ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2133/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2133/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 75 din 26 ianuarie

2010 a Tribunalului Cluj, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale

pasive și a lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, excepții

invocate de pârâtă.

S-a admis acțiunea

civilă intentată de reclamanta SC D.C. SRL Gilău în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA București și, în consecință, pârâtul a fost

obligat să-i plătească reclamantei suma de 41.891 euro în echivalent lei la

cursul BNR din ziua plății efective, cu titlu de justă despăgubire pentru

terenul expropriat situat în comuna Gilău, jud. Cluj, arabil extravilan,

tarlaua A în suprafață de 600 mp; arabil în intravilan, tarlaua A, în suprafață

de 166 mp, identificat prin nr. cadastral x1 și categoria de folosință arabil

în intravilan, în suprafață de 429 mp, identificat prin nr. cadastral x2, parte

din tarlaua A, în suprafață totală de 2.721 mp, din care proprietarului îi

rămâne suprafața de 1.526 mp pentru care i se cuvin daune rezultate în urma

exproprierii, în cuantum de 12.258 euro, motiv pentru a fost obligat pârâtul să

îi plătească reclamantei și suma de 12.258 euro în echivalent lei la cursul BNR

din ziua plății efective, cu titlu de daune aduse proprietarului.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 71 din 23 aprilie 2008 a

Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local

Gilău, s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 49.169,75 RON, reprezentând

echivalentul a 13.797 euro, în favoarea persoanelor îndreptățite M.V. și SC

D.C. SRL, pentru terenul arabil extravilan în suprafață de 600 mp, situat în

tarlaua A, pentru terenul în suprafață de 166 mp arabil intravilan identificat

prin nr. cadastral x1 situat în tarlaua A și pentru terenul în suprafață de 429

mp arabil intravilan situat parțial în tarlaua A în suprafață totală de 2.721

mp din care proprietarului i-a rămas suprafața de 1.526 mp. Reclamanta a

refuzat să semneze Procesul-verbal atașat hotărârii, pentru motivul că prețul

stabilit este sub valoarea de circulație a terenurilor din zona respectivă.

S-a apreciat că

reclamanta are calitate procesuală activă și interes în cauză, deoarece în

Procesul-verbal care face parte integrantă din Hotărârea nr. 71 din 23 aprilie

2008, se menționează că titularii dreptului de proprietate au fost identificați

în baza documentației tehnico-cadastrale înregistrate la O.C.P.I. Cluj la data

de 20 decembrie 2007, Contractul de vânzare-cumpărare din 6 mai 2004 și

Contractul de vânzare-cumpărare din 25 octombrie 2007, care fac dovada că la

data de 6 mai 2004 s-a transmis dreptul de proprietate de la vânzătorii S.M. și

M.S., în favoarea lui C.D. și C.D.V., iar apoi, aceștia din urmă, prin

Contractul de vânzare-cumpărare din 25 octombrie 2007, au transmis dreptul de

proprietate în favoarea reclamantei, asupra terenului intravilan înscris în CF

y1 Gilău, nr. top. comasat z1, arător în suprafață de 2.877 mp.

Prima instanță a

reținut că din raportul de expertiză efectuat de comisia de experți alcătuită

din B.G., F.C. și B.Ș. a rezultat că terenul proprietatea reclamantei (având

categoria de folosință arabil), este situat pe limita dintre intravilanul și

extravilanul localității Gilău, în tarlaua A, parcelele a1 - a2 și are o

suprafață de 2.721 mp, din care pentru construirea autostrăzii Brașov - Cluj -

Borș este necesară exproprierea unei suprafețe de 1.195 mp compusă din două

parcele: 767 mp și 429 mp; în urma exproprierii, proprietarului îi rămâne o

suprafață de 1.526 mp.

Valoarea

despăgubirilor cuvenite reclamantei, calculate conform art. 26 din Legea nr.

33/1994, este de 41.891 euro, la un preț de 45,90 euro/mp pentru terenul în

suprafață de 429 mp situat în intravilan și 24,30 euro/mp pentru terenul în

suprafață de 166 mp situat în extravilan.

Pentru terenul în

suprafața de 1.526 mp rămas neexpropriat, situat în intravilan, a cărui valoare

s-a diminuat cu 15 - 20%, s-a apreciat, în baza aceleiași expertize, că

reclamantei i se cuvin despăgubiri în sumă de 12.258 RON.

Prin Decizia civilă

nr. 300/A din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA

București împotriva Sentinței civile nr. 75 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului

Cluj.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a dispus efectuarea expertizei noi topografice de

către expertul B.I., din concluziile căreia a rezultat că terenul în litigiu

este situat în localitatea Gilău, pe drumul de acces din DN 1 și se identifică

în tarlaua A, parcela 1, făcând parte din CF y1 Gilău, nr. top comasat z1,

având conversia în CF y2 Gilău. Terenul în litigiu este afectat de lucrările de

construire a autostrăzii în zona Gilău, fiind parcelat cadastral în 4 parcele

cadastrale: x1, x2, x3 și x4.

Instanța de apel a

constatat, contrar susținerilor apelantului, că din concluziile raportului de

expertiză topografică rezultă identitatea dintre terenurile expropriate prin

Hotărârea nr. 71 din 23 aprilie 2008, parcelele x1 și x2, cu terenul înscris în

CF y1 Gilău, nr. top comasat z1 aflat în proprietatea tabulară a reclamantei;

prin urmare, s-a apreciat că există identitate între persoana reclamantei și

persoana titulară a dreptului de proprietate asupra terenului expropriat.

Evaluarea

despăgubirilor cuvenite reclamantei s-a făcut de către o comisie de experți

conform recomandărilor Standardelor internaționale de evaluare IVSC, metoda de evaluare

a valorii de piață prin comparația prețurilor unor proprietăți similare și

competitive cu proprietatea ce se evaluează, într-o corelare cu diferențe între

proprietățile comparate. La obiecțiunile formulate de pârât la raportul de

expertiză, comisia de experți a răspuns detaliat, arătând că își mențin

concluziile inițiale.

Raportul de expertiză

a fost efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 33/1994.

