ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1792/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din 12 ianuarie 2010,

Tribunalul Arad a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul D.D. în

temeiul disp. art. 394 și art. 304 alin. (3) C. proc. pen.

Revizuentul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 220 lei, onorariul apărătorului

din oficiu în sumă de 200 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

S-a reținut că prin sentința penală

nr. 266 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Arad, inculpatul D.D. a fost condamnat

la pedeapsa rezultată de 18 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie.

Hotărârea de condamnare a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 344 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

În motivarea cererii de revizuire,

condamnatul D.D. a susținut că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost

condamnat și a criticat faptul că, deși a fost sincer pe parcursul procesului

penal, nu i s-au reținut circumstanțele atenuante în favoare.

Instanța de fond a constatat că motivele

invocate de revizuent nu se regăsesc printre cele expres și limitativ prevăzute

de art. 394 C. proc. pen. și, în consecință, a respins cererea ca nefondată.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală

nr. 33 din 4 martie 2010, a respins ca nefondat apelul revizuentului condamnat.

Împotriva acestei decizii penale, în termen

legal, a declarat recurs revizuentul D.D., reiterând motivele invocate în calea

de atac a apelului, respectiv necesitatea audierii unui martor a cărui

declarație ar influența modul de soluționare al cauzei.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acesta nu este fondat.

Pe cale extraordinară de atac a revizuirii nu

este posibilă prelungirea probatoriului administrat și pe baza căruia s-a

pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă întrucât s-ar pune în pericol

autoritatea de lucru judecat a acestora.

Revizuentul arată că a solicitat administrarea

probei cu acest martor, probă pe care instanța nu a încuviințat-o,

pronunțându-se în cauză asupra unui probatoriu care i-a format convingerea

vinovăției inculpatului.

În consecință, efectuarea acestei probe în urma

folosirii căii de atac a revizuirii, nu este posibilă și nici permisă de

legiuitor, invocarea ei ca motiv al admiterii prezentei cereri situându-se în

afara cadrului legal.

Instanțele au respins în mod întemeiat cererea

de revizuire a condamnatului D.D., constatând că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge ca nefondat recursul revizuentului condamnat, dispunând

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.D., împotriva deciziei penale

nr. 33 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală .

Obligă recurentul

revizuent la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 5 mai 2010.