ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6919/2011

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 28 septembrie 2010 pe rolul Curții de Apel Ploiești,

revizuentul F.A. a formulat, în contradictoriu cu Primăria Pucioasa, cerere de

revizuire a Deciziei civile nr. 590/07 septembrie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, arătând că aceasta este potrivnică Sentinței civile nr. 1156/03

decembrie 2007 a Judecătoriei Pucioasa, Sentinței civile nr. 496/07 aprilie

2009 a aceleiași instanțe și Deciziei civile nr. 627/20 mai 2008 pronunțată de

Tribunalul Dâmbovița.

În temeiul art. 137 C. proc. civ. coroborat

cu art. 158 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 323 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin Decizia nr. 871/01 noiembrie 2010,

Curtea de Apel Ploiești a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cererea de

revizuire cu care a fost învestită, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 1156/03 decembrie 2007 a Judecătoriei Pucioasa a fost respinsă, pentru

lipsa calității procesual pasive, acțiunea formulată de reclamantul F.A. în

contradictoriu cu pârâta Primăria Pucioasa, având ca obiect, potrivit

precizărilor succesive făcute de reclamant, obligarea pârâtei la acordarea de

despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1730 mp. situat în Pucioasa și

pentru terenul în suprafață de 470 mp. ce reprezintă aleea Debarcader, precum

și recunoașterea îndreptățirii sale de a rămâne în posesia terenului în

suprafață de 328 mp. aflat în str. I.H. Rădulescu.

Prin Decizia civilă

nr. 627/20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, recursul declarat de

reclamantul F.A. împotriva Sentinței civile nr. 1156/03 decembrie 2007 a

Judecătoriei Pucioasa a fost respins ca nefondat.

Prin Sentința civilă

nr. 496/07 aprilie 2009, Judecătoria Pucioasa a admis excepția de litispendență

și a trimis cauza având ca obiect contestația la executare formulată de

contestatorul F.A. împotriva Deciziei civile nr. 627/20 mai 2008 pronunțată de

Tribunalul Dâmbovița, la Tribunalul Dâmbovița, reținând că pe rolul acelei

instanțe se află deja înregistrată o cauză între aceleași părți, având același

obiect și aceeași cauză.

Prin Decizia civilă

nr. 1989/15 decembrie 2009, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca lipsit de

interes, recursul declarat de contestatorul F.A. împotriva Sentinței civile nr.

496/07 aprilie 2009 a Judecătoriei Pucioasa.

Prin Decizia civilă

nr. 590/7 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de contestatorul F.A. împotriva Deciziei civile nr. 1989/15

decembrie 2009 a Tribunalului Dâmbovița.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată dacă "există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate."

Prin hotărâri definitive

potrivnice în înțelesul normei legale citate, urmează a se înțelege hotărâri

pronunțate în dosare separate, prin hotărârea pronunțată în cel de-al doilea

dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârea

pronunțată în primul dosar.

În aceste condiții,

revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate

în aceeași cauză pe parcursul ciclurilor procesuale declanșate prin căile de

atac exercitate de părți.

Or, în cauză, prin

Decizia civilă 590/7 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, a fost

soluționat recursul formulat de contestatorul F.A. împotriva Deciziei civile

nr. 1989/15 decembrie 2009 a Tribunalului Dâmbovița prin care tribunalul

soluționase, la rândul său, recursul declarat de contestatorul F.A. împotriva

Sentinței civile nr. 496/07 aprilie 2009 a Judecătoriei Pucioasa.

În aceste condiții,

nu se poate susține că hotărârile menționate ar fi hotărâri potrivnice în

sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât ele sunt hotărâri pronunțate în

cicluri procesuale diferite ale aceleiași cauze.

În ceea ce privește

pretinsa contradictorialitate între Decizia civilă nr. 590/07 septembrie 2010 a

Curții de Apel Ploiești și Sentința civilă nr. 1156/03 decembrie 2007 a

Judecătoriei Pucioasa rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 627/20 mai

2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Înalta Curte reține următoarele:

Prin hotărâri

definitive potrivnice în înțelesul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează a se

înțelege hotărâri pronunțate în dosare separate, prin hotărârea pronunțată în

cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultată din

hotărârea pronunțată în primul dosar.

Posibilitatea de a

cere revizuirea unei hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. există

numai atunci când hotărârile potrivnice conțin elementele caracteristice

existenței lucrului judecat, rațiunea reglementării acestui caz de revizuire

fiind tocmai aceea de a înlătura nelegalitatea rezultată din soluționarea

aceleiași cauze în mod diferit, prin două hotărâri definitive.

Or, în cauză, această

condiție nu este îndeplinită. Așa cum rezultă din cuprinsul art. 1201 C. proc.

civ., autoritatea de lucru judecat presupune o triplă identitate: de părți, de

obiect și de cauză.

Între cele două

litigii menționate nu există o identitate de obiect deoarece pretențiile

juridice deduse judecății au fost diferite: în primul litigiu, reclamantul a

solicitat instanței să constate dreptul său la acordarea de despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 1730 mp. situat în Pucioasa și pentru terenul în

suprafață de 470 mp. ce reprezintă aleea Debarcader, precum și recunoașterea

dreptului său de a rămâne în posesia terenului în suprafață de 328 mp. aflat în

str. I.H. Rădulescu, pe când în cel de-al doilea, instanțele au fost învestite

cu o contestație la executare.

Nefiind îndeplinită

condiția identității de obiect și, pe cale de consecință, nefiind întrunite

elementele autorității de lucru judecat, revizuirea celei de-a doua decizii în

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi dispusă, rațiunea

reglementării acestui caz de retractare a unei hotărârii neregăsindu-se în

cauză.

Prin urmare, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuientul F.A. împotriva Deciziei nr. 590 din 07

septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 06 octombrie 2011.