Prin Decizia nr.

7.032 din 11 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA București,

împotriva Deciziei civile nr. 300A/2010 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Cluj, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe

de apel.

Pentru a decide

astfel, Înalta Curte a reținut că instanțele de fond și de apel au soluționat

cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce

privește respectarea criteriilor pentru stabilirea despăgubirilor. Prin

hotărârea atacată, nu s-a stabilit pe deplin situația de fapt, raportul de

expertiză judiciară nesocotind cu evidență dispozițiile art. 26 din Legea nr.

33/1994, întrucât informațiile pe care acesta s-a fundamentat sunt în dezacord

cu cerințele impuse de lege.

Instanța de casare a

reținut că nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dată fiind

inevitabila negociere a prețului. În consecință, nu pot fi validate concluziile

unui raport de expertiză în care, contrar prevederilor legale aplicabile, experții

au motivat că nu au luat în considerare eventualele prețuri din tranzacții,

deoarece tranzacțiile au stagnat și valorile înregistrate în contractele de

vânzare-cumpărare nu reflectă realitatea, acestea fiind mult inferioare

valorilor reale negociate, din considerente economice.

Cu ocazia

rejudecării, instanței de apel i s-au dat îndrumări în sensul de a dispune

efectuarea unui nou raport de expertiză în condițiile legii, pentru a respecta

criteriul pe care doar legea îl poate impune, în acest sens fiind relevante

toate înscrisurile ce furnizează informații concludente, cum ar fi prețul

plătit efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de

vânzare-cumpărare, precum și orice alte relații care sunt compatibile ci

normele legale incidente.

Urmare a primei

casări cu trimitere, prin Decizia civilă nr. 27A din 11 aprilie 2013 a Curții

de Apel Cluj, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N.R., împotriva Sentinței civile nr. 75 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului

Cluj.

A fost obligat

apelantul să îi plătească intimatei SC D.C. SRL Gilău cheltuieli de judecată în

apel, în sumă de 1.700 RON.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că în rejudecarea apelului a fost completată

probațiunea cu contracte autentice de vânzare-cumpărare și s-a dispus

efectuarea unui raport de expertiză, pentru stabilirea valorii de circulație a

imobilului la 3 momente relevante (data exproprierii - 23 aprilie 2008, data

efectuării raportului de expertiză în primul apel și data efectuării expertizei

în rejudecare), precum și prejudiciul suferit prin diminuarea valorii terenului

rămas neexpropriat, de asemenea, în considerarea acelorași 3 momente.

Din cuprinsul

raportului de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că nu se poate aplica

metoda comparațiilor directe, deoarece în zona în care este situat terenul în

litigiu, nu au fost efectuate tranzacții care să poată fi folosite drept

comparabile, întrucât contractele depuse de pârâtă fie au o dată prea

îndepărtată față de aceea a evaluării, fie vizează terenuri cu caracteristici

total diferite, din zone diferite sau având alte categorii de folosință, ori

sunt contracte încheiate între rude, cu prețuri la minimul grilei notariale, în

timp ce altele au ca obiect cote de drum sau amenajări. De asemenea, s-a

reținut că terenul rămas neexpropriat, în suprafață de 458 mp, a suferit o

diminuare a valorii sale ca urmare a exproprierii dispuse, pentru că nu are

acces la un drum public și nu este construibil din cauza formei și a restricțiilor

urbanistice, evaluarea acestui teren făcându-se cu ajutorul formulei de calcul

prin bonitare.

În rejudecarea

apelului, s-a efectuat un raport de expertiză care a stabilit valori mai mari

pentru terenul expropriat, astfel: 60.945 euro la data exproprierii, 48.995

euro la data întocmirii raportului de expertiză și 29.494 euro la data

efectuării ultimului raport de expertiză (pentru ultima evaluare utilizându-se

metoda comparației prin bonitare și nu cea a comparației directe, pentru că nu

au fost identificate contracte privind terenuri cu caracteristici similare).

Pentru terenul rămas neexpropriat, s-a stabilit un prejudiciu de: 13.244 euro

la data exproprierii, 10.647 euro la data efectuării primului raport de

expertiză și 6.409 euro la data efectuării raportului de expertiză în

rejudecare.

Fiindcă la data

exproprierii nu au fost acordate deloc despăgubiri pentru terenul reclamantei

rămas neexpropriat, fiind stabilite despăgubiri în cuantum mai mic decât cel

stabilit prin raportul de expertiză în rejudecare, plângerea reclamantei a fost

considerată ca fiind fondată.

Față de data

efectuării raportului de expertiză în primul ciclu procesual, valoarea

stabilită cu titlu de prejudiciu pentru terenul rămas neexpropriat și

diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei prin expertiza

efectuată în rejudecarea apelului, este de 59.642 euro.

Valorile stabilite

prin raportare la data efectuării raportului de expertiză în rejudecare, sunt

mai mici decât cele avute în vedere de prima instanță, astfel încât instanța de

apel a considerat că nu și le poate însuși, nu doar pentru că a fost aplicată

metoda comparației prin bonitare (în condițiile în care nu au putut fi

identificate contracte pentru terenuri similare), ci și pentru că apelantul

nu-și poate crea o situație favorabilă doar uzând de căile de atac în vederea

prelungirii procesului, pentru ca, în condiții de recesiune economică, să

profite apoi de scăderea prețurilor.

Prin Decizia nr. 61

din 16 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA București, împotriva

Deciziei civile nr. 27A din 11 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, care a fost

casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Pentru a decide

astfel, Înalta Curte a reținut că sunt fondate ambele motive de recurs, atât

cel care vizează modul de soluționare a excepțiilor, cât și cel privind

stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii.

