ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5561/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 25 februarie 2008,

reclamanta R.R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin

CN A.D.N.R. SA și Comisia de aplicare a Legii 198/2004 din cadrul Consiliului

local al comunei Gilău, anularea parțială a Hotărârii nr. 15 din 27 august 2007

emisă de această din urmă comisie și obligarea pârâților la recalcularea

despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.491 mp,

situat în localitatea Gilău, categoria de folosință arabil extravilan.

In cauză, au formulat cereri de intervenție în

interes propriu C.V., D.O.C., D.I.H. și M.G.C.

Prin încheierea de ședință din 2 aprilie 2008, s-a

dispus conexarea dosarului nr. 739/117/2008 (în care figurează ca reclamantă B.E.)

al aceleiași instanțe la prezentul dosar, reținându-de că în ambele litigii se

contestă valoarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 15 din 27 august 2007.

Prin sentința civilă nr. 24 din 14 ianuarie 2009 a

Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepția inadmisibilității, excepția lipsei

de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor,

excepții invocate de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA București.

Au fost admise cererea de chemare în judecată

formulată de reclamanta R.R.M., înregistrată sub nr. 732/117/2008, cererea de

chemare în judecată înregistrată sub nr. 739/117/2008, formulată de reclamanta

B.E. și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții

C.V., D.O.C., D.I.H. și M.G.C., formulate în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român, prin CN A.D.N.R. SA București și, în consecință, a fost anulată parțial

Hotărârea nr. 15 din 27 august 2007, emisă de M.T., CN A.D.N.R. SA, Comisia de

aplicare a Legii nr. 198/2004 a comunei Gilău, respectiv în ceea ce privește art.

2, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirii, stabilindu-se că valoarea

despăgubirii cuvenită părților pentru terenul in suprafață de 1.491 mp, situat

in localitatea Gilău, categoria de folosință arabil extravilan, este de

92.001,26

RON

.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei Comisia de aplicare a Legii 198/2004 Gilău, fiind respinsă

acțiunea față de aceasta.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a

constatat că, din stare și de fapt reținută la dosar, dovedită prin înscrisurile

depuse, a rezulta: că reclamantele R.R.M., B.E., precum și intervenienții C.V.,

D.O.C., D.I.H. și M.G.C. sunt persoane îndreptățite la acordarea despăgubirii

pentru terenul supus exproprierii, pe care l-au dobândit prin moștenire de la

autorul lor, T.G., motiv pentru care legitimarea procesuală activă a acestora

de a contesta valoarea despăgubirii stabilită pentru expropriere, precum și

interesul lor în promovarea unui astfel de demers procesual sunt indiscutabile,

raportat la dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004.

Excepția inadmisibilității cererii de anulare

parțială a hotărârii de stabilire a despăgubirii a fost apreciată ca

neîntemeiată, reținându-st că nulitatea nu este o sancțiune aplicabilă doar

actului juridic bilateral, cum susține pârâtul, ci și actului juridic

unilateral, și intervine în condițiile încheierii actului cu încălcarea

dispozițiilor legale, chiar fără a fi prevăzută expres într-un text legal.

Reclamantele și intervenienții invocă încălcarea

dispozițiilor legalb la emiterea hotărârii atacate, iar aceste dispoziții sunt

cele din Legea 33/1994, ce prevăd că exproprierea se face cu o dreaptă și

prealabilă despăgubire, susținând că despăgubirea stabilită de expropriator

este mult inferioară valorii reale a imobilului.

Pe fondul cauzei, s-a dispus efectuarea unei

expertize de evaluare, prin care s-a stabilit că valoarea imobilului supus

exproprierii este de 92.001,26

RON

, reprezentând echivalentul sumei de 26.035,68 euro,

potrivit cursului leu-euro practicat de B.N.R. la data de 31 august 2008.

Comparând suma stabilită prin expertiza de evaluare

cu suma stabilită cu titlu de despăgubire în Hotărârea 15/27 august 2007, Tribunalul

a constat că valoarea despăgubirii propusă de expropriator este inferioară

valorii imobilului stabilită potrivit criteriilor prevăzute de art. 26 din

Legea 33/1994 și, prin urmare, nu poate fi socotită ca fiind dreaptă, astfel că

art. 2 din Hotărârea nr. 15 din 27 august 2007 s-a dat cu încălcarea

dispozițiilor legale menționate mai sus.

In ceea ce o privește pe pârâta Comisia de aplicare a

Legii nr. 198/2004 Gilău, prin raportare la dispozițiile art. 12 alin. (2) din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, coroborate cu art. 9 și art.

2 din Legea nr. 198/2004, potrivit cărora cererile adresate instanței pentru

stabilirea despăgubirilor se judecă în contradictoriu cu Statul Român prin CN

A.D.N.R. SA de sub autoritatea M.T., în cazul lucrărilor de interes public, a

apreciat lipsa calității procesuale pasive a acesteia, considerent pentru care

a admis excepția lipsei calității procesuale a acestei pârâte.

Apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin CN

A.D.N.R. SA București, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a

fost admis prin decizia civilă nr. 230/A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori și familie,

și, în consecință, a fost schimbată sentința, în sensul că a fost respinsă pe

fond acțiunea principală exercitată de reclamante și cererile de intervenție în

interes propriu.

Au fost menținute restul dispozițiilor privind

soluționarea excepțiilor.

In considerentele decimei, instanța de apel a reținut

următoarele:

Prima instanță a dat o dezlegare în drept greșită,

întrucât nu a verificat modul de calcul al despăgubirilor raportat la momentul

în care acest calcul a fost efectuat, ci doar la momentul efectuării raportului

de expertiză judiciară.

