ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1274/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1274/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București la data de 14 octombrie 2008 și precizată ulterior, reclamanții M.V.M.,

M.C.S. și M.C.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P.,

obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea titlului de despăgubire pentru suma reprezentând

echivalentul în lei al sumei de 1.040.000 euro, la cursul B.N.R. de la data emiterii

deciziei, iar subsecvent obligarea pârâtei A.N.R.P. ca, în termen de 60 de zile

de la emiterea titlului de despăgubire să emită decizia de acordare a titlului de

plată.

În motivare, reclamanții

au arătat că, deși dispoziția Primarului Municipiului București de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 315 m.p. a fost transmisă pârâtei

C.C.S.D., nici până la momentul sesizării instanței nu a fost derulată procedura

administrativă în vederea emiterii titlului de despăgubire și plată.

Ulterior, sesizării instanței

a fost începută analizarea dosarului, soldată cu întocmirea raportului de evaluare.

Prin întâmpinările formulate

în cauză, pârâtele au invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului și

excepția prematurității acțiunii.

Prin sentința nr. 3110

din 18 noiembrie 2008, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București la data de 10 decembrie 2008, iar prin sentința

nr. 1041 din 11 martie 2009, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată

și precizată de reclamanți, a obligat pârâta C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantei

decizia de acordare a titlului de despăgubire, încorporând dreptul de creanță al

reclamanților asupra Statul Român pentru terenul în suprafață de 315 m.p., situat

în Municipiul București, str. T. pentru suma reprezentând echivalentul în lei al

sumei de 1.040.000 euro, la cursul B.N.R. de la data emiterii deciziei și a obligat

pârâta A.N.R.P. ca, în termen de 60 de zile de la emiterea titlului de despăgubire,

să emită decizia de acordare a titlului de plată, încorporând creanța reclamanților

asupra Statului Român, în condițiile art. 3 lit. h) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, pentru suma de 500.000 RON despăgubiri în numerar, pentru diferență urmând

a se emite titluri de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin dispoziția din 6 martie 2006 Primarul General

al Municipiului București a dispus acordarea către reclamanți de măsuri reparatorii

prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 315 m.p. situat în București, bloc

x, teren imposibil de restituit în natură, fiind ocupat de o construcție tip A

(P + 2 E).

Analizând excepția prematurității

cererii, invocată de pârâta C.C.S.D. cu privire la primul capăt de cerere privind

emiterea titlului de despăgubire, a constatat că este neîntemeiată pentru considerentul

că la momentul sesizării instanței, dosarul reclamanților trecuse de faza evaluării,

valoarea de piață stabilită fiind de 1.040.000 euro iar culpa pentru trimiterea

cu mare întârziere a dosarului la reevaluare a aparținut în exclusivitate pârâtei

C.C.S.D., motiv pentru care, în raport de prevederile art. 16 alin. (9) din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 s-a reținut temeinicia primului capăt de cerere al reclamanților.

Cu privire la prematuritatea

celui de-al doilea capăt de cerere, invocată de pârâta A.N.R.P. privind emiterea

titlurilor de plată care se face ulterior emiterii titlului de despăgubire de către

C.C.S.D., titlu care, în privința reclamanților nu a fost emis, instanța de fond

a constatat că este neîntemeiată, în considerarea faptului că reclamanții au solicitat

emiterea titlului de plăți și conversie într-un termen rezonabil, de maxim 60 de

zile de la emiterea titlului de despăgubire de către pârâta C.C.S.D.

Pe fondul celui de-al

II-lea capăt de cerere instanța de fond a apreciat că opțiunea reclamanților potrivit

art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a fost manifest exprimată,

în sensul acordării despăgubirilor în numerar, chiar prin acțiunea introductivă

de instanță, reținându-se astfel incidența art. 18

1

alin. (3) din aceeași

lege, conform opțiunii exprimate de către reclamanți.

La adoptarea acestor măsuri,

instanța de fond a avut în vedere și prevederile art. 110 alin. (3) C. proc.

civ.

Împotriva hotărârii primei

instanțe au declarat recurs reclamanții M.V.M., M.C.S. și M.C.M. și pârâtele C.C.S.D.

și A.N.R.P., invocând dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Reclamanții - recurenți

nu și-au structurat criticile formulate în motivele de recurs.

Înalta Curte reține că,

din modul în care au fost expuse acestea vizează modalitatea de acordare a despăgubirilor

în numerar, prin emiterea deciziei de acordare a titlului de plată pentru suma de

500.000 RON în numerar și pentru diferență, titluri de conversie în acțiuni la Fondul

Proprietatea.