Astfel, instanța de

casare a apreciat că este greșită concluzia din decizia recurată în sensul că

"soluția instanțelor de fond cu privire la excepțiile invocate de pârâtă a

rămas irevocabilă"; câtă vreme hotărârea pronunțată în apel în primul

ciclu procesual a fost casată, iar prin apelul exercitat împotriva hotărârii

fondului și apoi prin recursul exercitat împotriva deciziei din apel, pârâtul a

contestat modul de soluționare a excepțiilor invocate, astfel încât, în

rejudecare, instanța de apel avea obligația de a se pronunța și cu privire la

excepții, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la cel

de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte a reținut că, raportat la

prevederile art. art. 44 din Constituție și art. 1 și 26 din Legea nr. 33/1994,

despăgubirea justă și echitabilă pentru imobilul expropriat se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite, iar stabilirea cuantumului acestor despăgubiri se

realizează la momentul întocmirii raportului de expertiză în rejudecare,

respectiv iunie 2012, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 7.032 din 11

octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte în primul ciclu procesual.

Întrucât reclamanta a

înțeles să-și asume demersul judiciar prin intermediul căruia a contestat

cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, aceasta trebuie să-și asume

și momentul în raport de care urma să se stabilească despăgubirea, întrucât nu

se poate stabili cuantumul despăgubirii la un alt moment decât cel prevăzut de

lege, sub motivul existenței unor fluctuații ale prețurilor de tranzacționare a

terenurilor similare celui expropriat pe piața imobiliară.

Sintagma "prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" are semnificația de preț

plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca

atare în contracte de vânzare-cumpărare.

Instanța supremă a

mai stabilit că instanța de rejudecare avea obligația de a cere experților să

facă verificări cu privire la prețurile terenurilor ce rezultau din tranzacțiile

încheiate la agenții imobiliare, notari, publicații de specialitate din zonă,

urmând ca, pe baza informațiilor primite, să procedeze la evaluare, luând în

considerare prețurile din aceste tranzacții; numai în măsura în care

informațiile culese în urma unor astfel de verificări prin care s-ar indica

neîncheierea unor contracte de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele din

aceeași unitate administrativ-teritorială, experții puteau apela la alte

comparabile decât prețul de vânzare în determinarea despăgubirilor aferente

exproprierii.

În plus, îndrumările

date de instanța de casare au fost că data despăgubirilor va fi cea a

raportului de expertiză de la momentul rejudecării apelului, astfel cum s-a

stabilit prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual, urmând a

se stabili și daunele aduse proprietarilor prin expropriere, precum și să

analizeze excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes

a reclamantei, invocate de pârâtă, precum și prejudiciul suplimentar datorat reclamantei,

raportat la probele din dosar.

Prin Decizia civilă

nr. 1.008A din 20 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, apelul

formulat de pârât a fost respins ca nefondat.

Pentru a decide în

acest sens, instanța de apel, în rejudecare a reținut și apreciat următoarele:

Respectând

îndrumările obligatorii date de instanța de casare, conform art. 315 alin. (1)

C. proc. civ., în această nouă rejudecare instanța de apel a analizat mai

întâi, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile lipsei calității

procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes a reclamantei, invocate

de către pârât în fața primei instanțe; aceste excepții procesuale au fost

respinse motivat de Tribunal, însă au fost reiterate în apel și au constituit

motiv de recurs și în fața instanței supreme.

S-a reținut că prin

Hotărârea nr. 71 din 23 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004, în scopul realizării obiectivului de investiții "Autostrada

Brașov - Cluj - Borș”, din tarlaua A în suprafață totală de 2.721 mp, situată

în comuna Gilău, s-a expropriat suprafața de 1.195 mp, astfel: din nr. cad. x1

suprafața de 600 mp arabil extravilan și 166 mp arabil intravilan, iar din nr.

cad. x2 suprafața de 429 mp arabil intravilan; în aceste condiții, a rămas

neexpropriată o suprafață de teren de 1.526 mp, din care 458 mp intravilan cu

nr. cad. x3 și 1.068 mp tot intravilan din nr. cad. x4; persoanele aparent

îndreptățite să primească despăgubirile stabilite în sumă de 49.169,75 RON sunt

numitul M.V. și reclamanta SC D.C. SRL Gilău, potrivit înscrisurilor de la

Dosarul nr. 3513/117/2008.

În Procesul-verbal

nr. 71 din 23 aprilie 2008, încheiat de aceeași Comisie pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004, s-a menționat, de asemenea, că terenul expropriat face parte din

nr. cad. x1 și nr. cad. x2, ambele din tarlaua A a comunei Gilău, iar la

rubrica "documente" din acest proces-verbal s-au menționat:

Contractul de vânzare-cumpărare din 6 mai 2004 de Biroul Notarilor Publici

Asociați S. și C. (prin care S.M. și M.S. le-au vândut cumpărătorilor C.D. și

C.D.V., terenul intravilan înscris în CF y1 Gilău, nr. top. comasat z1 arător

în suprafață de 2.877 mp pentru prețul de 150.000.000 lei) și Contractul de

vânzare-cumpărare din 25 octombrie 2007 de Biroul Notarilor Publici Avocați

N.G.D. (prin care vânzătorii C.D. și C.D.V. i-au vândut reclamantei SC D.C. SRL

Gilău, terenul în suprafață de 2.877 mp înscris în CF y1, nr. top. comasat z1

cu destinația arător, pentru prețul de 100.000 euro).

Potrivit Încheierii

din 26 octombrie 2007, reclamanta SC D.C. SRL Gilău și-a intabulat dreptul de

proprietate în CF y1 Gilău, nr. top. z1, asupra terenului arător în suprafață

de 2.877 mp.

Prin raportul de

expertiză efectuat de experții F.C., B.G. și B.Ș., s-a identificat tarlaua A

Gilău, parcelele a1 - a2, constatându-se că terenul reclamantei are o suprafață

de 2.721 mp, din care s-a expropriat suprafața de 1.195 mp, astfel: 766 mp cu

nr. cad. x1 (600 mp extravilan și 166 mp intravilan) și 429 mp intravilan cu

nr. cad. x2.

Calitatea procesuală

activă constă în cerința existenței unei identități între persoana reclamantei

și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.

