ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 182/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 din 7 februarie 2011 a Tribunalului Iași inculpatul B.V.C.,

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de „viol", prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza

I

C. pen., cu aplic. art. 99 și următoarele C. pen., la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1) și (4) C. pen., i-au fost interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b), lit. e) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului minor B.V.C.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestării preventive, respectiv de la 15 august 2010 la zi.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul minor B.V.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente B.E., la suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale. S-au respins ca neîntemeiate, daunele materiale în sumă de 10.800 lei, solicitate de aceeași parte civilă minoră, A.M.C. A fost obligat inculpatul minor B.V.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente B.E., să despăgubească părțile civile Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Sf. Măria Iași, cu suma de 1076,910 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare și Serviciul de Ambulanță Jud. Iași, cu suma de 326 lei, reprezentând cheltuieli de transport.

În baza art. 193 alin. (1), (4) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul minor B.V.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente B.E., să plătească părții civile minore A.M.C. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul minor B.V.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că inculpatul minor B.V.C., a fost încredințat în plasament bunicii sale paterne, B.E., care s-a ocupat de îngrijirea sa, de la vârsta de 8 ani. în toată această perioadă, mama minorului, care locuia în vecinătate, a manifestat un interes și o implicare extrem de reduse în evoluția fiului său. în anii 1995 și 1997 s-au născut cei doi frați ai inculpatului, care au fost la rândul lor dați în plasament cu regim de asistență maternală.

De la vârsta de 8 ani, inculpatul minor a locuit doar cu bunica și cu doi unchi paterni, aceștia din urmă executând mai multe pedepse privative de libertate, ca urmare a comiterii unei infracțiuni de furt. În plus, unchii sunt cunoscuți ca și consumatori frecvenți de băuturi alcoolice, pe fondul acestui exces înregistrându-se frecvente conflicte atât intrafamiliale, cât și interfamiliale.

Lipsa unui părinte, ca și modelele comportamentale ale unchilor au condus, în cele din urmă, începând cu vârsta de 14 ani, la dezvoltarea de vicii la inculpatul minor. Din referatul de evaluare rezultă că acesta a început să consume alcool și să fumeze, cantitățile de băutură ingerate fiind relativ mari, de natură a-1 impulsiona spre comportamente antisociale (sustragere de sticle cu alcool, inițieri de comportamente violente, etc). Fapta dedusă judecății a fost comisă pe fondul consumului anterior de alcool.

Rezultă din referatul de evaluare și din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 23128 din 23 decembrie 2010 al I.M.L. Iași că inculpatul minor a început să aibă porniri sexuale deviante, dincolo de normele de morală și care, anticipau, într-o oarecare măsură, manifestările aberante deduse judecății. Astfel, de la vârsta de 14 ani, minorul a început să manifeste interes pentru materiale cu conținut pornografic, care îl stimulau în autosatisfacere (se uita la filme și la reviste porno și se masturba, în casă și pe câmp). De asemenea, inculpatul nu a mai fost primit la școală în clasa a VII a pentru că era foarte violent și atingea fetele în zone nepotrivite.

Pe perioada unei prime internări la Spitalul 7 Iași s-a menționat, printre altele, că prezintă „un comportament necenzurat, dezinhibiție sexuală pe fondul deficienței mintale ușoare...,se masturbează de față cu copiii și cu personalul, folosește un vocabular trivial". Comisia medico - legală psihiatrică a considerat că personalitatea minorului se dezvoltă dizarmonic cu adevărate crize explozive de mânie și cu dezinhibiție sexuală.

S-a reținut că în ziua de 15 august 2010, în jurul orelor 12.00 - 12.30, tatăl minorei A.M.C. în vârstă de 13 ani, pe nume A.C., și-a trimis fiica să aducă apă de la locuința surorii sale, M.E., aflată în apropierea casei. Dorind să nu-și deranjeze mătușa, partea vătămată 1-a înștiințat pe tată că are de gând să meargă la fântâna situată la aproximativ 300 metri de casă, pe un imaș, la ieșirea din sat, loc în care mai fusese de foarte multe ori.

