ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 146/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 759 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. 3612/117/2008, s-a admis cererea formulată de reclamantul C.A., împotriva pârâtului S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA București și, în consecință, s-au stabilit despăgubirile aferente exproprierii terenului în suprafață de 1.500 mp., tarlaua 1299/1, parcela 20, cu număr cadastral 2878 din Titlul de proprietate nr. 27.641/572 din 26 iunie 1997, eliberat de C.J. Cluj realizată prin Hotărârea nr. 7 de stabilire a despăgubirii din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, la suma de 240.000 lei, în favoarea reclamantului. A fost obligat pârâtul S.R.

prin C.N.A.D.N.R. SA București să achite reclamantului suma menționată și suma de 5.180 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 7 din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 – C.L.

Gilău, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în comuna Gilău, în suprafață de 1.500 mp., făcând parte din tarlaua 1299/1, parcela 20, identificat sub număr cadastral 2878, evidențiat în Titlul de proprietate nr. 27641/572 din 26 Iunie 1997, în cuantum de 68.355,63 lei, reprezentând echivalentul sumei de 18.900 Euro raportat la cursul de 1 Euro = 3,6167 lei din data de 17 aprilie 2009. În temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice, având ca și obiective evaluarea terenului expropriat și daunele aduse reclamantului ca urmare a exproprierii.

Din raportul de expertiză efectuat de către comisia de experți a rezultat că valoarea de circulație a imobilului la momentul realizării expertizei este de 240.000 lei, respectiv de 160 lei/mp., neexistând vreun prejudiciu ca urmare a exproprierii. Terenul este situat în intravilanul comunei Gilău, zona Braniște, fiind un teren plan, cu o formă geometrică regulată (dreptunghi), cu o lățime medie de cca. 14 metri și o lungime de 107 metri, accesul realizându-se printr-un drum de câmp, continuat cu strada Braniștei, utilitățile (curent, apă și gaz), aflându-se la cca. 30 metri de la cea mai apropiată casă recent construită.

În ședința publică din data de 29 septembrie 2009, s-a respins cererea privind efectuarea unei contraexpertize și cea de refacere a raportului de expertiză, pe considerentul că experții numiți au avut în vedere valoarea de circulație a imobilului de la momentul efectuării expertizei, respectiv martie 2009, conform dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, modificată de pct. 3 al art. IV din O.U.G. nr. 228/2008, însă s-au încuviințat obiecțiunile formulate referitoare la modalitatea de stabilire a valorii de circulație. Comisia de experți și-a menținut punctul de vedere, situație în care tribunalul a admis acțiunea promovată, obligând pe pârât să achite reclamanților echivalentul în lei la data plății a sumei de 240.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru terenul litigios.

Instanță a avut în vedere valoarea de circulație la momentul expertizării întrucât, pe parcursul soluționării cauzei, art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, care prevedea că „la calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din prezenta lege” a fost modificat de pct. 3 al art. IV din O.U.G. nr. 228/2008, în sensul că „acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994, … în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”, art. 26 alin. (2) din acest act normativ statuând că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 5.180 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând 1.000 lei achitați doamnei expert V.D., 800 lei achitați doamnei expert M.A., 1.000 lei achitați domnului expert B.G. și 2.380 lei, reprezentând onorariu avocațial. Prin decizia civilă nr. 81/A/2010 din 19 martie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței primei instanțe, care a fost menținută. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că raportul de expertiză dispus în cauză a fost întocmit inițial de o comisie compusă din doi experți, deși potrivit cerințelor art. 25 din Legea nr. 198/2004, în litigii având obiectul celui prezent, comisia de experți se constituie din trei specialiști, câte unul desemnat de către fiecare parte a litigiului și unul desemnat de instanță.