În evaluarea excepției lipsei calității procesuale active, instanța de

rejudecare a apreciat că reclamanta și-a intabulat cu titlu de cumpărare

dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.877 mp prin

Încheierea nr. 84.557 din 26 octombrie 2007, în CF y1 Gilău, nr. top comasat z1

(suprafața măsurată fiind de 2.721 mp), din care 1.195 mp au fost expropriați

de către pârât, iar suprafața de 1.526 mp rămasă neexpropriată a suferit o

diminuare a valorii, ca urmare a exproprierii unei părți din teren; în

consecință, instanța de apel a reținut că reclamanta are calitate procesuală

activă în cauză.

Interesul procesual

este folosul practic, imediat, pe care o reclamantul îl are pentru a justifica

punerea în mișcare a procedurii judiciare. S-a apreciat că, în cauza de față,

reclamanta are un interes material, patrimonial, născut și actual, precum și

personal.

Pe fondul cauzei,

Curtea de Apel, potrivit îndrumării obligatorii date de instanța de casare

conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a dispus efectuarea unui nou raport

de expertiză tehnică judiciară cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, având ca obiective stabilirea prețului de circulație al

terenului în litigiu în anul 2012, precum și daunele produse proprietarului

prin expropriere.

În vederea asigurării

aplicării criteriului legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

- "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială" -, cu referire la luna iunie 2012,

potrivit momentului indicat prin decizia de casare, instanța de apel a făcut

demersuri în acest sens: astfel, a dispus emiterea unor adrese către Primăria

comunei Gilău, O.C.P.I. Cluj și Camera Notarilor Publici Cluj, pentru a

transmite contracte autentice de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la

terenuri situate în aceeași zonă a localității Gilău în anul 2012, similare cu

terenul în litigiu.

Urmare a acestor

demersuri, O.C.P.I. Cluj a comunicat Contractul de vânzare-cumpărare

autentificat la data de 2 martie 2012 cu privire la un imobil situat în

localitatea Gilău, nr. cad. 3094 și nr. cad. 3095 și Actul de dezmembrare

autentificat la data de 7 mai 2012 cu privire la un imobil situat în comuna

Gilău, nr. cad. x5, nr. cad. x6 și nr. cad. x7.

Camera Notarilor

Publici Cluj a transmis "Raportul de evaluare fond imobiliar al județului

Cluj", înregistrat la data de 27 decembrie 2011, valabil în anul 2012.

Societatea

Profesională Notarială "S.V.B.", a comunicat o serie de contracte de

vânzare-cumpărare autentice, încheiate cu privire la trenuri similare cu

terenul în litigiu, situate în aceeași zonă, în anul 2012.

Pe de altă parte,

apelanta C.N.A.D.N.R. SA București a depus la dosar, un număr de 7 contracte

autentice de vânzare-cumpărare.

Toate aceste

documente au fost aduse la cunoștința experților O.P., N.D.Ș. și A.Ș., care,

prin raportul de expertiză tehnică judiciară, au concluzionat următoarele:

- prin exproprierea

dispusă, parcela inițială în suprafață de 2.721 mp a fost fragmentată în patru

parcele mai mici, cu suprafețe de 458 mp (nr. cad. x3), 429 mp (nr. cad. x2),

1.068 mp (nr. cad. x4) și 766 mp (nr. cad. x1);

- la nivelul anului

2012, valoarea terenului expropriat era de 11.146 euro (595 mp x 9,82 euro/mp +

600 mp x 8,84 euro/mp), iar dauna produsă proprietarului era de 10.488 euro

(1.068 mp x 9,82 euro/mp), deoarece în urma exproprierii, parcela cu nr. cad.

x4 în suprafață de 1.068 mp rămasă neexpropriată, devine inutilizabilă,

întrucât este situată de partea cealaltă a autostrăzii și, pentru acest motiv,

rămâne lipsită de acces.

La data de 18

februarie 2015, apelanta C.N.A.D.N.R. a formulat obiecțiuni la raportul de

expertiză, solicitând, în principal, cenzurarea raportului de expertiză cu

privire la concluziile referitoare la "prejudiciul" cauzat părții

reclamante, iar, în subsidiar, obligarea comisiei de experți la refacerea

raportului de expertiză, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994. Totodată, a anexat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la

data de 7 martie 2012.

Ulterior, la data de

1 aprilie 2015, apelanta C.N.A.D.N.R. a depus la dosar note scrise, prin care a

arătat că, având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a

Curții Constituționale, experții și instanța urmează să țină seama de prețul cu

care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate.

Cum terenul în litigiu a intrat în domeniul public al Statului Român și în

administrarea apelantei C.N.A.D.N.R. la data de 23 aprilie 2008, pentru

calcularea cuantumului despăgubirii, atât instanța cât și experții judiciari

trebuie să se raporteze la tranzacții autentice perfectate anterior

exproprierii, anume 23 aprilie 2008. În acest sens, apelanta a depus la dosar

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 21 februarie 2008.

Intimata SC D.C. SRL

Gilău prin notele scrise depuse la dosar, precum și la termenul din 6 mai 2015,

prin care a solicitat respingerea obiecțiunilor formulate de apelantă la

raportul de expertiză, având în vedere Decizia nr. 12/2015 a Curții

Constituționale, conform căreia despăgubirile urmează să fie stabilite la data

transferului dreptul de proprietate, respectiv la data de 23 aprilie 2008, când

s-a emis hotărârea de expropriere, întrucât o astfel de variantă a raportului

de expertiză a fost efectuată în Dosarul nr. 3513/117/2008*.

Reprezentantul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la același termen din 6 mai 2015, a

solicitat respingerea obiecțiunilor formulate de apelantă, ca fiind rămase fără

obiect.

Curtea de Apel la

termenul din 6 mai 2015, a respins obiecțiunile pârâtului la raportul de

expertiză, față de statuările din Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale.

În acest context,

instanța de apel a apreciat că, într-adevăr, în Dosarul nr. 3513/117/2008*,

comisia de experți alcătuită din S.N., M.D. și T.M., a stabilit că valoarea

totală a terenului la data exproprierii 23 aprilie 2008, este de 60.945 euro

(echivalentul a 217.988 RON; V = 1.155 mp x 51 euro/mp = 60.945 euro sau

217.988 LEI, la cursul BNR de 1 euro = 3,5768 RON).

La stabilirea acestui

cuantum al despăgubirilor, experții au luat în considerare drept comparabile,

contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică între persoane

fizice și juridice, deoarece au fost încheiate la prețul real al tranzacției,

spre deosebire de contractele de vânzare-cumpărare încheiate între persoane

fizice, în care prețurile s-au stabilit la nivelul prețurilor minimale din

grila notarială.

