ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5292/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5292/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 246 din 17 martie 2010 a Tribunalului Cluj s-a respins

excepția inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de

interes invocată de paratul Statul Roman prin C.N.A.D.N.R.

S-a admis acțiunea extinsă și

precizată formulată de reclamanta M.D.A. împotriva pârâților Statul Român prin

C.N.A.D.N.R, M.V. și T.S.I. și în consecință:

S-a constatat că numitul M.Ș.,

antecesorul pârâtei M.V., nu are nici un drept de proprietate sau un alt drept

real asupra terenului înscris în Titlul de proprietate din 17 iunie 2008 emis

de C.J.S.D.P.T Cluj tarlaua 18, parcela 36, în suprafață de 2.900 m.p.

S-a constatat că în urma partajului

voluntar intervenit între reclamantă și pârâtul T.S.I., reclamanta este

proprietar exclusiv asupra parcelei în suprafață de 2900 m.p. înscrisă în

Titlul de proprietate din 17 iunie 2008 emis de C.J.S.D.P.T Cluj, tarlaua 18

parcela 36.

S-a anulat parțial Hotărârea nr. 53

din 22 aprilie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

constituită la nivelul comunei Gilău.

S-a stabilit că reclamanta este

singura persoană îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea terenului în

suprafață de 2.900 m.p. situat în extravilanul comunei Gilău, categoria de

folosință arabil, parcela 36, tarlaua 18, ce face obiectul Hotărârii nr. 53 din

22 aprilie 2008.

S-a stabilit că despăgubirea datorată

de pârât pentru exproprierea terenului mai sus menționat este de 111.000 euro

sau echivalentul în lei la data plății, raportat la cursul leu-euro practicat

de B.N.R.

A fost obligat pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. să plătească reclamantei despăgubirea mai sus menționată în

termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței.

A fost obligat pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. să plătească reclamantei suma de 2.896 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 53 din 22 aprilie 2008 emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului

Local al comunei Gilău s-a aprobat acordarea despăgubirii în sumă de 108.523,80

lei reprezentând echivalentul a 30.450 euro raportat la cursul B.N.R. din data

de 21 aprilie 2008 de 3,5640 lei/ 1 euro, pentru imobilul expropriat situat în

comuna Gilău, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 18/2, parcela

36 în suprafață de 2900 m.p. identificat prin număr cadastral 2887. În hotărâre

sunt menționate ca persoane îndreptățite la despăgubire reclamanta M.D.A. și M.Ș.

Prin titlul de proprietate din 17

iunie 2008 emis de C.J.S.D.P.T Cluj s-a reconstituit dreptul de proprietate în

favoarea numiților T.S.I. și T.A., printre alte terenuri, și asupra terenului

arabil in suprafață de 2.900 mp. situat în tarlaua 18 parcela 36, având ca

vecini la nord Riti N, la est C.V., la sud drum și la vest M.Ș., în calitate de

moștenitori ai defunctului Topan Samoilă.

Prin certificatul de moștenitor din 9

martie 2005 emis de B.N.P. - L.M.C. s-a stabilit calitatea reclamantei M.D.A.

de moștenitoare a defunctei T.S.A., beneficiara titlului de proprietate mai sus

menționat și s-a dispus predarea către moștenitoare a masei succesorale rămasă

după defunctă, din componența căreia face parte și cota de 1/2 parte din

terenul situat în tarlaua 18 parcela 36 din titlul de proprietate, după cum

rezultă din coroborarea datelor cuprinse la cap. 1 din certificatul de

moștenitor și adeverința din 2 februarie 2007 emisă de Primăria comunei Gilău.

În Hotărârea nr. 53/2008 de stabilire

a despăgubirilor emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 constituită

la nivelul Consiliului Local al comunei Gilău terenul supus exproprierii este

identificat în parcela 36 tarlaua 18/ 2. Tot în această tarla este menționat

terenul supus exproprierii și de planul cadastral depus la fila 66 dosar, unde

este menționat drept proprietar M.Ș.

