Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.01.2013
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2013

HOTĂRÂRE
30.01.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV – a civilă, la data de 10 noiembrie 2010, reclamanții B.S.N. și B.T.P., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., au solicitat obligarea pârâtei la acordarea despăgubirilor în numerar în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, conform titlurilor de despăgubire. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepția de necompetență materială și excepția prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 823 din 04 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV – a civilă, a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 07 august 2011. 1. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 5644 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității invocată de pârâta A.N.R.P., ca neîntemeiată. Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamanții B.S.N. și B.T.P., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, cu motivarea că emiterea unui titlu de plată și plata despăgubirilor în numerar se dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților bănești în contul A.N.R.P., Curtea a respins-o ca neîntemeiată, pe motiv că, în fapt, reprezintă o apărare de fond și nu o excepție, aceeași argumentație fiind reluată de pârâtă prin întâmpinare cu privire la fondul cererii de chemare în judecată. Pe fondul cererii, Curtea a reținut următoarele argumente: Prin Decizia nr. 5997 din 18 august 2009, C.C.S.D. a emis reclamanților titlul de despăgubire pentru suma de 3.277.658 lei, reclamanții formulând cererea de opțiune la 22 decembrie 2009, prin care au solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 500.000 lei și a unui titlu de conversie pentru suma de 2.777.658 lei.

A.N.R.P. a emis pentru Dosarul de opțiune nr. 14943 din 22 decembrie 2009, în favoarea reclamantei B.S.N. titlul de conversie din 15 ianuarie 2010 în cuantum de 1.388.829 lei și în favoarea reclamantului B.T.P. titlul de conversie din 15 ianuarie 2011 în cuantum de 1.388.829 lei. Conform art. 18 ind. 2 din Titlul al VII-lea al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, transferul despăgubirilor în numerar se face în termen de maxim 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităților financiare în contul A.N.R.P. Potrivit art. 18 2 pct. 4 din H.G. 128/2008, în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare.

Astfel, conform art. 3 lit. h) din Titlul al VII-lea al Legii nr. 247/2005, introdus prin O.U.G. nr. 81/2007, „titlurile de plată sunt certificate emise de A.N.R.P., în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi în numerar o sumă maximă de 500.000 lei.” Or, în cauza de față plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților financiare corespunzătoare primei tranșe până la Dosarul de opțiune înregistrat cu nr. 03967 din 29 aprilie 2008, iar cererii de opțiune a reclamanților înregistrată la 22 decembrie 2009, nu i s-a putut da curs din lipsa disponibilităților financiare în contul autorității pârâte.

În argumentarea soluției date, prima instanță a mai reținut și prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G nr. 62/2010 prin care s-a prevăzut că „pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul al VII-lea „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăților și justiției, precum și unele măsuri adiacente”, aceste dispoziții nefiind declarate neconstituționale. Prin urmare, a statuat Curtea, emiterea titlului de plată și plata efectivă de către A.N.R.P.

în beneficiul persoanei îndreptățite a sumei stabilite prin titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se realizează după expirarea perioadei de suspendare de 2 ani dispusă prin O.U.G nr. 62/2010, conform procedurii stabilite prin Titlul al VII-lea al Legii nr. 247/2005, în termen 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităților financiare și în ordinea cronologică a formulării cererilor de opțiune. 2. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, prin apărătorul ales C.R. 3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii” iar conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 „hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios, poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată recurenților reclamanți la data de 11 noiembrie 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de 6 ianuarie 2012, prin poștă, potrivit plicului aflat la fila nr. 4 a dosarului, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”. Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voința lui, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.S.N. și B.T.P. împotriva Sentinței nr. 5644 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 274/2013
, impunându-se respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat. În subsidiar, a solicitat micșorarea cuantumului cheltuielilor de judecată. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.
ÎCCJ 2014-11-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4261/2014
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ ș
ÎCCJ 2011-01-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 516/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios
ÎCCJ 2012-05-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2012
ției, așa cum a fost stabilită prin Raportul de evaluare. În aceste condiții, a susținut instituția pârâtă, în următoarea ședință a Comisiei Centrale urmează să se dispună emiterea unei decizii de completare care să conțină valoarea corectă
ÎCCJ 2013-04-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4830/2013
soluționarea Dosarului de despăgubire nr. 37070/CC și nici de a nesocoti Sentința civilă nr. 3331/2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 1051/2012 a Înaltei Curți de
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă