ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1792/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Arad a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul D.D. în temeiul disp. art. 394 și art. 304 alin. (3) C. proc. pen. Revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 220 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. S-a reținut că prin sentința penală nr. 266 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Arad, inculpatul D.D. a fost condamnat la pedeapsa rezultată de 18 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie.

Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 344 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara. În motivarea cererii de revizuire, condamnatul D.D. a susținut că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat și a criticat faptul că, deși a fost sincer pe parcursul procesului penal, nu i s-au reținut circumstanțele atenuante în favoare. Instanța de fond a constatat că motivele invocate de revizuent nu se regăsesc printre cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și, în consecință, a respins cererea ca nefondată. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 33 din 4 martie 2010, a respins ca nefondat apelul revizuentului condamnat. Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs revizuentul D.D., reiterând motivele invocate în calea de atac a apelului, respectiv necesitatea audierii unui martor a cărui declarație ar influența modul de soluționare al cauzei.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Pe cale extraordinară de atac a revizuirii nu este posibilă prelungirea probatoriului administrat și pe baza căruia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă întrucât s-ar pune în pericol autoritatea de lucru judecat a acestora. Revizuentul arată că a solicitat administrarea probei cu acest martor, probă pe care instanța nu a încuviințat-o, pronunțându-se în cauză asupra unui probatoriu care i-a format convingerea vinovăției inculpatului. În consecință, efectuarea acestei probe în urma folosirii căii de atac a revizuirii, nu este posibilă și nici permisă de legiuitor, invocarea ei ca motiv al admiterii prezentei cereri situându-se în afara cadrului legal.

Instanțele au respins în mod întemeiat cererea de revizuire a condamnatului D.D., constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul revizuentului condamnat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.D., împotriva deciziei penale nr. 33 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală . Obligă recurentul revizuent la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 5 mai 2010.