Astfel, s-a constatat

că în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 21 februarie 2008

(depus de apelantă la dosar), prețul pentru un teren în suprafață de 2.780 mp

înscris în CF nr. y3 Gilău, nr. top. z2 având categoria de folosință fânaț, a

fost de 27.800 RON. Instanța de apel a decis înlăturarea acestui contract

dintre comparabilele relevante în cauză, pentru același motiv pentru care

experții au luat în considerare doar contracte autentice de vânzare-cumpărare

încheiate între persoane fizice și persoane juridice, iar nu contracte de

vânzare-cumpărare încheiate între persoane fizice în care nu s-a menționat

prețul real al tranzacției, ci prețurile minimale din grila notarială, pentru

evitarea plății unor impozite mai mari pe tranzacții.

De asemenea, s-a

constatat că în răspunsul la obiecțiuni (Dosarul nr. 3513/117/2008*), comisia

de experți alcătuită din S.N., M.D. și T.M. a stabilit că valoarea

prejudiciului pentru parcela cu nr. cad. x4 la data exproprierii, 23 aprilie

2008, ca fiind V = 1.068 mp x 51 euro/mp x 40/100 = 21.787 euro echivalent cu

77.928 RON (suprafața rămasă neexpropriată fiind de 1.526 mp), iar pentru

parcela cu nr. cad. x3 în suprafață de 458 mp valoarea despăgubirilor este de

13.244 euro.

Având în vedere că

despăgubirile calculate de experți în favoarea reclamantei pentru terenul

expropriat în suprafață de 1.195 mp la data exproprierii 23 aprilie 2008, erau

de 60.945 euro, că Tribunalului Cluj prin Sentința civilă nr. 75 din 26

ianuarie 2010 a acordat doar 41.891 euro în echivalent în lei la cursul BNR din

ziua efectuării plății, adică mai puțin cu 19.054 euro față de valoarea stabilită

de experți la data exproprierii, dar reclamanta nu a declarat apel împotriva

sentinței, Curtea de Apel a înlăturat ca nefondate criticile apelantului pârât

cu privire la despăgubirile acordate de prima instanță pentru terenul

expropriat.

În privința daunelor

cauzate reclamantei prin expropriere pentru terenul neexpropriat în suprafață

de 1.526 mp (parcela în suprafață de 458 mp cu nr. cad. x3 și parcela în

suprafață de 1.068 mp cu nr. cad. x4), comisia de experți alcătuită din S.N.,

M.D. și T.M. a stabilit că la data de 23 aprilie 2008 (data exproprierii)

acestea erau de 35.031 euro, în timp ce prima instanță a stabilit daune

rezultate în urma exproprierii în favoarea reclamantei (pentru terenul rămas

neexpropriat în suprafață totală de 1.526 mp), în cuantum de 12.258 euro,

așadar, cu 22.773 euro mai puțin decât a acordat prima instanță, daune

calculate la data efectuării primului raport de expertiză, respectiv luna mai

2009.

Experții S.N., M.D.

și T.M. au motivat că reclamantei i s-a produs prejudiciul evaluat la suma de

35.031 euro, deoarece parcela cu nr. cad. x3 (în suprafață de 458 mp) a devenit

teren neconstruibil în urma exproprierii și nu are acces la un drum de

utilitate publică, iar parcela cu nr. cad. x4 (în suprafață de 1.068 mp) a

devenit teren neconstruibil din cauza restricțiilor urbanistice, ca urmare a

exproprierii.

La rândul lor,

experții F.C.C., B.G. și B.Ș. au concluzionat, că partea din teren

neexpropriat, fiind limitrofă amplasamentului autostrăzii, nu va dobândi un

spor de valoare, ci dimpotrivă, valoarea ei va fi diminuată cu 15 - 20% în

funcție de evoluțiile din piața imobiliară, din cauza restricțiilor impuse

dezvoltatorilor imobiliari prin planul urbanistic general, prin modificarea

regimului tehnic al zonei, impus de construcția autostrăzii (experții arătând

că cele două parcele de teren nu se vor preta decât pentru realizarea unor

plantații de protecție), poluarea sonoră și gazoasă (din cauza noxelor

eliberate în atmosferă de autovehiculele care vor circula pe autostradă).

Prin urmare, Curtea

de Apel a înlăturat ca nefondate criticile formulate de către pârât și în ceea

ce privește soluția primei instanțe de acordare a despăgubirilor aduse

reclamantei ca urmare a exproprierii, pentru suprafața rămasă neexpropriată de

1.526 mp, precum și cele referitoare la cuantumul acestora.

În ceea ce privește

raportul dintre îndrumările date prin decizia de casare și efectele Deciziei

nr. 12/2015 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 152 din 3 martie

2015, Curtea de Apel a reținut și apreciat următoarele:

Îndrumările date de

instanța de casare sunt obligatorii pentru instanța de trimitere conform art.

315 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în considerarea acestora, Curtea de

Apel a dispus efectuarea raportului de expertiză de către experții O.P., N.D.Ș.

și A.Ș.; comisia de experți a concluzionat că, la nivelul anului 2012, valoarea

terenului expropriat de la reclamantă în suprafață de 1.195 mp era de 11.146

euro, iar dauna adusă proprietarului pentru terenul rămas neexpropriat în suprafață

de 1.068 mp era de 10.488 euro (experții omițând însă să evalueze și parcela cu

nr. cad. x3 în suprafață de 458 mp care ar valora 4.271,85 euro potrivit

acelorași raționamente, situație în care rezultă un total 14.759 euro, în

consecință, și această parte a despăgubirilor - prejudiciul produs prin

expropriere - fiind mai mare decât suma de 12.258 euro stabilită și acordată de

prima instanță).

