ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5292/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 246 din 17 martie 2010 a Tribunalului Cluj s-a respins excepția inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes invocată de paratul Statul Roman prin C.N.A.D.N.R. S-a admis acțiunea extinsă și precizată formulată de reclamanta M.D.A. împotriva pârâților Statul Român prin C.N.A.D.N.R, M.V. și T.S.I. și în consecință: S-a constatat că numitul M.Ș., antecesorul pârâtei M.V., nu are nici un drept de proprietate sau un alt drept real asupra terenului înscris în Titlul de proprietate din 17 iunie 2008 emis de C.J.S.D.P.T Cluj tarlaua 18, parcela 36, în suprafață de 2.900 m.p. S-a constatat că în urma partajului voluntar intervenit între reclamantă și pârâtul T.S.I., reclamanta este proprietar exclusiv asupra parcelei în suprafață de 2900 m.p.

înscrisă în Titlul de proprietate din 17 iunie 2008 emis de C.J.S.D.P.T Cluj, tarlaua 18 parcela 36. S-a anulat parțial Hotărârea nr. 53 din 22 aprilie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul comunei Gilău. S-a stabilit că reclamanta este singura persoană îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafață de 2.900 m.p. situat în extravilanul comunei Gilău, categoria de folosință arabil, parcela 36, tarlaua 18, ce face obiectul Hotărârii nr. 53 din 22 aprilie 2008. S-a stabilit că despăgubirea datorată de pârât pentru exproprierea terenului mai sus menționat este de 111.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, raportat la cursul leu-euro practicat de B.N.R.

A fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. să plătească reclamantei despăgubirea mai sus menționată în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței. A fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. să plătească reclamantei suma de 2.896 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 53 din 22 aprilie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al comunei Gilău s-a aprobat acordarea despăgubirii în sumă de 108.523,80 lei reprezentând echivalentul a 30.450 euro raportat la cursul B.N.R. din data de 21 aprilie 2008 de 3,5640 lei/ 1 euro, pentru imobilul expropriat situat în comuna Gilău, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 18/2, parcela 36 în suprafață de 2900 m.p.

identificat prin număr cadastral 2887. În hotărâre sunt menționate ca persoane îndreptățite la despăgubire reclamanta M.D.A. și M.Ș. Prin titlul de proprietate din 17 iunie 2008 emis de C.J.S.D.P.T Cluj s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numiților T.S.I. și T.A., printre alte terenuri, și asupra terenului arabil in suprafață de 2.900 mp. situat în tarlaua 18 parcela 36, având ca vecini la nord Riti N, la est C.V., la sud drum și la vest M.Ș., în calitate de moștenitori ai defunctului Topan Samoilă. Prin certificatul de moștenitor din 9 martie 2005 emis de B.N.P. - L.M.C. s-a stabilit calitatea reclamantei M.D.A.

de moștenitoare a defunctei T.S.A., beneficiara titlului de proprietate mai sus menționat și s-a dispus predarea către moștenitoare a masei succesorale rămasă după defunctă, din componența căreia face parte și cota de 1/2 parte din terenul situat în tarlaua 18 parcela 36 din titlul de proprietate, după cum rezultă din coroborarea datelor cuprinse la cap. 1 din certificatul de moștenitor și adeverința din 2 februarie 2007 emisă de Primăria comunei Gilău. În Hotărârea nr. 53/2008 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al comunei Gilău terenul supus exproprierii este identificat în parcela 36 tarlaua 18/ 2. Tot în această tarla este menționat terenul supus exproprierii și de planul cadastral depus la fila 66 dosar, unde este menționat drept proprietar M.Ș.

Pârâta M.V., succesoare a lui M.Ș., persoana menționată ca proprietar al parcelei 46 din tarlaua 18/ 2 a arătat că parcela 36 nu a aparținut antecesorului său, ci lui T.S.I. și T.A., că antecesorulului său i s-a emis titlu de proprietate pentru parcela învecinată cu parcela 36, că nu are nici un fel de pretenții cu privire la parcela 36 din tarlaua 18/ 2. In dovedirea susținerilor sale a depus titlul de proprietate din 6 februarie 2002 emis de C.J.S.D.P.T. Cluj pe seama lui M.Ș., unde la categoria 1 arabil poziția 2 este menționat terenul în suprafață de 2.900 m.p. din tarlaua 18/ 2 parcela 35 având ca vecini la nord B.V., la est T.A., la sud drum,la vest drum și certificatul de moștenitor nr. 4 din 10 februarie 2006 emis de BNP - B.I.F.

