ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1379/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.F.

a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză să dispună: - anularea ordinului de numire în funcție a cadrului militar încadrat pe funcția de șef secție (consilier juridic șef) în secția procese teritoriale la Direcția legislație și asistență juridică; - revenirea la situația anterioară datei de 18 decembrie 2007; - analizarea raportului din 29 noiembrie 2007 de către comisia de selecție nr. 14 și comunicarea hotărârii adoptate de către aceasta; - obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 500.000 euro sau echivalentul în lei în ziua efectuării plății, conform cursului de schimb anunțat de Banca Națională; - obligarea pârâtului la plata de daune-interese în valoare de 80.000 RON, reprezentând diferența dintre veniturile realizate din funcția pentru care a optat și venitul realizat din pensie.

Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 161 din 13 aprilie 2009, a respins acțiunea reclamantului ca tardiv formulată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 7 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, modificată, întrucât nu a contestat actul administrativ la instanța competentă în termen de 6 luni de la momentul expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv, 10 ianuarie 2009. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Înalta Curte, prin decizia nr. 5433 din 27 noiembrie 2009, a respinge recursul declarat de C.F.

împotriva sentinței civile nr. 161 din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele acesteia, următoarele: Prin cererea dedusă judecății, recurentul-reclamant a solicitat, în principal, anularea ordinului de numire în funcție a cadrului militar încadrat pe funcția de șef secție (consilier juridic șef) în secția procese teritoriale la Direcția legislație și asistență juridică, adică a unui act administrativ individual adresat altui subiect de drept.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

S-a mai susținut că potrivit art. 7 alin. (3) din legea anterior arătată, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). În temeiul art. 7 alin. (5) din aceeași lege, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului; termenul de 6 luni este termen de prescripție.

Pe de altă parte, art. 11 alin. (1) din legea aflată în discuție prevede că cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se poate introduce în termen de 6 luni de la: data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii. Concluzionează instanța, arătând că, în speța de față, recurentul-reclamant a luat cunoștință de existența actului administrativ individual pe care îl contestă la data de 14 ianuarie 2008, prin intermediul adresei nr. x din anul 2008 a Direcției operații din cadrul Ministerului Apărării.

La data de 14 decembrie 2009, C.F. a formulat contestație în anulare. Din analiza actelor dosarului, se constată că nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxei de timbru până la primul termen de judecată stabilit, deși a fost citat cu mențiunea timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 RON și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 lit. g) și ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, precum și pe cele ale art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, potrivit cărora sunt supuse taxelor de timbru și căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, taxe care se plătesc anticipat, urmează ca, pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și al art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, recursul declarat în cauză să fie anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul C.F. împotriva deciziei nr. 5433 din 27 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2010.