În concret, recurenții

solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și pe fond

admiterea cererii de chemare în judecată cu obligarea pârâtei A.N.R.P. ca, în termen

de 60 de zile de la emiterea titlului de despăgubiri de către pârâta-intimată C.C.S.D.,

să emită decizia de acordare a titlului de plată, încorporând creanța asupra Statului

Român, despăgubirile urmând a fi plătite într-o singură rată, suma reprezentând

echivalentul în lei al sumei de 1.04.000 euro la cursul B.N.R. de la data emiterii

deciziei.

C.C.S.D. critică sentința

pronunțată de Curtea de apel pentru nelegalitate și netemeinicie în privința obligării

C.C.S.D. la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire în cuantum de 1.040.000

euro la cursul B.N.R. de la data emiterii deciziei.

Un prim motiv vizează

încălcarea principiului contradictorialității, întrucât cererea de precizare nu

i-a fost comunicată, în calitate de pârâtă în prezentul litigiu, astfel că nu a

putut formula apărări în privința solicitării reclamanților privind emiterea deciziei

conținând titlu de despăgubire în cuantumul stabilit potrivit cursului valutar B.N.R.

de la data emiterii deciziei.

Apreciază recurenta că

instanța de fond, în mod greșit, a dispus emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire

în cuantumul stabilit potrivit cursului B.N.R. de la data emiterii deciziei, deși

valoarea despăgubirilor aferente terenului notificat de reclamanți este cea determinată

în raportul de evaluare întocmit în prezenta cauză în lei.

Solicită modificarea sentinței

recurate, în sensul respingerii cererii introductive de instanță formulată de reclamanți

ca fiind rămasă fără obiect, ca urmare a emiterii deciziei nr. 4819 din 23 aprilie

2009 de către C.C.S.D.

Recurenta - pârâtă A.N.R.P.

arată că hotărârea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu încălcarea principiului contradictorialității,

întrucât cererea de precizare nu i-a fost comunicată, astfel că nu a putut formula

apărări în privința solicitării reclamanților privind emiterea titlului de plată,

respectiv a titlului de conversie în termen de 60 de zile de la emiterea deciziei

conținând titlu de despăgubire.

Criticile recurentei vizează

greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 81/2007

pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv, prin care s-a completat Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin introducerea

Capitolului V

1

.

În concret, recurenta

invocă prevederile art. 18 alin. (1) din actul normativ indicat, arătând că titlul

de conversie și/sau de plată se emit în ordinea înregistrării cererilor de opțiune

a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri.

Or, în speță, reclamanții

nu au formulat o cerere de opțiune și astfel procedura privind valorificarea titlurilor

de despăgubire, prevăzută de O.U.G. nr. 81/2007 nu a fost declanșată, urmând a fi

respectate termenele și condițiile reglementate de actul normativ amintit.

Prin întâmpinările depuse

la dosar, reclamantele - recurente și în același timp intimate, raportat la recursul

formulat de cele două pârâte, au solicitat respingerea recursului, apreciind că

motivele de recurs sunt netemeinice și nefondate.

În baza art. 115 și

art. 308 C. proc. civ., apărările vizează în primul rând principiul contradictorialității,

care a fost respectat de instanța de fond în condițiile în care recurentele fiind

citate au depus concluzii scrise, iar precizarea făcută de intimații-reclamanți

a fost în spiritul art. 132 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Insistă asupra caracterului

rezonabil al procedurii administrative în contextul în care au formulat notificare

în anul 2001, iar din interpretarea motivelor de recurs rezultă că practic recurentele

doresc blocarea accesului petenților la instanța de judecată, ceea ce ar însemna

o încălcare gravă a dreptului oricărui cetățean de a se adresa justiției pentru

apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, mai precis

o încălcare a prevederilor art. 21 din Constituția țării.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este legală pentru motivele care succed.

Contextul factual al cauzei

de față nu este contestat.

Astfel, prin dispoziția

din 6 martie 2006 a Primarului General al Municipiului București s-a dispus acordarea

către reclamanți de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață

de 315 m.p. situat în București, str. T., ocupat de construcție. Prin cererea introductivă

de instanță, reclamanții M.V.M., M.C.S. și M.C.M. au chemat în judecată C.C.S.D.