prin care s-a constatat calitatea sa de moștenitoare a defunctului M.Ș. și i s-a predat masa succesorală rămasă după defunct, în componența căreia a intrat inclusiv terenul din parcela 35 tarlaua 18/ 2. Comparând vecinătățile din titlurile de proprietate emise pe seama lui M.Ș. și T.S.I. și T.A. cu cele din planul cadastral, tribunalul a apreciat că, în ciuda inadvertențelor existente între acte cu privire la numărul de tarla, este evident că parcela expropriată prin Hotărârea 53/2008 este cea menționată în titlul de proprietate emis pe seama lui T.A. și T.S.I., nu în titlul de proprietate emis pe seama lui M.Ș. Prin convenția de partaj încheiată la data de 11 septembrie 2008, reclamanta, moștenitoare a beneficiarei ridului de proprietate T.A.

și T.S.I. au convenit ca parcela 36 din tarlaua 18 să revină în întregime reclamantei M.D.A., căreia copartajantul i-a recunoscut dreptul asupra oricăror despăgubiri pentru acest teren. Prezent personal în instanță T.S.I. a recunoscut această convenție de partaj, reiterând în fața instanței cuprinsul clauzelor convenției. Având în vedere starea de fapt reținută mai sus, excepțiile invocate de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. au fost apreciate nefondate, având în vedere următoarele considerente: Indiferent de numărul parcelei menționate în Hotărârea nr. 53/2008 de stabilire a despăgubirilor, este neîndoielnic raportat la vecinătățile menționate în planul cadastral, că terenul ce face obiectul acestei hotărâri este cel în suprafață de 2900 m.p., situat în parcela 18 tarlaua 36 cuprins în titlul de proprietate și care în urma partajului a revenit în întregime reclamantei.

Aceasta și-a dovedit dreptul de proprietate exclusivă asupra terenului supus exproprierii în baza partajului convențional, care are efecte declarative de proprietate, ceea ce semnifică faptul că, urmare a partajului fiecare coproprietar este considerat a fî proprietar exclusiv asupra imobilelor ce i-au revenit în lot. Forma scrisă este necesară în cazul partajului numai ad probationem, câtă vreme nu este act translativ de proprietate, ci act declarativ, calificare care exclude incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Titlul X al Legii nr. 247/2005. Dovedindu-și calitatea de proprietar exclusiv al terenului ce face obiectul Hotărârii nr. 53/2008, reclamanta are calitate procesuală activă și interes in formularea acțiunii.

Excepția inadmisibilității capetelor de cerere 1 și 2 a fost apreciată ca fiind nefondată, întrucât reclamanta nu are la dispoziție calea acțiunii în revendicare în realizarea dreptului, câtă vreme dreptul său de proprietate asupra ternului expropriat nu îi este negat de succesoarea defunctului M.Ș. Nulitatea este o sancțiune care se aplică tuturor actelor juridice, indiferent că sunt unilaterale sau bilaterale. Emiterea unui act cu încălcarea dispozițiilor legale imperative constituie motiv de nulitate, chiar fără a fi indicate expres normele legale a căror încălcare ar atrage sancțiunea, căci nulitatea poate fi atât expresă, cât și virtuală. Astfel fiind, a fost apreciată neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii având ca obiect constatarea nulității Hotărârii nr. 53/2008.

Pentru motivele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul disp. art. 137 alin. (1) C. proc. civ., au fost respinse excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și excepția inadmisibilității. Prin acțiunea de față, întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, reclamanta a pretins că valoarea despăgubirii stabilită pentru exproprierea terenului de 2.900 m.p. prin Hotărârea nr. 53/2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 este cu mult sub prețul la care se vând imobile asemănătoare celor expropriate pe raza unității administrativ - teritoriale, preț în raport de care se stabilește valoarea despăgubirii pentru expropriere potrivit art. 26 din Legea 33/1998.

Instanța de fond, în vederea verificării susținerilor reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 a dispus administrarea expertizei de evaluarea de către o comisie de evaluare alcătuită din experții M.R., numită de instanță, L.N.A. desemnat de reclamantă și V.F., desemnată de expropriator, expertiză având ca obiectiv stabilirea potrivit criteriilor stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994 a despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului cuprins in hotărârea mai sus menționată. Prin raportul de expertiză depus la dosar, comisia de evaluarea a stabilit că despăgubirea cuvenită pentru exproprierea parcelei terenului în suprafață de 2.900 m.p. din parcela 18 tarlaua 36 este de 111.000 euro, adică 38,25 euro/m.p.