După aproximativ o oră de la plecarea fetei, A.C. a auzit-o țipând și plângând chiar în casă, unde intrase pe o ușă laterală. încă de la început, partea vătămată în vârstă de 13 ani  l-a indicat pe minorul B.C., ca fiind autorul agresiunii exercitate asupra sa. Astfel, A.M.C. i-a relatat tatălui său că, în timp ce se afla la fântână, prin spatele ei a venit inculpatul, a strâns-o de gât, a trântit-o la pământ și a început să o târască spre un lan de porumb, unde a și violat-o. în același timp, minorul o lovea cu pumnii și picioarele peste tot corpul. în timp ce minora îi povestea, A.C. a observat că aceasta prezenta în jurul gâtului semne de roșeață, iar rochița cu care era îmbrăcată, la baza gâtului era ruptă.

Cercetările, demarate imediat după aducerea la cunoștința tatălui a ceea ce s-a întâmplat și după sosirea organelor de poliție, au scos la iveală realitatea celor relatate succint de către victima minoră, tatălui său.

Astfel, s-a conturat faptul că, în timp ce se afla la fântâna de pe imașul de la capătul satului, în scopul de a umple cu apă două bidoane de 5 litri, minora A.M.C. a fost surprinsă de prezența inculpatului B.V.C. în spatele său. Imediat după ce fost sesizat, inculpatul a prins-o pe partea vătămată cu ambele mâini de gât. Aceasta a reușit, în cele din urmă, dar după ce 1-a surprins pe inculpat cu o lovitură cu piciorul în piciorul lui, să se desprindă și să fugă spre casă. După aproximativ 50 metri (susține victima), aproape de un lan de porumb, a fost prinsă din nou de inculpat și trântită la pământ. B.V.C. s-a urcat deasupra ei, a prins-o din nou cu mâinile de gât și apoi a imobilizat-o, cuprinzându-i brațele. Partea vătămată a strigat după ajutor, însă inculpatul i-a cerut să nu mai strige și să înceteze să se împotrivească, altfel o va arunca în fântână.

În timp ce o ținea cu o mână, inculpatul i-a dat jos cu forța chiloții, folosindu-se de cealaltă mână, și i-a aruncat în apropiere pe iarbă. Imediat a poziționat victima cu fața în sus, și-a dat pantalonii în jos până la genunchi și și-a introdus penisul în erecție în vagin. în toată această perioadă, victima minoră a continuat să strige după ajutor, realizând la ce este supusă, cu atât mai mult cu cât acuza dureri în zona genitală. Inculpatul a încercat să o determine să se oprească din țipat punându-i o mână la gât, iar imediat victima 1-a zgâriat cu unghiile în zona gâtului, s-a zbătut și a reușit să scape, împingându-1 pe B.V.C. de pe ea, să se ridice rapid în picioare și să fugă spre casă, unde s-a și oprit și a fost auzită de tatăl ei, A.C., căruia, i-a povestit ce s-a întâmplat și care a anunțat serviciile de urgență, poliție și ambulanță.

De menționat este împrejurarea că, după comiterea agresiunii sexuale și după fuga minorei, inculpatul i-a luat chiloții și i-a aruncat la o distanță de 500 metri de locul comiterii faptei, într-o tufă de măceșe, loc din care au și fost ridicați de organele de poliție .

Din constatările preliminare ale I.M.L. Iași din 16 august 2010 rezultă că minora A.M.C. „ prezintă o deflorare recentă, care poate data din 15 august 2010; prezintă echimoze și excoriații care au putut fi produse prin lovire și comprimare cu mijloace contondente urmată de cădere și pot data din 15 august 2010; necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare."