Pentru acest motiv, instanța de apel a completat probatiunea,

solicitând comisiei de experți să răspundă și unui astfel de obiectiv.

In hotărârea contestată, valoarea unui mp de terenul

expropiat a fost stabilită la 10,5 euro/mp, iar în raportul de expertiză

efectuat în fața primei instanțe s-a stabilit o valoare raportată la momentul

efectuării raportului de expertiză, respectiv de 17,479 euro/mp, în cuprinsul

acestuia arătându-se că parcela expropriată a fost situată în extravilanul

comunei Gilău, conform titlului de proprietate, însă aceasta a fost introdusă

în intravilanul localității anterior exproprierii.

Această împrejurare s-a verificat în apel, terenul în

litigiu fiind introdus în intravilan în temeiul Hotărârii nr. 67 din 8

decembrie 1997 al Consiliului Local al comunei Gilău, hotărârea de stabilire a

despăgubirilor fiind emisă la 27 august 2007.

Conform răspunsului experților la obiectivul formulat

de instanța de apel, pentru perioada iulie-august 2007, prețurile practicate

pentru terenurile având aceleași caracteristici au fost cuprinse între 10-12 euro/mp,

iar comisia a apreciat că, terenul fiind în prezent în intravilanul

localității, valoarea acestuia a fost, la data de 27 august 2007 de 12 euro/mp.

Valoarea unui mp de teren fiind stabilită la 10,5 euro/mp

prin hotărârea nr. 15 din 27 august 2007, valoare ce se încadrează în piețurile

terenurilor de aceeași natură, cuprinse între 10-12 euro/mp pentru acea

perioadă, conform răspunsului comisiei de experți la acest obiectiv al

instanței de apel, acțiunea reclamantelor și a intervenienților principali a

fost considerată ca nefondată, despăgubirea stabilită de Comisia centru

aplicarea Legii nr. 198/2004 reflectând valoarea reală a imobilului raportat la

data emiterii ei.

Împotriva acestei decizi au declarat recurs

reclamantele R.R.M., B.E. și intervenienții C.V., D.O.C., D.I.H. și M.G.C.,

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care au

solicitat modificarea hotărârii recurate și menținerea ca legală și temeinică a

sentinței civile nr. 24 din 14 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj.

In motivarea recursului se arată că valorile ce stau

la baza calculării cuantumului despăgubirilor cuvenite recurenților trebuie

rapor ate la momentul întocmirii raportului de expertiză, respectându-se astfel

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Astfel, valoarea reală de

circulație a imobilului supus exproprierii, în funcție de care se vor calcula

despăgubirile datorate de pârât, este cea menționată în raportul de expertiză

tehnică depus la dosar.

In consecință, recurenții susțin că nu contestă

valoarea terenului care este menționată în completarea la raportul de

expertiză, respectiv aceea de 12 euro/mp, doar că data menționată, 27 august

2007, nu este cea la care trebuie făcută raportarea pentru calcularea

despăgubirilor cuvenite.

Recurenții mai susțin că, referitor la excepția

inadmisibilității cererii de anulare parțială a hotărârii de stabilire a

despăgubirii, instanța de fond a reținut în mod corect că nulitatea este o

sancțiune care intervine în condițiile încheierii unui act juridic cu

încălcarea dispozițiilor legale, chiar fără a fi prevăzută expres într-un text

legal.

Analizând recursul prin raportare la motivul de

nelegalitate invocat, prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României,

revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat și „nimeni nu

poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită

potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".

Această dispoziție a fost preluată în Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care statuează în art. 1

că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru

cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin

hotărâre judecătorească", reținându-se caracterul excepțional al cedării

proprietății prin expropriere.

Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile

lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local a

prevăzut, în art. 9, că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor, se

poate adresa instanței de judecată, acțiunile soluționându-se potrivit

dispozițiilor art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauze de utilitate publică în ce privește cuantumul despăgubirilor.

Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la

calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite.

Ca atare, așa cum în mod constant s-a pronunțat

instanța supremă, are sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele„ semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în

contractele autejntice de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la

ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din

anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.

In mod corect, instanța de apel a dispus o verificare

a modalită ii de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru imobilul

expropriat, dispunând comisiei de experți, numită în temeiul art. 25 din Legea nr.

33/1994, sa comunice valoarea despăgubirii la momentul exproprierii terenului,

acela fiind momentul în raport de care recurenții au contestat valoarea

stabilită de către expropriator.

Experții au stabilit că, la momentul exproprierii

terenului, valoare a de piață a terenurilor similare se încadra între 10-12

euro/mp, astfel că valoarea de 10,5 euro/mp, stabilită de expropriator, este

justă.

In ceea ce privește daunele, legea prevede că acestea

trebuie cuantificate și despăgubite în măsura în care ele au fost dovedite. In

speță, recurenții nu au adus probe referitoare la existența unui asemenea

prejudiciu și nici în concluzii raportului de expertiză nu s-a reținut că s-ar

fi produs vreo daună prin faptul exproprierii terenului.

Având în vedere considerentele expuse și ținând seama

de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantele R.R.M., B.E. și intervenienții C.V.,

D.O.C., D.l.H. și M.G.C. împotriva deciziei nr. 230/A din 7 octombrie 2010 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantele R.R.M., B.E. și intervenienții C.V., D.O.C., D.l.H. și M.G.C.

împotiva deciziei nr. 230/A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 octombrie

2010.