Comparând rezultatul expertizei cu oferta făcută de expropriator și cu pretențiile formulate de reclamantă, instanța a constatat că cererea reclamantei este întemeiată, acestea fiind îndreptățite la plata despăgubirii pentru parcela de teren expropriată în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză la valoarea reală a imobilului, căci atât potrivit disp. art. 33 din Constituția României, cât și art. 481 C. civ. și Legii nr. 33/1994, exproprierea poate fi făcută numai cu o justă despăgubire. Ori, despăgubirea stabilită prin hotărârea atacată - 30.450 euro - în nici un caz nu poate fi socotită justă dacă ne raportăm la valoarea stabilită în raportul de expertiză potrivit criteriilor stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Câtă vreme hotărârea mai sus menționată a stabilit dreptul la despăgubire pe seama unei persoane neîndreptățite la aceste despăgubiri - M.Ș. și a stabilit o despăgubire cu mult sub nivelul unei juste despăgubiri pe seama reclamantei îndreptățită la despăgubiri pentru expropriere, Hotărârea nr. 53/2008 este dată parțial cu încălcarea legii, de aceea s-a impus anularea ei cu privire la valoarea despăgubirii stabilite și la reținerea calității de persoană îndreptățită la despăgubiri a lui M.Ș.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publcie, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice București, iar prin decizia civilă nr. 244 din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul, reținându-se următoarele considerente: Instanța de apel a reținut că înscrisurile depuse în susținerea apelului nu constituie probe pertinente și concludente, întrucât deși sunt contracte de vânzare - cumpărare având ca obiect terenuri amplasate în loc.

Gilău, ca și cel în litigiu, cu o singură excepție (contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 - f. 27-29), toate constituie tranzacții încheiate ulterior datei efectuării raportului de expertiză ce a stat la baza soluționării cauzei - mai 2009. S-a mai reținut că instanța de fond a stabilit corect că reclamanta are calitate procesuală activă în prezenta cauză și justifică interesul promovării acțiunii, raportat la împrejurarea că aceasta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită prin următoarele acte: titlul de proprietate din 17 iunie 2008 emis pe numele său și al numitului T.S.I., în care este înscris terenul în suprafață de 2.900 mp, tarlaua 18 parcela 36 (f. 13 dosar fond), titlu de proprietate emis în baza sentinței civile nr. 2997 din 14 martie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care s-a dispus rectificarea titlului de proprietate emis inițial din 24 septembrie 1998, inclusiv sub aspectul parcelei în litigiu, care inițial fusese identificată în tarlaua 17, parcela 85/ 2 (f. 47-48 dosar fond).

În dovedirea calității sale reclamanta a depus totodată certificatul de moștenitor din 9 martie 2005, potrivit căruia a moștenit cota de 1/2 parte din suprafața de 2.900 mp teren arabil, situat în extravilanul comuna Gilău, în tarla 17, parcela 85/.2, certificatul fiind emis anterior rectificării dispuse prin sentința menționată anterior (f. 45-46 dosar fond), precum și convenția de partaj încheiată cu T.S.I. la 1 septembrie 2008, în baza căreia parcela nr. 36 din tarla 18 în suprafață de 2.900 mp îi revine în întregime reclamantei M.D.A. (f. 53 dosar fond). Existența acestui din urmă act face dovada calității reclamantei de persoană exclusiv îndreptățită să beneficieze de despăgubirile cuvenite în urma exproprierii și dovedește netemeinicia criticilor apelantei vizând lipsa probei partajului prin înscris.

Instanța de apel a mai reținut că sunt nefondate criticile vizând greșita apreciere a faptului ca terenul expropriat este identic cu cel identificat prin tarlaua 18 parcela 36, întrucât identificarea pretinsă de către apelantă referitoare la terenul în litigiu ca fiind în tarlaua 18/ 2 parcela 36, nu vizează terenul expropriat de la reclamantă. Potrivit adeverinței din 2 februarie 2007 emisă de Primăria comunei Gilău, terenul din titlul de proprietate din 24 septembrie 1998 (primul titlu de proprietate emis pe numele reclamantei și al pârâtului T.S.I.), identificat cu tarlaua 17, parcela 85/ 2, în suprafață de 2.900 mp, se identifică în teren, pe harta de punere în posesie cu tarlaua 18, parcela 36. Potrivit documentației cadastrale, suprafața de 2.900 mp din tarla 18/ 2 parcela 36, aparține unei terțe persoane, lui M.I.Ș.