Ulterior, prin „raportul de constatare medico - legală nr. 1464/OF din 30 august 2010" al I.M.L. Iași s-a concluzionat că A.M.C. prezintă o deflorare recentă care poate data din 15 august 2010; prezintă echimoze și excoriații care au putut fi produse prin lovire și comprimare cu mijloace contondente urmată de cădere și pot data din 15 august 2010; necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

A mai reținut instanța de fond, din declarațiile victimei coroborate cel puțin cu concluziile raportului medico-legal, că inculpatul a folosit concomitent atât violența fizică, cât și constrângerea psihică; și-a materializat pornirile sexuale folosindu-se de ascendentul dat de fizicul său, superior celui al minorei, cât și de frica imprimată acesteia, prin amenințarea cu aruncatul în fântână și că pe parcursul întregului proces penal, minora A.M.C. a avut constantă în toate declarațiile date, indiferent de faza procesuală;

De asemenea, la prima evaluare psihologică, făcută victimei chiar la data de 15 august 2010 în cadrul Spitalului Sf. Maria Iași, cu ocazia internării acesteia pentru investigații rezultând din comiterea agresiunii sexuale de către inculpatul minor, s-a constatat că A.M.C. prezenta o stare generală influențată, sindrom posttraumatic cu manifestări distimice, necesitând terapie de susținere. Din fișa de examinare psihologică nr. 32587 din 30 august 2010, a rezultat că minora se află în stadiul de amorțire emoțională, cu episoade de pierdere a contactului cu realitatea, stare de nenorocire iremediabilă fără a accepta sprijinul celorlalți, retragere și consum psihic în forul interior; manifestă simptome de disociere cu ruminații, pierderea sensului existenței; s-a concluzionat că minora prezintă o stare de șoc psihic în urma unei agresiuni fizice, sexuale.

Inculpatul, în fața instanței, a refuzat să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere, prev. de art. 70 C. proc. pen., iar în cursul urmăririi penale, minorul a recunoscut fapta.

Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului B.V.C., minor în vârstă de 16 ani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „viol exercitat asupra unei minore ce nu a împlinit 15 ani", prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza

I

C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. și a dispus aplicarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare.

A avut în vedere că fapta inculpatului a avut urmări grave, minora prezentând, anterior programului de consiliere, o stare de șoc psihic în urma agresiunii fizice și sexuale exercitate de către B.V.C. Totodată, a avut în vedere și vârsta părții vătămate, faptul că aceasta era virgină la momentul la care a fost agresată sexual de către inculpatul minor cât și faptul că inculpatul prezintă un pericol social foarte ridicat, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care a comis infracțiunea și raportul de expertiză medico legală nr. 23128 din 23 decembrie 2010 a IML Iași.

A apreciat instanța de fond că alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta comisă, suma de 20.000 lei este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victima minoră și în baza art. 14, art. 346, C. proc. pen. inculpatul minor a fost obligat să plătească părții civile minore A.M.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente, bunica paternă, B.E., suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale, întrucât în cauză, deși a fost citată și mama inculpatului minor, respectiv B.D., instanța, a apreciat că aceasta nu îndeplinește condițiile legale pentru angrenarea răspunderii părintelui pentru fapta copilului minor respectiv art. 1000 alin. (2) C. civ.

A constatat instanța de fond că daunele materiale solicitate, în sumă de 10.800 lei, constând în cheltuielile efectuate cu scoaterea victimei din mediul în care fapta a fost comisă prin transferarea acesteia la Școala Normală Vasile Lupu din Iași, nu au fost dovedite.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul B.V.C.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicei.

Parchetul, a criticat sentința întrucât în mod greșit instanța a reținut solidaritatea inculpatului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare cu bunica paternă și nu cu mama acestuia, raportat la prevederile Legii nr. 272 din 21 iunie 2004.

Inculpatul s-a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei, pedeapsa aplicată, fiind prea severă, solicitând reducerea acesteia raportat la circumstanțele reale și personale.