Așadar, daunele

stabilite la nivelul anului 2012, calculate de experți în rejudecare, sunt mai

mari decât cele acordate de prima instanță, însă împotriva sentinței primei

instanțe a declarat apel numai pârâtul, astfel că, instanța de rejudecare a

concluzionat că despăgubirile în favoarea reclamantei nu pot fi majorate în

apelul părții adverse.

Curtea de Apel a apreciat

că singura problemă care se pune, este aceea că despăgubirile acordate

reclamantei de prima instanță pentru terenul expropriat în suprafață de 1.195

mp au fost de 41.891 euro, în timp ce experții care au efectuat rapoartele de

expertiză în rejudecare, le-au calculat la suma de 11.146 euro, la nivelul

anului 2012; ca atare, s-a apreciat că, strict sub acest aspect, față de

îndrumările obligatorii date de instanța de casare, s-ar fi impus admiterea

apelului pârâtului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul

reducerii despăgubirilor la suma de 11.148 euro, în loc de 41.891 euro (în

echivalent lei la cursul BNR din ziua efectuării plății), cu menținerea

celorlalte dispoziții ale sentinței.

Însă, avându-se în

vedere că prin Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, publicată în M. Of.

nr. 152 din 3 martie 2015, s-a constatat că prevederile art. 9 teza a doua din

Legea nr. 198/2004 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.

184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004), raportate la

sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, sunt neconstituționale,

Curtea de Apel a considerat că, practic, în materia exproprierii, s-a introdus

principiul conform căruia despăgubirile cuvenite proprietarului expropriat se

stabilesc la data exproprierii, respectiv la data transferului dreptului de

proprietate de la expropriat la expropriator.

Totodată, instanța de

apel a reținut că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții

Constituționale se publică în M. Of., iar de la data publicării sunt general

obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Având de optat între

îndrumările date de instanța de casare și Decizia Curții Constituționale nr.

12/2015, Curtea de Apel a acordat prioritate acesteia din urmă.

Pe de altă parte,

instanța de apel a mai arătat că, de altfel, Înalta Curte de Casație și

Justiție prin Decizia nr. 12/2011 dată în soluționarea unui recurs în interesul

legii, a statuat, referindu-se la deciziile Curții Constituționale nr.

1.358/2010 și nr. 1.360/2010 că "dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a)

teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și

măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot

constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data

publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. Of.";

prin analogie, Curtea de Apel a apreciat că este valabilă și în speța de față

această dezlegare cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale, în

sensul că prevederile din art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 și cele ale

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la obligativitatea

stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat la data

întocmirii raportului de expertiză nu mai sunt în vigoare, astfel că

despăgubirile nu se mai calculează la data întocmirii raportului de expertiză,

ci la momentul transferului dreptului de proprietate; acest raționament este

valabil și în prezenta cauză care nu era soluționată definitiv la data

publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015.

Față de aceste

considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea de Apel a respins, ca

nefondat, apelul declarat de pârât.

În baza art. 274

alin. (1) C. proc. civ. apelantul a fost obligată să îi plătească intimatei

cheltuieli de judecată în sumă de 2.600 RON.

Împotriva acestei

decizii, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs,

prevalându-se de ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 teza

finală C. proc. civ.

Recurentul a

solicitat admiterea recursului, și, în principal (doar pentru ipoteza în

instanța de recurs va aprecia că modificarea hotărârii recurate nu este

posibilă decât în condițiile administrării unor noi probe - expertiză

topografică și de evaluare), casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru efectuarea unor noi expertize

tehnice topografice și de evaluare, cu respectarea prevederilor art. 25 și 26

din Legea nr. 33/1994, precum și a dispozițiilor Deciziei nr. 12/2015 a Curții

Constituționale; în subsidiar, a solicitat modificarea deciziei atacate și, pe

fond, respingerea cererii reclamantei prin care a solicitat majorarea

cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 71 din 23 aprilie 2008

emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Gilău; cu cheltuieli de

judecată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurentul susține că decizia recurată a fost pronunțată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind încălcate dispozițiile art.

315 alin. (1) C. proc. civ., în sensul nesocotirii îndrumărilor instanței

supreme cuprinse în Decizia de casare nr. 61 din 16 ianuarie 2014, dar și

Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale.

Recurentul arată că

instanța de apel, în mod greșit, nu a dispus efectuarea unui nou raport de

expertiză topografică sau completarea lucrării existente la dosar - soluționând

excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de

interes pe baza probelor deja administrate.

Prin memoriul de

recurs, recurentul a învederat că reiterează excepția lipsei de interes a

cererii formulate de reclamanta SC D.C. SRL, precum și excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei.

Cu referire la aceste

două excepții procesuale, în esență, recurentul susține că în primul ciclu

procesual, în fața instanței de apel, a fost administrată proba cu expertiză

topo care a avut ca obiectiv principal stabilirea corespondenței dintre terenul

reclamantei identificat cu nr. topo comasat z1, înscris în CF y1 Gilău și

terenul expropriat identificat cadastral cu nr. x1 și x2.

După depunerea

lucrării, pârâta a formulat obiecțiuni prin care a arătat că există cel puțin o

eroare materială în privința inventarului de coordonate, evidențiind că o

suprafață de 13 mp este în afara amprizei autostrăzii Brașov - Cluj - Borș,

fapt care echivalează cu o afectare doar parțială a terenului reclamantei prin

măsura exproprierii.

În cadrul Dosarului

nr. 3513/117/2008** (rejudecare), având în vedere faptul că instanța de apel,

în primul ciclu procesual, a respins obiecțiunile sale, apelantul pârât a

solicitat instanței de apel să încuviințeze comunicarea obiecțiunilor către

expertul topo în vederea formulării unei completări a lucrării și/sau

efectuarea unui nou raport de expertiză topografic; în acest sens a decis și

instanța de casare prin care s-a stabilit că instanța de apel trebuie să

analizeze excepțiile invocate de către apelantul pârât.

