ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2013

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV – a civilă, la data de 10 noiembrie 2010,

reclamanții B.S.N. și B.T.P., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., au

solicitat obligarea pârâtei la acordarea despăgubirilor în numerar în termen de

30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, conform titlurilor de

despăgubire.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a invocat excepția de necompetență materială și

excepția prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr.

823 din 04 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV – a civilă,

a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal.

Pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal, cauza a

fost înregistrată la data de 07 august 2011.

instanței de fond.

Prin Sentința nr. 5644

din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității invocată de pârâta A.N.R.P.,

ca neîntemeiată.

Totodată, a respins acțiunea

formulată de reclamanții B.S.N. și B.T.P., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

În ceea ce privește

excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, cu motivarea că emiterea

unui titlu de plată și plata despăgubirilor în numerar se dispune în termen de

15 zile de la existența disponibilităților bănești în contul A.N.R.P., Curtea a

respins-o ca neîntemeiată, pe motiv că, în fapt, reprezintă o apărare de fond

și nu o excepție, aceeași argumentație fiind reluată de pârâtă prin întâmpinare

cu privire la fondul cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cererii,

Curtea a reținut următoarele argumente:

Prin Decizia nr. 5997

din 18 august 2009, C.C.S.D. a emis reclamanților titlul de despăgubire pentru

suma de 3.277.658 lei, reclamanții formulând cererea de opțiune la 22 decembrie

2009, prin care au solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de

500.000 lei și a unui titlu de conversie pentru suma de 2.777.658 lei.

A.N.R.P. a emis

pentru Dosarul de opțiune nr. 14943 din 22 decembrie 2009, în favoarea

reclamantei B.S.N. titlul de conversie din 15 ianuarie 2010 în cuantum de

1.388.829 lei și în favoarea reclamantului B.T.P. titlul de conversie din 15

ianuarie 2011 în cuantum de 1.388.829 lei.

Conform art. 18 ind.

2 din Titlul al VII-lea al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare, transferul despăgubirilor în numerar se face în termen de maxim 15

zile calendaristice de la data existentei disponibilităților financiare în

contul A.N.R.P.

Potrivit art. 18

2

pct. 4 din H.G. 128/2008, în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în

acțiuni, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, va emite

titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor

de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de

toate documentele necesare.

Astfel, conform art. 3

lit. h) din Titlul al VII-lea al Legii nr. 247/2005, introdus prin O.U.G. nr. 81/2007,

„titlurile de plată sunt certificate emise de A.N.R.P., în numele și pe seama

statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor

asupra statului român, de a primi în numerar o sumă maximă de 500.000 lei.”

Or, în cauza de față plata

despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților financiare

corespunzătoare primei tranșe până la Dosarul de opțiune înregistrat cu nr. 03967

din 29 aprilie 2008, iar cererii de opțiune a reclamanților înregistrată la 22

decembrie 2009, nu i s-a putut da curs din lipsa disponibilităților financiare

în contul autorității pârâte.

În argumentarea

soluției date, prima instanță a mai reținut și prevederile art. 3 alin. (1) din

O.U.G nr. 62/2010 prin care s-a prevăzut că „pe perioada de 2 ani de la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă emiterea

titlurilor de plată prevăzute de Titlul al VII-lea „Regimul stabilirii și

plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniul proprietăților și justiției, precum și

unele măsuri adiacente”, aceste dispoziții nefiind declarate neconstituționale.

Prin urmare, a

statuat Curtea, emiterea titlului de plată și plata efectivă de către A.N.R.P.

în beneficiul persoanei îndreptățite a sumei stabilite prin titlul de

despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se

realizează după expirarea perioadei de suspendare de 2 ani dispusă prin O.U.G nr.

62/2010, conform procedurii stabilite prin Titlul al VII-lea al Legii nr. 247/2005,

în termen 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităților

financiare și în ordinea cronologică a formulării cererilor de opțiune.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții, prin apărătorul ales C.R.

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a

fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004

privind contenciosul administrativ.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii” iar

conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 „hotărârea prin care s-a

soluționat acțiunea în contencios, poate fi atacată cu recurs, în termen de 15

zile de la comunicare”.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a

fost comunicată recurenților reclamanți la data de 11 noiembrie 2011, iar

recursul a fost înregistrat la data de 6 ianuarie 2012, prin poștă, potrivit

plicului aflat la fila nr. 4 a dosarului, depășindu-se, așadar, termenul legal

de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum în cauză,

recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în

termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voința lui, se va

constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.S.N. și B.T.P. împotriva Sentinței nr. 5644 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013