ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 111/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Petentul D.M. a

formulat plângere împotriva intimaților H.N. și R.P.M., prin care a solicitat

tragerea acestora la răspundere penală întrucât având spre instrumentare

dosarul nr. 11141/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6

București, ar fi exercitat presiuni asupra persoanei vătămate I.M., pentru ca

aceasta să își retragă plângerea prealabilă formulată împotriva numitei I.M.A.,

influențând în acest mod soluția finală dispusă în cauză

Prin rezoluția nr.

1290/P/2010 din 18 martie 2011 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen. și art. 27 alin. (2) și (3) lit. b) din Legea nr.

218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu referire la

art. 14 alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului

neînceperea urmăririi penale față de intimații H.N. și R.P.M., organe de

cercetare penală ale poliției judiciare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen. și respectiv neînceperea urmăririi penale față de numita I.M., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292

C. pen.

Plângerea formulat de

petentul D.M., împotriva sus-arătatei Rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată

prin Rezoluția nr. 869/ll-2/2011 din 8 aprilie 2011 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Nemulțumit petentul a

formulat plângere la instanța competentă.

Prin sentința penală

nr. 244 din 9 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția l-a penală, a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.M. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că procurorul de caz a determinat în mod

corespunzător realității istoricul faptelor și întâmplărilor de care s-au legat

nemulțumirile petentului D.M. și apoi a stabilit cu argumente de fapt și de

drept convingătoare, că materialul probator strâns în cauză în faza actelor

premergătoare nu relevă existența vreunor motive pertinente de începere a

urmăririi penale față de intimații H.N. și R.P.M., organe de cercetare penală

ale poliției judiciare, ci dimpotrivă pune în evidență incidența unei cauze

care împiedică, în mod absolut, dispunerea unei astfel de măsuri, conform art.

228 alin. (1) C. proc. pen., în concret fiind vorba de cea prevăzută de art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că faptele imputate acestora nu

există în materialitatea lor.

Împotriva acestei din

urmă sentințe petentul a formulat recursul de față.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale

sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face

plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca

nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39

din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de

judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac,

astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data

pronunțării.

Așa fiind, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

petiționarul D.M.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul D.M. împotriva sentinței penale

nr. 244 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2012.