Deși apelantul pârât

a revenit cu solicitarea de a se completa raportul efectuat de expertul

topograf B.I. în ședința publică din 4 februarie 2015, instanța de apel a

respins proba cu următoarea motivare: "prin Decizia civilă nr. 7.032

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11 octombrie 2011,

s-a admis recursul declarat de pârât și s-a trimis cauza spre rejudecare doar

cu privire la efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se stabili

valoarea reală a despăgubirilor, deoarece chestiunile referitoare la

amplasamentul terenului au fost clarificate."

Or, prin ultima

decizie de casare pronunțată în prezenta cauză (Decizia nr. 61/2014 a Înaltei

Curți) s-a dispus analizarea excepțiilor lipsei calității procesuale active și

a lipsei de interes a reclamantei, fapt care impunea cu necesitate clarificarea

problemei amplasamentului imobilului reclamantei.

Cu toate acestea,

instanța de apel a preferat să soluționeze excepțiile invocate de subscrisa

doar pe baza actelor depuse de reclamantă încă din primul ciclu procesual,

reținând după o analiză sumară că: "întrucât reclamanta și-a intabulat cu

titlu de cumpărare dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de

2.877 mp, prin Încheierea nr. 84.557 din 26 octombrie 2007, în CF y1 Gilău, nr.

top. comasat z1 suprafața măsurată fiind de 2.721 mp, din care 1.195 mp au fost

expropriați de pârât "... este evident că reclamanta are calitate

procesuală activă în cauză"; de asemenea, s-a reținut că reclamanta are

interes.

Recurentul consideră

că, astfel, instanța de control judiciar a ignorat cu desăvârșire faptul că

raportul topografic realizat în cauză conținea inadvertențe majore, pronunțând

o soluție viciată cu privire la excepțiile reiterate de acesta prin motivele de

apel, având în vedere că nu s-au clarificat aspectele legate de amplasament

semnalate de pârât.

În opinia

recurentului, reclamanta este doar o persoană aparent îndreptățită la

despăgubire - deci nu o persoană îndreptățită. Întrucât aceasta nu a produs

dovezi în sprijinul dovedirii corespondenței/identității dintre terenul

proprietatea sa, situat în parcela cu nr. top z1, înscris în CF y1 Gilău și

terenurile expropriate identificate cadastral cu nr. x1 - x2; de altfel, acest

aspect a fost constatat și de instanța de control judiciar la pagina 4 din

hotărârea recurată, însă Curtea de Apel nu a înțeles să dispună verificări

suplimentare.

Cu toate acestea,

instanța de apel a menținut sentința apelată prin care pârâtul a fost obligată

la plata despăgubirilor către reclamantă pentru terenurile expropriate,

identificate cu nr. cadastrale x1 și x2 Gilău, precum și suma de 12.258 euro cu

titlu de prejudiciu produs prin expropriere, în condițiile în care a învederat

existența unor erori cu privire la modalitatea de stabilire a corespondenței

dintre terenurile expropriate și cele aflate în proprietatea

intimatei-reclamante.

În opinia

recurentului, faptul că reclamanta a fost menționată în Hotărârea de stabilire

a cuantumului despăgubirii nr. 71/2008 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.

198/2004 - Consiliul Local Gilău, cât și în procesul-verbal aferent, nu

echivalează cu dovedirea calității acesteia de persoană îndreptățită la

despăgubire. Dimpotrivă, reclamanta era ținută să facă dovada dreptului său de

proprietate, în condițiile legilor speciale în materie; conform art. 5 din Legea

nr. 198/2004, noțiunea de titular de drepturi reale este indisolubil legată de

cea de persoană îndreptățită la despăgubire.

Printr-o altă critică

formulată prin memoriul de recurs, recurentul susține că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre criticabilă sub aspectul legalității, pornind de la o

greșită interpretare a legii și implicit a dovezilor administrate în susținerea

recursului.

Se arată că instanță

de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 9 și art. 15 din

Legea nr. 198/2004, ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, ale art. 169 și 315 C.

proc. civ., ca și ale art. 274 din același Cod.

Astfel, recurentul

arată că prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a

României a admis excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată și a

constatat că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004, în forma

anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008, raportate la sintagma

"la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, sunt neconstituționale.

Decizia nr. 12/2015 a

Curții Constituționale a fost publicată în M. Of. nr. 152 din 3 martie 2015.

Totodată, recurentul

învederează că în considerentele deciziei menționate s-a arătat, în mod clar, că

"experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

momentul transferului dreptului de proprietate."

Cu alte cuvinte,

Curtea Constituțională a menținut soluția legislativă în ceea ce privește

modalitatea de evaluare a imobilelor expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004,

însă singurul aspect care a comportat o schimbare esențială este cel referitor

la momentul la care trebuie realizată evaluarea (care a devenit data

exproprierii/transferului dreptului de proprietate).

În acest context,

prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 trebuie interpretate în

sensul că evaluarea imobilelor expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004 se va

realiza în funcție de prețul consfințit în contracte autentice de

vânzare-cumpărare privind terenuri similare celor expropriate, situate în

aceeași unitate administrativ-teritorială; recurentul invocă, sub acest aspect,

jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul

arătat.

Cu toate că instanța

de apel a reținut incidența Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale în

prezenta cauză, recurentul susține că, în mod nelegal, a avut în vedere un

raport de expertiză întocmit în cel de-al doilea ciclu procesual, cu încălcarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Se precizează de

către recurent că terenul care face obiectul prezentului litigiu, situat în

com. Gilău, jud. Cluj, în suprafață de 1.195 mp, identificat cu număr cadastral

x1, x2, parte din tarlaua A a fost expropriat în data de 27 iunie 2008; or,

instanța de apel ar fi trebuit să observe faptul că la dosarul cauzei nu există

absolut nicio evaluare care să privească momentul exproprierii. Potrivit

dispozițiilor legii speciale, momentul exproprierii coincide cu momentul

plății/consemnării despăgubirilor stabilite pentru terenul expropriat, astfel

încât, în mod greșit, a reținut instanța de apel că data emiterii hotărârii de

stabilire a cuantumului despăgubirii echivalează cu data exproprierii.

