Decizia nr. 737/2012 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 486 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, petentul B.l.M. a solicitat desființarea Rezoluției nr. 2287/P/2010 din 29.08.2011, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rezoluție prin care s-a dispus neînceperea urmării penale față de avocat D.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 290 C. pen. Prin Rezoluția nr. 2551/11-2/2011 din 21 septembrie 2011 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins plângerea formulată de petent. Nemulțumit petentul s-a adresat cu plângere instanței de judecată. Prin Sentința penală nr.486/ F din 27 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petent.

Pentru a se hotărî astfel instanța a reținut că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate de către avocat D.J., cu prilejul încheierii contractului de asistență juridică. Împotriva acestei din urmă sentințe, petiționarul a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată , precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul , soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării. Așa fiind, Înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul B.l.M. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.l.M. împotriva sentinței penale nr.486/ F din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2012.