Pârâta M.V., succesoare a lui M.Ș.,

persoana menționată ca proprietar al parcelei 46 din tarlaua 18/ 2 a arătat că

parcela 36 nu a aparținut antecesorului său, ci lui T.S.I. și T.A., că

antecesorulului său i s-a emis titlu de proprietate pentru parcela învecinată

cu parcela 36, că nu are nici un fel de pretenții cu privire la parcela 36 din

tarlaua 18/ 2. In dovedirea susținerilor sale a depus titlul de proprietate din

6 februarie 2002 emis de C.J.S.D.P.T. Cluj pe seama lui M.Ș., unde la categoria

1 arabil poziția 2 este menționat terenul în suprafață de 2.900 m.p. din

tarlaua 18/ 2 parcela 35 având ca vecini la nord B.V., la est T.A., la sud

drum,la vest drum și certificatul de moștenitor nr. 4 din 10 februarie 2006

emis de BNP - B.I.F. prin care s-a constatat calitatea sa de moștenitoare a

defunctului M.Ș. și i s-a predat masa succesorală rămasă după defunct, în

componența căreia a intrat inclusiv terenul din parcela 35 tarlaua 18/ 2.

Comparând vecinătățile din titlurile

de proprietate emise pe seama lui M.Ș. și T.S.I. și T.A. cu cele din planul

cadastral, tribunalul a apreciat că, în ciuda inadvertențelor existente între

acte cu privire la numărul de tarla, este evident că parcela expropriată prin

Hotărârea 53/2008 este cea menționată în titlul de proprietate emis pe seama

lui T.A. și T.S.I., nu în titlul de proprietate emis pe seama lui M.Ș.

Prin convenția de partaj încheiată la

data de 11 septembrie 2008, reclamanta, moștenitoare a beneficiarei ridului de

proprietate T.A. și T.S.I. au convenit ca parcela 36 din tarlaua 18 să revină

în întregime reclamantei M.D.A., căreia copartajantul i-a recunoscut dreptul

asupra oricăror despăgubiri pentru acest teren.

Prezent personal în instanță T.S.I. a

recunoscut această convenție de partaj, reiterând în fața instanței cuprinsul

clauzelor convenției.

Având în vedere starea de fapt

reținută mai sus, excepțiile invocate de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

au fost apreciate nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Indiferent de numărul parcelei

menționate în Hotărârea nr. 53/2008 de stabilire a despăgubirilor, este

neîndoielnic raportat la vecinătățile menționate în planul cadastral, că

terenul ce face obiectul acestei hotărâri este cel în suprafață de 2900 m.p.,

situat în parcela 18 tarlaua 36 cuprins în titlul de proprietate și care în

urma partajului a revenit în întregime reclamantei. Aceasta și-a dovedit

dreptul de proprietate exclusivă asupra terenului supus exproprierii în baza

partajului convențional, care are efecte declarative de proprietate, ceea ce

semnifică faptul că, urmare a partajului fiecare coproprietar este considerat a

fî proprietar exclusiv asupra imobilelor ce i-au revenit în lot. Forma scrisă

este necesară în cazul partajului numai ad probationem, câtă vreme nu este act

translativ de proprietate, ci act declarativ, calificare care exclude incidența

dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Titlul X al Legii nr. 247/2005.

Dovedindu-și calitatea de proprietar

exclusiv al terenului ce face obiectul Hotărârii nr. 53/2008, reclamanta are

calitate procesuală activă și interes in formularea acțiunii.

Excepția inadmisibilității capetelor

de cerere 1 și 2 a fost apreciată ca fiind nefondată, întrucât reclamanta nu

are la dispoziție calea acțiunii în revendicare în realizarea dreptului, câtă

vreme dreptul său de proprietate asupra ternului expropriat nu îi este negat de

succesoarea defunctului M.Ș.

Nulitatea este o sancțiune care se

aplică tuturor actelor juridice, indiferent că sunt unilaterale sau bilaterale.