Prin decizia penală nr. 159 din 6 octombrie 2011 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 75 din 7 februarie 2011 a Tribunalului Iași, pe care a desființat-o în parte, în latură civilă și rejudecând, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul minor B.V.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.D., să plătească părții civile minore A.M.C., suma de 20 000 lei cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul minor B.V.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.D. să plătească despăgubiri civile părților civile Spitalul Clinic de Urgențe pentru copii Sf. Măria Iași, suma de 1076,910 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare și Serviciul de Ambulanță Județean Iași, suma de 320 lei reprezentând cheltuieli de transport.

În baza art. 193 alin. (1), (4) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul minor B.V.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.D. să plătească părții civile minore A.M.C., suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul minor B.V.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.D. să plătească statului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a înlăturat pe cele contrare prezentei.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.V.C. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut starea de arest a inculpatului B.V.C., a dedus la zi arestarea preventivă de la 7 februarie 2011 și a obligat inculpatul B.V.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.D. să achite suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A reținut instanța de apel că instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului B.V.C. în săvârșirea faptei, în raport de situația de fapt reținută și că s-a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicată, atât sub aspectul cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptei comise prin ale cărei modalități de săvârșire a fost adusă atingere unor valori sociale importante corelat cu condițiile concrete de săvârșire - asupra unei părți vătămate în vârstă de 13 ani, de consecințele pe care le au asemenea fapte - producerea unor traume majore - precum și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului care a recunoscut fapta dar este cunoscut în colectivitate ca fiind o persoană agresivă, recalcitrantă. Aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei aplicată inculpatului căruia i s-a acordat suficientă clemență prin dozarea pedepsei puțin peste minimul special prevăzut de textul sancționator.

A mai reținut instanța de apel că pedeapsa aplicată cu executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acestuia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

În ceea ce privește apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, referitor la greșita obligare a bunicii paterne în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare și nu a mamei acestuia, instanța de apel a constatat că potrivit art. 62 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului că „drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecția copilului", la dosarul cauzei fiind atașată Hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului Iași din data de 10 mai 2005 prin care s-a menținut măsura plasamentului inculpatului B.V.C. la bunica paternă B.E. A constatat instanța de apel că instanța de fond greșit a obligat bunica paternă în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare și nu pe mama acestuia care și-a menținut drepturile și obligațiile părintești față de acesta, pe toată durata măsurii plasamentului.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.V.C. și a solicitat în temeiul casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen., față de declarația inculpatului dată în fața instanței, arătând că a recunoscut si regretat săvârșirea faptei și nu are antecedente penale.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.V.C. este întemeiat pentru următoarele considerente:

Instanța reține că, prin declarația dată în fața instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 24 ianuarie 2012, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 320

l

C. proc. pen.

Având în vedere poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, fila 60, se constată că potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/ 2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.

Se reține sub acest aspect că potrivit art.

XI

din O.U.G. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. (introduse prin Legea 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.

Se are în vedere, totodată, că prin decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 320

l

C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art.

XI

din O.U.G. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în declarația dată la termenul de judecată din 24 ianuarie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 320

l

alin. (7) C. proc. pen.

Aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de o persoană. Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima instanță și menținute de instanța de apel.

Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Față de poziția procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul B.V.C. va fi admis, va fi casată decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 și art. 320

1

C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza

I

C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. de la 7 ani și 6 luni închisoare la 6 ani și 6 luni închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 15 august 2010 la 24 ianuarie 2012.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.V.C. împotriva deciziei penale nr. 159 din 06 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, hotărârea atacată și sentința penală nr. 75 din 7 februarie 2011 a Tribunalului Iași, secția penală.

Prin aplicarea dispozițiilor art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani și 6 luni închisoare la 6 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 august 2010 la 24 ianuarie 2012.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului, rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.