(f. 66 dosar fond). Cu ocazia exproprierii, s-a făcut identificarea cadastrală a terenului, numărul cadastral atribuit - 2887- fiind același atât în Hotărârea nr. 53/2008, cât și în raportul de expertiză efectuat în cauză, împrejurare ce conduce la concluzia corect relevată în hotărârea primei instanțe că în realitate, din punct de vedere parcelar, terenul în litigiu este identificat în parcela 36, tarlaua 18. În ce privește critica vizând inadmisibilitatea acțiunii din perspectiva cererilor de constatare că pârâtul M.Ș.

nu are nici un drept de proprietate sau alt drept real asupra imobilului înscris în titlul de proprietate din 17 iunie 2008 tarla 18, parcela 36, în suprafață de 2.900 mp, și de constatare a dreptului de proprietate exclusiv în favoarea reclamantei asupra aceluiași teren și susținerea apelantei conform căreia aceste cereri sunt supuse obligației de achitare a taxei judiciare de timbru potrivit Legii nr. 146/1997 instanța de apel a reținut că sunt nefondate. Prin aceste cereri reclamanta nu tinde la eludarea promovării unei acțiuni în realizare, pe care nici nu ar avea cu cine să o dezbată în contradictoriu în condițiile în care pârâtul M.Ș. nu pretinde un drept propriu de proprietate asupra terenului, ci a formulat aceste cereri doar pentru a justifica pretenția sa de a-i fi stabilit cuantumul despăgubirii cuvenite în urma exproprierii, exclusiv în favoarea sa.

Fiind formulate în cadrul unei acțiuni grefată pe disp. art. 10 din H.G. nr. 941/2004, aceste cereri urmează regimul juridic reglementat prin alin. (1) al acestui text legal, din punctul de vedere al timbrajului în sensul că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru. Excepția inadmisibilității precum și netemeinicia cererii de constatare a nulității Hotărârii nr. 53/2008 emisă de apelantă, nu constituie critici fondate la adresa hotărârii primei instanțe în condițiile în care actele emise cu ocazia aplicării Legii nr. 198/2004 sunt supuse controlului de legalitate, conferit de Legea nr. 554/2004 și Constituția României. Este adevărat că asupra hotărârii emise în baza Legii nr. 198/2004 emitentul poate să revină, însă această posibilitate conferită organului emitent de a-și revoca sau modifica propriul act nu atrage sub nicio formă înlăturarea dreptului persoanei pe numele căreia se emite actul, de a solicita în instanță desființarea sa.

Instanța supremă a statuat în mod constant că instanța sesizată în baza art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 941/2004, are competența să verifice temeinicia cu privire la cuantumul despăgubirii, iar faptul că hotărârea atacată nu este un act bilateral, putând fi revocată de organul emitent, nu exclude soluția anulării parțiale, cu privire la cuantumul despăgubirii. S-a mai reținut că, criticile vizând modul de stabilire a cuantumului despăgubirii cuvenite reclamantei prin expertiza efectuată în fața primei instanțe sunt nefondate, la fel ca și cererea de readministrare a probei în apel.

Așa cum reiese din cuprinsul lucrării tehnice, evaluarea s-a făcut în conformitate cu recomandările standardelor internaționale de evaluare, metodologia de evaluare a valorii de piață prin compararea valorilor unor tranzacții recente, cu proprietăți similare și competitive cu proprietatea evaluată, luându-se în considerare două tranzacții din perioada ianuarie - martie 2008, precum și o despăgubire stabilită în urma unei exproprieri făcute la 24 septembrie 2008. Cele două contracte de vânzare - cumpărare luate ca reper s-au încheiat în perioada de timp recent anterioară exproprierii făcute în cauză - aprilie 2008 - prețul fiind de 625.438 lei pentru suprafața de 4.300 mp (f. 128 dosar fond), respectiv 464.310 lei pentru suprafața de 2.800 mp (f. 130 dosar fond).

În aceeași idee, a mai reținut instanța de apel că experții au efectuat comparațiile și corecțiile între terenul în litigiu și cele trei luate ca repere de comparație, iar în final, au procedat la o reducere a valorii calculate cu 25% pe considerentul procesului de încetinire a tranzacțiilor imobiliare în ultima perioadă. Prin răspunsul la obiecțiuni (f. 161-162 dosar fond ), experții au relevat existența utilităților în zonă și au adăugat încă un element de comparație, respectiv terenul identificat în tarla 17, parcela 58, situat în imediata vecinătate, în suprafață de 1697 mp, care a fost evaluat printr-o expertiză judiciară la suma de 275.319 lei Pentru toate considerentele arătate, instanța de apel a apreciat că evaluarea terenului făcută prin expertiza judiciară dispusă în fața primei instanțe este corectă, prețul stabilit reflectând valoarea reală de la momentul întocmirii lucrării, motiv pentru care refacerea sa nu se justifică.