Emiterea unui act cu încălcarea dispozițiilor legale imperative constituie

motiv de nulitate, chiar fără a fi indicate expres normele legale a căror

încălcare ar atrage sancțiunea, căci nulitatea poate fi atât expresă, cât și

virtuală. Astfel fiind, a fost apreciată neîntemeiată excepția inadmisibilității

cererii având ca obiect constatarea nulității Hotărârii nr. 53/2008.

Pentru motivele de fapt și de drept

expuse mai sus, în temeiul disp. art. 137 alin. (1) C. proc. civ., au fost

respinse excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și

excepția inadmisibilității.

Prin acțiunea de față, întemeiată pe

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, reclamanta a pretins că valoarea

despăgubirii stabilită pentru exproprierea terenului de 2.900 m.p. prin

Hotărârea nr. 53/2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 este

cu mult sub prețul la care se vând imobile asemănătoare celor expropriate pe

raza unității administrativ - teritoriale, preț în raport de care se stabilește

valoarea despăgubirii pentru expropriere potrivit art. 26 din Legea 33/1998.

Instanța de fond, în vederea

verificării susținerilor reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 25

din Legea nr. 33/1994 a dispus administrarea expertizei de evaluarea de către o

comisie de evaluare alcătuită din experții M.R., numită de instanță, L.N.A. desemnat

de reclamantă și V.F., desemnată de expropriator, expertiză având ca obiectiv

stabilirea potrivit criteriilor stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994 a

despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului cuprins in hotărârea mai

sus menționată.

Prin raportul de expertiză depus la

dosar, comisia de evaluarea a stabilit că despăgubirea cuvenită pentru

exproprierea parcelei terenului în suprafață de 2.900 m.p. din parcela 18

tarlaua 36 este de 111.000 euro, adică 38,25 euro/m.p.

Comparând rezultatul expertizei cu

oferta făcută de expropriator și cu pretențiile formulate de reclamantă,

instanța a constatat că cererea reclamantei este întemeiată, acestea fiind

îndreptățite la plata despăgubirii pentru parcela de teren expropriată în

cuantumul stabilit prin raportul de expertiză la valoarea reală a imobilului,

căci atât potrivit disp. art. 33 din Constituția României, cât și art. 481 C.

civ. și Legii nr. 33/1994, exproprierea poate fi făcută numai cu o justă

despăgubire. Ori, despăgubirea stabilită prin hotărârea atacată - 30.450 euro -

în nici un caz nu poate fi socotită justă dacă ne raportăm la valoarea

stabilită în raportul de expertiză potrivit criteriilor stabilite de art. 26

din Legea nr. 33/1994.

Câtă vreme hotărârea mai sus

menționată a stabilit dreptul la despăgubire pe seama unei persoane

neîndreptățite la aceste despăgubiri - M.Ș. și a stabilit o despăgubire cu mult

sub nivelul unei juste despăgubiri pe seama reclamantei îndreptățită la

despăgubiri pentru expropriere, Hotărârea nr. 53/2008 este dată parțial cu

încălcarea legii, de aceea s-a impus anularea ei cu privire la valoarea

despăgubirii stabilite și la reținerea calității de persoană îndreptățită la

despăgubiri a lui M.Ș.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publcie, reprezentat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice București, iar prin decizia civilă nr. 244

din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul,

reținându-se următoarele considerente:

Instanța de apel a reținut că

înscrisurile depuse în susținerea apelului nu constituie probe pertinente și

concludente, întrucât deși sunt contracte de vânzare - cumpărare având ca

obiect terenuri amplasate în loc. Gilău, ca și cel în litigiu, cu o singură

excepție (contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008

- f. 27-29), toate constituie tranzacții încheiate ulterior datei efectuării

raportului de expertiză ce a stat la baza soluționării cauzei - mai 2009.

S-a mai reținut că instanța de fond a

stabilit corect că reclamanta are calitate procesuală activă în prezenta cauză

și justifică interesul promovării acțiunii, raportat la împrejurarea că aceasta

și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită prin următoarele acte: titlul

de proprietate din 17 iunie 2008 emis pe numele său și al numitului T.S.I., în

care este înscris terenul în suprafață de 2.900 mp, tarlaua 18 parcela 36 (f.