Curtea de Apel a

preferat să dea prioritate unei lucrări de specialitate întocmită în Dosarul

nr. 3513/117/2008* și depusă la dosar în data de 7 iunie 2012, care nu a vizat

și evaluarea terenului în litigiu la momentul exproprierii/consemnării

despăgubirii (iunie 2008); în acea expertiză, comisia de experți a evaluat

terenul la data emiterii Hotărârii nr. 71 (23 aprilie 2008), dată care a fost

confundată de instanța de apel cu momentul exproprierii (27 iunie 2008).

Recurentul susține că

instanța de rejudecare a nesocotit aspectul temporal reglementat de prevederile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, raportat la dispozițiile Deciziei nr.

12/2015 a Curții Constituționale; este astfel inadmisibilă și nelegală

acceptarea de către instanța de apel a unei valori de 51 euro/mp, propusă de

către experți, atât timp cât evaluarea terenului expropriat a fost realizată

aproape în întregime prin prisma unor contracte perfectate în anul 2007 (cu mai

mult de 6 luni sau 1 an înainte de data exproprierii - iunie 2008).

Se mai arată că

tranzacțiile utilizate de către experții S.N., M.D. și T.M. nu priveau imobile

similare cu cele aflate în litigiu, astfel încât au fost nesocotite celelalte

criterii prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În acest sens,

recurentul susține că a comunicat instanței de apel că: în mod nepermis

specialiștii au selectat "contracte cu firme" pentru considerentul că

acestea ar reflecta prețul real al tranzacției; în fapt, aceste tranzacții

consfințesc valorile cele mai mari înregistrate pe piața locală în anul 2007 și

au fost folosite, în mod insistent, în aproape toate dosarele de expropriere

privind terenuri situate în com. Gilău, jud. Cluj; în plus, toate comparabilele

selectate au caracteristici superioare terenului expropriat ce face obiectul

prezentului litigiu (deschidere la DN-E 60, posibilitate de edificare,

utilități).

Recurentul critică și

înlăturarea Contractului autentic de vânzare-cumpărare din 21 februarie 2008

B.N.P. A.B.I. de către instanța de apel, în condițiile în care această

tranzacție privea un teren asemănător cu cel expropriat și consfințea un preț

de 2,73 euro/mp, propriu perioadei de referință.

Raportându-se la

argumentele arătate de Curtea de Apel pentru înlăturarea acestei tranzacții,

recurentul susține că instanța de control judiciar a instituit o adevărată

prezumție absolută de nelegalitate cu referire la contractele autentice de

vânzare-cumpărare perfectate între persoanele fizice. Mai mult decât atât, din

cauza acestui raționament greșit, instanța de apel a înlăturat singura

tranzacție autentică pertinentă pentru evaluarea terenului expropriat.

Nu în ultimul rând,

recurentul subliniază că experții ar fi trebuit să determine valori separate în

funcție de amplasamentul și categoria de folosință a fiecărei parcele

expropriate (având în vedere că parcela cu nr. cadastral x1 Gilău de 600 mp

este amplasată în extravilanul localității, iar parcela cu nr. cadastral x2

Gilău de 595 mp este amplasată în intravilanul localității). În aceste

condiții, instanța de apel nu putea accepta o valoare unitară pentru întreg

terenul expropriat (experții propunând o singură valoare, respectiv - 51

euro/mp), deoarece diferențele de regim juridic trebuiau cuantificate diferit.

Nici soluția

instanței de apel cu privire la prejudiciul produs prin expropriere nu este în

acord cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994. De altfel, Curtea de Apel

s-a limitat la enumerarea tezelor expuse de experți cu referire la prejudiciu,

care se regăsesc în raportul de evaluare întocmit în apel rejudecare (în

Dosarul nr. 3513/117/2008*) și în raportul întocmit la fondul cauzei.

Recurentul solicită

instanței de recurs a constata că, în prezenta cauză, nu s-a făcut dovada de

către reclamantă a unui prejudiciu cert și actual, iar experții evaluatori au

stabilit o valoare pur ipotetică în privința acestuia.

Se arată că terenul

rămas neexpropriat are o suprafață de 1.526 mp, iar în privința acestuia nu se

poate stabili sau prezuma un prejudiciu tocmai pentru că își menține destinația

de teren agricol - arabil și se va bucura în continuare de același regim.

Valoarea ipotetică

stabilită de experții tehnici nu poate fi considerată ca reprezentând

prejudiciul suferit de către reclamantă ca urmare exproprierii, aceasta

neîndeplinind condițiile cerute de lege și având un caracter pur prezumtiv.

Recurentul mai

susține că a învederat instanței de apel modalitatea complet empirică și

nelegală prin care experții de la fond au stabilit în sarcina sa obligația de

plată a sumei de 12.258 euro cu titlu de prejudiciu.

În realitate terenul,

din cauza categoriei de folosință, nu este construibil (ci este apt exclusiv

pentru agricultură), astfel că nu pot fi reținute alegațiile experților cu

privire la imposibilitatea de a mai construi pe aceste terenuri; în acest sens,

nu se poate prezuma că va avea loc o schimbare a categoriei de folosință și

acesta va fi transformat în teren intravilan, urmând ca, ulterior, să poată fi

utilizat pentru construcții; pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada că

a încercat să edifice o construcție pe terenul în litigiu anterior

exproprierii, întrucât nu a depus o autorizație de construire eliberată în

temeiul art. 23 din Legea nr. 7/1996.

Însuși legiuitorul a

prevăzut în cuprinsul normei imperative de la art. 26 din Legea nr. 33/1994

faptul că prejudiciul trebuie să existe: "daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia."

Prin urmare, nu se

poate reține existența vreunui prejudiciu, ca, de altfel, nici diminuarea valorii

terenului cu 40%, prin aplicarea unui coeficient extras dintr-o formulă

complexă de calcul.

Referitor la faptul

că terenurile rămase în proprietatea reclamantei nu mai au acces la drumurile

publice, recurentul solicită instanței de recurs a observa că cel puțin în

privința terenului identificat cadastral cu nr. x4, în suprafață de 1.068 mp,

expertiza topografică efectuată în cauză contrazice concluziile eronate ale

experților judiciari; astfel, expertul topograf a evidențiat faptul