În fine, instanța de apel a reținut că motivul vizând înlăturarea obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond sau reducerea cuantumului acestora, nu este fondat, întrucât prin hotărârea cu privire la care s-a dispus anularea, apelanta a provocat declanșarea acestui litigiu, pe întreg parcursul derulării sale în fața primei instanțe opunându-se admiterii acțiunii. Prin această atitudine culpabilă a ocazionat cheltuieli de judecată la plata cărora în mod corect a fost obligată în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., solicitând, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea ei în sensul admiterii apelului, astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează neegalitatea ei sub următoarele aspecte, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. O primă critică, vizează greșita respingere a excepției ridicate ce vizează lipsa de interes și cea a lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului expropriat. O altă critică, vizează faptul că nu s-a stabilit prin expertiză corespondența dintre imobilul-teren, deținut în proprietate de reclamantă, în suprafață de 2.600 m.p. identificat prin tarla 18, parcela 36 și imobilul - teren expropriat identificat cadastral cu nr. 2887 parte din tarlaua 18/ 2 parcela 36. Se mai învederează că adeverința emisă de Primăria comunei Gilău nu clarifică aspectele legate de teren, întrucât nu se face vreo referire la imobilul - teren expropriat.

Recurentul mai susține că în cauză sunt incidente excepția netimbrării și a inadmisibilității acțiunii, excepții respinse în mod nelegal de instanța de apel. O altă critică, vizează faptul că reclamanta, nefăcând dovada calității de proprietar asupra imobilului expropriat, nu este îndreptățită la despăgubiri. Or, susține recurentul, instanța de apel face o greșită interpretare a probelor de la dosar dar și a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și art. 9 din Legea nr. 198/2004. Recurentul susține că era necesară o nouă expertiză în cauză datorată diferențelor mari înregistrate între prețurile de tranzacționare aferente perioadei iunie - noiembrie 2009. O ultimă critică vizează greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, fiind încălcate dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Astfel, instanța de apel a examinat cauza prin prisma principiului tantum devolutum, quantum apellatum și a obiectului dedus judecății. Considerentele hotărârii se circumscriu exigențelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind arătate atât motivele de fapt și de drept prin care instanța își argumentează soluția, cât și argumentele pentru care nu se mai impunea efectuarea unei noi expertize. Excepțiile invocate de pârât au fost soluționate în condițiile prevăzute de art. 137 C. proc. civ., și în raport cu actele de la dosar, din care rezultă calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubirile cuvenite în urma exproprierii.

Expertiza efectuată în cauză, precum și adeverința din 2 februarie 2007 emisă de Primăria comunei Gilău, clarifică fără posibilitate de echivoc, că, din punct de vedere parcelar, terenul din litigiu este identificat în parcela 36 tarlaua 18. Nefondate sunt și criticile legate de cuantumul și modul de calcul al despăgubirilor în condițiile în care evaluarea s-a făcut în conformitate cu recomandările standardelor internaționale de evaluare, metodologia de evaluare a valorii de piață prin compararea valorilor unor tranzacții recente, cu proprietăți similare și competitive cu proprietatea evaluată, fiind astfel luate în considerare două tranzacții din perioada ianuarie - martie 2008, precum și o despăgubire stabilită în urma unei exproprieri din septembrie 2008. În acest sens, este de reținut că experții, prin răspunsul la obiectiuni, au relevat existența utilităților în zonă și ca atare au mai adăugat încă un element de comparație, respectiv terenul identificat în tarla 17, parcela 58 situat în vecinătatea imediată a terenului din litigiu, teren evaluat printr-o expertiză judiciară la 275.319 lei.

De altfel, este de remarcat că instanța de apel a analizat cauza și raporturile juridice dintre părți prin raportare la toate actele și probele de la dosar. Susținerea recurentului că instanța a făcut o greșită interpretare a probelor nu se circumscrie în niciunul din cele nouă motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., situație în care aceasta urmează a fi înlăturată. În ce privește critica legată de greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, este de observat că instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., raportat și la poziția și culpa procesuală a pârâtului. Astfel, din perspectiva celor expuse, niciuna din criticile aduse hotărârii instanței de apel nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 244/ A din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.