13 dosar fond), titlu de proprietate emis în baza sentinței civile nr. 2997 din

14 martie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care s-a dispus rectificarea

titlului de proprietate emis inițial din 24 septembrie 1998, inclusiv sub

aspectul parcelei în litigiu, care inițial fusese identificată în tarlaua 17,

parcela 85/ 2 (f. 47-48 dosar fond).

În dovedirea calității sale reclamanta

a depus totodată certificatul de moștenitor din 9 martie 2005, potrivit căruia

a moștenit cota de 1/2 parte din suprafața de 2.900 mp teren arabil, situat în

extravilanul comuna Gilău, în tarla 17, parcela 85/.2, certificatul fiind emis

anterior rectificării dispuse prin sentința menționată anterior (f. 45-46 dosar

fond), precum și convenția de partaj încheiată cu T.S.I. la 1 septembrie 2008,

în baza căreia parcela nr. 36 din tarla 18 în suprafață de 2.900 mp îi revine

în întregime reclamantei M.D.A. (f. 53 dosar fond).

Existența acestui din urmă act face

dovada calității reclamantei de persoană exclusiv îndreptățită să beneficieze

de despăgubirile cuvenite în urma exproprierii și dovedește netemeinicia

criticilor apelantei vizând lipsa probei partajului prin înscris.

Instanța de apel a mai reținut că sunt

nefondate criticile vizând greșita apreciere a faptului ca terenul expropriat

este identic cu cel identificat prin tarlaua 18 parcela 36, întrucât

identificarea pretinsă de către apelantă referitoare la terenul în litigiu ca

fiind în tarlaua 18/ 2 parcela 36, nu vizează terenul expropriat de la

reclamantă.

Potrivit adeverinței din 2 februarie

2007 emisă de Primăria comunei Gilău, terenul din titlul de proprietate din 24

septembrie 1998 (primul titlu de proprietate emis pe numele reclamantei și al

pârâtului T.S.I.), identificat cu tarlaua 17, parcela 85/ 2, în suprafață de 2.900

mp, se identifică în teren, pe harta de punere în posesie cu tarlaua 18,

parcela 36.

Potrivit documentației cadastrale,

suprafața de 2.900 mp din tarla 18/ 2 parcela 36, aparține unei terțe persoane,

lui M.I.Ș. (f. 66 dosar fond).

Cu ocazia exproprierii, s-a făcut

identificarea cadastrală a terenului, numărul cadastral atribuit - 2887- fiind

același atât în Hotărârea nr. 53/2008, cât și în raportul de expertiză efectuat

în cauză, împrejurare ce conduce la concluzia corect relevată în hotărârea

primei instanțe că în realitate, din punct de vedere parcelar, terenul în

litigiu este identificat în parcela 36, tarlaua 18.

În ce privește critica vizând

inadmisibilitatea acțiunii din perspectiva cererilor de constatare că pârâtul M.Ș.

nu are nici un drept de proprietate sau alt drept real asupra imobilului

înscris în titlul de proprietate din 17 iunie 2008 tarla 18, parcela 36, în

suprafață de 2.900 mp, și de constatare a dreptului de proprietate exclusiv în

favoarea reclamantei asupra aceluiași teren și susținerea apelantei conform

căreia aceste cereri sunt supuse obligației de achitare a taxei judiciare de

timbru potrivit Legii nr. 146/1997 instanța de apel a reținut că sunt

nefondate.

Prin aceste cereri reclamanta nu tinde

la eludarea promovării unei acțiuni în realizare, pe care nici nu ar avea cu

cine să o dezbată în contradictoriu în condițiile în care pârâtul M.Ș. nu

pretinde un drept propriu de proprietate asupra terenului, ci a formulat aceste

cereri doar pentru a justifica pretenția sa de a-i fi stabilit cuantumul

despăgubirii cuvenite în urma exproprierii, exclusiv în favoarea sa.