și A.N.R.P., solicitând obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziei de acordare a titlurilor

de despăgubire, care să încorporeze drepturile reclamanților de creanță asupra Statului

Român [art. 3, lit. a)] din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, așa cum a fost modificată

prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv), precum și obligarea A.N.R.P. la emiterea

deciziei de acordare a titlurilor de plată în numele și pe seama Statului Român,

încorporând drepturile reclamanților de creanță asupra Statului Român și să le acorde

despăgubiri în numerar opozițiile art. 3, lit. h) și i) art. 131 din Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 81/2007.

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată, cu care a fost învestită instanța de judecată, Înalta

Curte apreciază că nu constituie o modificare a acțiunii, precizarea verbală făcută

în instanță, privind valoarea bunului pentru care s-a solicitat emiterea deciziei

de acordare a titlului de despăgubire respectiv a deciziei de acordare a titlului

de plată.

Mai mult pârâtele au solicitat

judecarea cauzei în lipsă, au depus concluzii scrise prin care și-au exprimat punctul

de vedere și apărările raportate la ambele capete de cerere, au uzat de căile legale

de atac, nedovedind că au fost vătămate, iar Înalta Curte apreciază că această precizare

făcută de reclamantă nu reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată

conform art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la solicitarea

recurenților-reclamanți de obligare a A.N.R.P. la plata sumei de 1.040.000 euro,

valoare stabilită prin expertiză, prin echivalent. În raport de cursul B.N.R. de

la data emiterii deciziei de acordare a titlului de despăgubire, Curtea constată

că într-adevăr este o cerere nouă formulată direct în recurs contrar prevederilor

art. 294 coroborat cu art. 316 C. proc. civ.

Totodată, este și nefondată

în raport de prevederile art. 18

1

alin. (3) din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 (privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente)

potrivit căruia „Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care

depășește 500.000 RON, titularul acestuia are două posibilități de valorificare

a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa:

a) să solicite primirea

exclusiv de acțiuni emise de Fondul Proprietatea sau

b) să solicite primirea

de titluri de plată, în condițiile art. 14 și cu respectarea termenelor și a limitărilor

prevăzute la art. 3 lit. h) din lege și până la concurența despăgubirii totale acordate

prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

Recurentele-pârâte nu

neagă dreptul intimaților-reclamanți de a primi despăgubiri în numerar în cuantum

de 500.000 RON, însă invocă faptul că O.U.G. nr. 81/2007 prevede emiterea titlurilor

de plată în ordinea depunerii cererilor de opțiune; or, în speță nu s-a formulat

o astfel de opțiune.

O astfel de susținere

nu poate fi reținută în condițiile în care reclamanții și-au exprimat în scris opțiunea

pentru acordarea despăgubirilor prin echivalent în raport cu prevederile art. 4

din Titlul VII din lege care stabilește principiile de acordare a titlurilor de

participare la fond.

Dispozițiile normative

invocate de recurenta A.N.R.P. au următorul cuprins: art. 18

2

.4. din

Hotărârea de Guvern nr. 128/2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice

de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate

prin H.G. nr. 1.095/2005 „în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în

acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul A.N.R.P.

va emite titlurile de plată și respectiv, de conversie în ordinea înregistrării

cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite

de toate documentele necesare”.

Din interpretarea acestui

text normativ coroborat cu cel din art. 18

1

din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 introdus prin O.U.G. nr. 81/2007, recurenta ajunge la concluzia că

prin aceste acte normative adoptate cu scopul „accelerării procedurii de acordarea

despăgubirilor” s-au introdus anumite limite pe care nu le poate eluda.

Curtea susține că dreptul

de creanță pe care îl au intimații-recurenți împotriva Statului reprezintă un bun

în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, iar limitările și condiționările impuse de

reglementarea națională nu sunt compatibile cu protecția proprietății asigurată

de protocol.

Prima instanță a justificat

măsura prin care a obligat pârâta A.N.R.P. să emită decizia de acordare a titlului

de plată, pe dispozițiile art. 110 alin. (3) C. proc. civ. și pe considerentul evitării

prelungirii excesive a procedurii administrative ce a debutat în anul 2001, prin

formularea notificării prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 și așteptarea

legitimă a reclamanților pentru acordarea măsurilor reparatorii.

Pentru toate aceste considerente

în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și al art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 se va respinge recursurile de față ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.V.M., M.C.S., M.C.M. împotriva sentinței nr. 1041 din 11 martie 2009 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursurile declarate

de C.C.S.D. și A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 1041 din 11 martie 2009 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2010.