ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 995/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea

înregistrată la data de 12 iunie 2009, pe rolul Judecătoriei sector 5 București,

reclamanții L.A. și S.M., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

să acorde despăgubiri în numerar prin emiterea titlurilor de plată pentru imobilul

situat în București, str. U., nr. 93, compus din construcție demolată în suprafață

de 1.782 m.p., obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

la despăgubiri în numerar, obligarea în solidar a Ministerului Finanțelor Publice

la plata despăgubirilor în cuantumul ce va fi stabilit prin expertiza evaluatoare.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că prin dispoziția Primarul General al Municipiul București

nr. 9326 din 8 ianuarie 2008, sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii

în echivalent pentru imobilul menționat.

Dosarul de a fost înaintat

către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind înregistrat

sub nr. 43899 CC nefiind soluționat până în prezent.

În drept acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 81/2007.

La dosar s-au depus dispoziția

nr. 9236 din 8 ianuarie 2008 a Primarului Municipiului București, notificarea, plan

amplasament, alte înscrisuri.

Prin sentința civilă

nr. 7468 din 8 noiembrie 2009, Judecătoria sector 5 a admis excepția de necompetență

materială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

b) Întâmpinarea formulată

în cauză

Pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția

prematurității acțiunii.

A arătat că ulterior emiterii

deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe baza acesteia

și a cererii de opțiune formulată de titularul deciziei, în ordinea înregistrării

cererilor de opțiune, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va

emite titlu de plată sau titlu de conversie conform art. 18 alin. (2) din Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, ce se valorifică conform Cap. V din Titlul VII din lege.

A mai susținut că emiterea

titlului de plată sau de conversie se face numai pe baza deciziei de despăgubire

emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform actului normativ

menționat.

c) Sentința și motivarea

primei instanțe

Prin sentința nr. 1752

din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a luat act de renunțarea la judecată a capătului de cerere privind obligarea

la plata despăgubirilor solicitate Statului Român, prin Ministerul Economiei și

Finanțelor; a admis excepția prematurității formulării acțiunii; a respins ca prematur

introdusă acțiune formulată de reclamantele L.A. și S.M., în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că excepția prematurității acțiunii este întemeiată,

întrucât în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2), Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titlu

de plată sau conversie ce se valorifică conform Cap. V din Titlul VII din lege,

după emiterea deciziei de Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pe

baza cererii de opțiune formulată de titularul acesteia.

Plata se efectuează numai

persoanelor titulare ale deciziilor reprezentând titlu de despăgubiri emis de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, or în speță, reclamanții nu sunt în posesia

unei decizii emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs recurentele-reclamante L.A. și S.M.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că sentința Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor referitoare la citarea

pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și că excepția prematurității

acțiunii nu a fost pusă în discuția părților.

S-a mai arătat că excepția

prematurității putea fi apreciată ca neîntemeiată, dar se impunea obligarea Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlurilor de despăgubire.

b) Întâmpinarea formulată

în cauză

Prin întâmpinare, pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea

recursului, arătând că potrivit procedurii instituite prin Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, titlurile de plată se emit numai după ce s-au emis titlurile de despăgubire

de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

c) Analiza motivelor de

recurs

Obiectul acțiunii formulate

de reclamant l-a constituit emiterea titlurilor de plată.

Instanța de fond a reținut

corect că cererea reclamantului privind emiterea titlurilor de plată este prematură

Cu privire la prematuritatea

cererii privind emiterea titlurilor de plată

Potrivit art. 18 din Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor

persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.

În consecință, titlurile

de plată se emit numai după finalizarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire.

Astfel fiind, cererea

privind emiterea titlurilor de plată este prematură, întrucât acestea se vor emite

numai după ce au fost emise titlurile de despăgubire, iar beneficiarul acestora

a formulat opțiunea în condițiile art. 18 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

ținând seama și de împrejurarea că titlurile de plată se emit pentru o sumă maximă

de 500.000 RON.

Cum în speță nu au fost

emise titlurile de despăgubire și nici nu s-a solicitat, prin acțiune, obligarea

autorității competente, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

la emiterea titlurilor de despăgubire, corect s-a reținut de judecătorul fondului,

că cererea este prematură.

Se constată că în recurs,

reclamantele-recurente au modificat obiectul acțiunii, în sensul că solicită obligarea

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlurilor de despăgubire.

La instanța de fond nu

s-a formulat o astfel de cerere, iar potrivit art. 316 C. proc. civ. raportat la

art. 296 C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza

sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.

Cu privire la modul de

soluționare a excepției prematurității

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția

prematurității acțiunii.

Modul în care reclamantele

au înțeles să se apere cu privire la această excepție, respectiv să nu pună concluzii

asupra acesteia, nu poate fi imputat judecătorului.

Excepția nu a fost invocată

de judecător din oficiu, pentru ca astfel să aibă obligația legală de a o pune în

dezbaterea părților.

În aceste condiții criticile

formulate în recurs sun nefondate.

În ceea ce privește nesocotirea

dispozițiilor referitoare la citare

Înalta Curte arată că

instanța de fond a dispus citarea tuturor părților chemate în judecată, respectiv

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor nu a avut calitatea de parte în litigiu, astfel că nu

putea fi citată.

Mai mult, eventuala neregularitate

a unui act de procedură poate fi invocată numai de către partea căreia i s-a pricinuit

o vătămare, așa cum rezultă din prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Ori, reclamantele-recurente

nu pot invoca o vătămare a drepturilor procesuale, pentru că nu au chemat în judecată

în calitate de pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

d) Soluția instanței de

recurs

Având în vedere considerentele

prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, sentința

primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.A. și S.M. împotriva sentinței civile nr. 1752 din 19 aprilie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2011.