Fiind formulate în cadrul unei acțiuni

grefată pe disp. art. 10 din H.G. nr. 941/2004, aceste cereri urmează regimul

juridic reglementat prin alin. (1) al acestui text legal, din punctul de vedere

al timbrajului în sensul că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.

Excepția inadmisibilității precum și

netemeinicia cererii de constatare a nulității Hotărârii nr. 53/2008 emisă de

apelantă, nu constituie critici fondate la adresa hotărârii primei instanțe în

condițiile în care actele emise cu ocazia aplicării Legii nr. 198/2004 sunt

supuse controlului de legalitate, conferit de Legea nr. 554/2004 și Constituția

României. Este adevărat că asupra hotărârii emise în baza Legii nr. 198/2004

emitentul poate să revină, însă această posibilitate conferită organului emitent

de a-și revoca sau modifica propriul act nu atrage sub nicio formă înlăturarea

dreptului persoanei pe numele căreia se emite actul, de a solicita în instanță

desființarea sa.

Instanța supremă a statuat în mod

constant că instanța sesizată în baza art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 941/2004,

are competența să verifice temeinicia cu privire la cuantumul despăgubirii, iar

faptul că hotărârea atacată nu este un act bilateral, putând fi revocată de

organul emitent, nu exclude soluția anulării parțiale, cu privire la cuantumul

despăgubirii.

S-a mai reținut că, criticile vizând

modul de stabilire a cuantumului despăgubirii cuvenite reclamantei prin

expertiza efectuată în fața primei instanțe sunt nefondate, la fel ca și

cererea de readministrare a probei în apel.

Așa cum reiese din cuprinsul lucrării

tehnice, evaluarea s-a făcut în conformitate cu recomandările standardelor

internaționale de evaluare, metodologia de evaluare a valorii de piață prin

compararea valorilor unor tranzacții recente, cu proprietăți similare și

competitive cu proprietatea evaluată, luându-se în considerare două tranzacții

din perioada ianuarie - martie 2008, precum și o despăgubire stabilită în urma

unei exproprieri făcute la 24 septembrie 2008.

Cele două contracte de vânzare - cumpărare

luate ca reper s-au încheiat în perioada de timp recent anterioară exproprierii

făcute în cauză - aprilie 2008 - prețul fiind de 625.438 lei pentru suprafața

de 4.300 mp (f. 128 dosar fond), respectiv 464.310 lei pentru suprafața de 2.800

mp (f. 130 dosar fond).

În aceeași idee, a mai reținut

instanța de apel că experții au efectuat comparațiile și corecțiile între

terenul în litigiu și cele trei luate ca repere de comparație, iar în final, au

procedat la o reducere a valorii calculate cu 25% pe considerentul procesului

de încetinire a tranzacțiilor imobiliare în ultima perioadă.

Prin răspunsul la obiecțiuni (f.

161-162 dosar fond ), experții au relevat existența utilităților în zonă și au

adăugat încă un element de comparație, respectiv terenul identificat în tarla

17, parcela 58, situat în imediata vecinătate, în suprafață de 1697 mp, care a

fost evaluat printr-o expertiză judiciară la suma de 275.319 lei

Pentru toate considerentele arătate,

instanța de apel a apreciat că evaluarea terenului făcută prin expertiza

judiciară dispusă în fața primei instanțe este corectă, prețul stabilit

reflectând valoarea reală de la momentul întocmirii lucrării, motiv pentru care

refacerea sa nu se justifică.

În fine, instanța de apel a reținut că

motivul vizând înlăturarea obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

în fond sau reducerea cuantumului acestora, nu este fondat, întrucât prin

hotărârea cu privire la care s-a dispus anularea, apelanta a provocat

declanșarea acestui litigiu, pe întreg parcursul derulării sale în fața primei

instanțe opunându-se admiterii acțiunii. Prin această atitudine culpabilă a

ocazionat cheltuieli de judecată la plata cărora în mod corect a fost obligată

în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., solicitând, în principal,

casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea ei în sensul

admiterii apelului, astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței de

apel vizează neegalitatea ei sub următoarele aspecte, prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

O primă critică, vizează greșita

respingere a excepției ridicate ce vizează lipsa de interes și cea a lipsei de

calitate procesuală activă a reclamantei, în condițiile în care reclamanta nu a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului expropriat.

