ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3901/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 669/R din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul recurent A.D. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 2514/246/2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul recurent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs. Definitivă.

Pentru a decide astfel instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 103 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Ineu, în Dosarul nr. 2514/246/2009, în baza art. 394 lit. c) cu art. 401 și urm. C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire a revizuentului A.D. împotriva Sentinței penale nr. 228 din 22 mai 1999 pronunțată de Judecătorie Ineu în Dosar nr. 209/1999.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Sentința penală nr. 228/1999 pronunțată de Judecătoria Ineu în Dosar nr. 209/1999, petentul revizuent a fost condamnat în baza art. 108 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d) C. pen., la 3 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare în posesie și în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. la 400.000 lei ROL cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe petentul a formulat recurs, care a fost respins prin Decizia penală nr. 746 din 06 septembrie 1999 a Tribunalului Arad și a formulat apel care a fost respins prin Decizia penală nr. 511 din 26 noiembrie 1999 a Curții de Apel Timișoara.

Potrivit prevederilor art. 394 C. proc. pen. revizuirea poate fi solicitată când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Ori față de cele expuse, prima instanță a constatat că nu sunt întrunite niciuna din condițiile prevăzute în art. 394 C. proc. pen. inclusiv motivul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pe care petentul și-a bazat cererea nefăcându-se nicio dovadă că sentința a cărui revizuire s-a solicitat a fost fundamentată pe un act care ulterior ar fi fost declarat fals, a respins cererea de revizuire a petentului revizuent A.D., împotriva sentinței penale sus-menționate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul A.D. solicitând prin motivele depuse în scris casarea Sentinței penale nr. 228/1999 a Judecătoriei Ineu, întrucât este nevinovat, iar reclamanta să fie adusă cu mandat de aducere, precum și cei care au declarat mincinos. Revizuentul nu critică hotărârea atacată, ci reia motivele care au determinat-o să formuleze cererea de revizuire.

Prin Decizia penală nr. 4 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 2514/246/2009, a fost respins apelul declarat de revizuentul A.D. împotriva Sentinței penale nr. 103 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 2514/246/2009.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând apelul declarat în cadrul dat de dispozițiile art. 378 C. proc. pen. prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că prima instanță a apreciat corect cauza dedusă judecății, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.

Aceasta pentru că, cererea de revizuire a unei sentințe penale definitive se poate solicita în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Pentru ca mărturia mincinoasă să constituie temei de revizuire este necesar ca ea să fi fost dovedită în prealabil și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanța procurorului. Ori, în cauză, susținerile revizuentului privind pretinse declarații mincinoase date de martori nu au fost dovedite în sensul celor de mai sus. Pentru a se lua în considerare cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. c) C. proc. pen., înscrisul despre care se afirmă că ar fi fals, trebuie să fi fost declarat fals prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, fapt nedovedit. Nefiind incidente niciunul din cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cererea apare ca fiind inadmisibilă.

Prin urmare, tribunalul în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuentul să plătească statului suma de 10 RON cheltuieli judiciare.

Împotriva Deciziei penale nr. 4 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 2514/246/2009 a declarat recurs revizuentul recurent A.D. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28 ianuarie 2010, sub nr. 2514/246/2009.

În motivarea recursului, revizuentul a arătat că este nemulțumit de faptul că nu sunt aduși în fața instanței toți acei care au contribuit la înscenarea Dosarului nr. 209/P/2008, se încearcă denaturarea adevărului, iar reclamantul are rude în parchet.

Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

Potrivit art. 394 C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, motivele invocate de revizuent nu se regăsesc printre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de articolul sus-menționat, astfel încât în mod corect prima instanță și instanța de apel au respins cererea acestuia. Referitor la motivele de recurs, Curtea a constatat că în cauză nu este dat niciunul din cazurile prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., solicitările inculpatului privind aducerea în fața instanței a reclamantului și a tuturor celor pe care îi consideră vinovați neavând temei legal în cazul soluționării acestei căi extraordinare de atac. Astfel, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul recurent A.D. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad.

Împotriva deciziei Curții a declarat recurs revizuentul recurent A.D., care a reiterat motivele invocate în cererea inițială de revizuire.

Recursul este inadmisibil.

Înalta Curte reține că, revizuentul recurent A.D. a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțată în recurs de Curtea de Apel, prin care a fost respins ca nefondat recursul revizuentului, declarat împotriva Deciziei penale nr. 4 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 2514/246/2009, prin care a fost respins apelul declarat de revizuentul A.D. împotriva Sentinței penale nr. 103 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 2514/246/2009.

Recursul declarat de revizuent împotriva unei decizii definitive este inadmisibil întrucât art. 385

1

C. proc. pen., care indică hotărârile supuse recursului, nu prevede posibilitatea exercitării acestei căi de atac împotriva deciziei prin care s-a soluționat deja un recurs.

În raport de aceste considerente și de dispozițiile art. 29 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentul A.D. împotriva Deciziei penale nr. 669/R din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, ca inadmisibil, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A.D. împotriva Deciziei penale nr. 669/R din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 noiembrie 2010.