ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1282/2011

Asupra cauzei penale de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1133/R

din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția p

enală, a respins ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de contestatorul

M.V.

împotriva deciziei penale nr. 21/R din 11 ianuarie 2010 a aceleiași instanță

pronunțată în dosarul nr. 2681/108/2009.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

recurs a reținut că motivul invocat în cuprinsul contestației nu se încadrează

în cazurile expres și limitativ

prevăzute

de art. 386 C. proc. pen. și care au drept scop restrângerea situațiilor în

care se

poate fi afectată autoritatea de lucru judecat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în

termen legal contestatorul,

criticând-o sub

aspect de nelegalitate, întrucât la dosar există suficiente date pentru a

se dispune admiterea contestației în anulare

întrucât la judecarea recursului a fost în

imposibilitate de prezentare din motive familiale (decesul mamei).

La termenul din 31 martie 2011, Înalta Curte a pus în

discuția părților admisibilitatea căi de atac exercitată de contestator.

Examinând cauza sub acest

aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de

contestatorul M.V. ca

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 129 din

Constituția României, părțile

interesate și

Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.

Sub acest aspect, se constată că potrivit

dispozițiilor art. 392 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecare a

contestației în anulare, hotărârea dată în această materie este susceptibilă de

a fi atacată pe calea ordinară a apelului sau, după caz, a recursului doar

într-o singură situație, respectiv cea a cazului de

contestație prevăzut de art. 386 alin. (4) C. proc. pen., când împotriva

unei persoane s-au

pronunțat două

hotărâri definitive pentru aceeași faptă, fie în primă instanță sau fie

în

judecarea apelului.

Ca atare, cum decizia penală nr. 1133/R din 4

noiembrie 2010 a fost pronunțată de

Curtea

de Apel Timișoara învestită să soluționeze contestația în anulare promovată

împotriva unei decizii dată în calea de atac a

recursului de către aceiași instanță, este

definitivă și nu mai poate fi

atacată cu un nou recurs.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va

respinge

ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul M.V.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, întrucât

acestuia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac fără

respectarea condițiilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de recurentul contestator M.V. împotriva deciziei penale nr.

1133/R din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul contestator la

plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 31 martie 2011.