O altă critică, vizează faptul că nu

s-a stabilit prin expertiză corespondența dintre imobilul-teren, deținut în

proprietate de reclamantă, în suprafață de 2.600 m.p. identificat prin tarla

18, parcela 36 și imobilul - teren expropriat identificat cadastral cu nr. 2887

parte din tarlaua 18/ 2 parcela 36.

Se mai învederează că adeverința emisă

de Primăria comunei Gilău nu clarifică aspectele legate de teren, întrucât nu

se face vreo referire la imobilul - teren expropriat.

Recurentul mai susține că în cauză

sunt incidente excepția netimbrării și a inadmisibilității acțiunii, excepții

respinse în mod nelegal de instanța de apel.

O altă critică, vizează faptul că reclamanta,

nefăcând dovada calității de proprietar asupra imobilului expropriat, nu este

îndreptățită la despăgubiri.

Or, susține recurentul, instanța de

apel face o greșită interpretare a probelor de la dosar dar și a dispozițiilor art.

26 din Legea nr. 33/1994 și art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Recurentul susține că era necesară o

nouă expertiză în cauză datorată diferențelor mari înregistrate între prețurile

de tranzacționare aferente perioadei iunie - noiembrie 2009.

O ultimă critică vizează greșita

obligare la plata cheltuielilor de judecată, fiind încălcate dispozițiile art. 274

C. proc. civ.

Examinând hotărârea instanței de apel

prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Astfel, instanța de apel a examinat

cauza prin prisma principiului tantum devolutum, quantum apellatum și a

obiectului dedus judecății.

Considerentele hotărârii se

circumscriu exigențelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind arătate atât

motivele de fapt și de drept prin care instanța își argumentează soluția, cât

și argumentele pentru care nu se mai impunea efectuarea unei noi expertize.

Excepțiile invocate de pârât au fost

soluționate în condițiile prevăzute de art. 137 C. proc. civ., și în raport cu

actele de la dosar, din care rezultă calitatea reclamantei de persoană

îndreptățită la despăgubirile cuvenite în urma exproprierii.

Expertiza efectuată în cauză, precum

și adeverința din 2 februarie 2007 emisă de Primăria comunei Gilău, clarifică

fără posibilitate de echivoc, că, din punct de vedere parcelar, terenul din

litigiu este identificat în parcela 36 tarlaua 18.

Nefondate sunt și criticile legate de

cuantumul și modul de calcul al despăgubirilor în condițiile în care evaluarea

s-a făcut în conformitate cu recomandările standardelor internaționale de

evaluare, metodologia de evaluare a valorii de piață prin compararea valorilor

unor tranzacții recente, cu proprietăți similare și competitive cu proprietatea

evaluată, fiind astfel luate în considerare două tranzacții din perioada

ianuarie - martie 2008, precum și o despăgubire stabilită în urma unei

exproprieri din septembrie 2008.

În acest sens, este de reținut că

experții, prin răspunsul la obiectiuni, au relevat existența utilităților în

zonă și ca atare au mai adăugat încă un element de comparație, respectiv

terenul identificat în tarla 17, parcela 58 situat în vecinătatea imediată a

terenului din litigiu, teren evaluat printr-o expertiză judiciară la 275.319

lei.

De altfel, este de remarcat că instanța

de apel a analizat cauza și raporturile juridice dintre părți prin raportare la

toate actele și probele de la dosar.

Susținerea recurentului că instanța a

făcut o greșită interpretare a probelor nu se circumscrie în niciunul din cele

nouă motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., situație în

care aceasta urmează a fi înlăturată.

În ce privește critica legată de

greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, este de observat că

instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., raportat

și la poziția și culpa procesuală a pârâtului.

Astfel, din perspectiva celor expuse,

niciuna din criticile aduse hotărârii instanței de apel nu se circumscriu

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 244/ A din 17

septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 iunie 2011.