Acest viciu a fost remediat prin exercitarea de către instanță a rolului activ la termenul de judecată din 27 februarie 2009, când s-a dispus revenire cu adresă la toți cei trei experții numiți în comisie, în vederea formulării unui punct de vedere comun, în cadrul aceluiași raport. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit pentru termenul de judecată din 24 aprilie 2009, valoarea de 240.000 lei a terenului în litigiu stabilită la data de 31 martie 2009 a fost însușită de către toți cei trei experți, indicându-se ca sursă de informare la stabilirea valorilor acte de tranzacționare certe, notariate publice și agenții imobiliare, arătându-se că ofertele negociabile sunt reduse cu cca.

15-20 % pentru obținerea prețului de tranzacție, iar din cauza fenomenului de recesiune, s-a mai aplicat o reducere suplimentară a prețurilor maximale cu încă 35-45 %. Ca metode de determinare a valorii imobilului s-au utilizat metoda comparației directe și metoda comparației prin bonitare. Obiecțiunile formulate de către pârât referitoare la modalitatea de determinare a valorii imobilului și la metodele luate în considerare, au fost încuviințate de instanță la termenul de judecată din 29 septembrie 2009, dispunându-se comunicarea acestora celor trei experți. Prin răspunsul formulat, experții au exprimat punctul de vedere referitor la fiecare obiecție, în final menținându-și opiniile exprimate în cuprinsul raportului de expertiză inițial.

Experții au aplicat atât corecțiile negative, cât și coeficienții de particularizare, precum și indicele de inflație corespunzător. Față de modalitatea de soluționare a obiecțiunilor formulate prin răspunsurile punctuale ale experților la fiecare obiecțiune, la termenul de judecată din 24 noiembrie 2009, în mod corect, prima instanță a respins cererea de efectuare a unei contraexpertize ca inutilă, nepertinentă și neconcludentă. Viciile raportului de expertiză reiterate în apel nu au putut avea ca și consecință încuviințarea efectuării unei contraexpertize, întrucât aspectele invocate nu constituie vicii propriu-zise care să afecteze legalitatea probei.

Atât prin raportul de expertiză întocmit și însușit cu unanimitate de opinii sub toate aspectele de către toți cei trei experți, cât și prin răspunsul la obiecțiuni, s-a ținut cont de toate particularitățile terenului în litigiu, ofertele de la momentul exproprierii și corecțiile impuse de evoluția în timp a prețurilor imobilelor, iar cele două metode, cea a comparației directe și cea prin comparație prin bonitare sunt suficiente și edificatoare în vederea determinării valorii de piață de la momentul întocmirii raportului de expertiză. Contrar celor afirmate de apelantă, nu există nicio contradicție între măsura încuviințării obiecțiunilor la raportul de expertiză și respingerea cererii de efectuare a unei contraexpertize, în condițiile în care concluziile inițiale au fost menținute și prin răspunsul la obiecțiuni.

În ce privește deciziile de speță ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, acestea pe de o parte, nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, considerentele concrete invocate de apelantă nu vin nicidecum în susținerea apelului. În ceea ce privește critica vizând greșita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a fost apreciată ca neîntemeiată. În mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., întrucât în urma probatoriului administrat s-a stabilit că valoarea despăgubirii determinată de pârâtă la momentul exproprierii nu corespundea valorii reale pentru acordarea unei despăgubiri juste, pârâta se face vinovată de modalitatea greșită de determinare a valorii și implicit de declanșarea prezentului litigiu, astfel încât căzută fiind în pretenții, este ținută la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea civilă din 26 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 3612/117/2008, din oficiu s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 81 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, în sensul că „obligă apelanta C.N.A.D.N.R. SA să plătească intimatului C.A. suma de 1785 lei cheltuieli de judecată în apel.” Împotriva acestei sentinței, pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 3257 din 07 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 3612/117/2008, hotărârea a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a adopta această soluție, instanța supremă a reținut că deși instanțele fondului au identificat corect dispozițiile legale aplicabile speței, cu toate acestea,prin hotărârea atacată nu s-a stabilit pe deplin situația de fapt a cauzei pendinte, raportul de expertiză judiciară nesocotind cu evidență dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, informațiile pe care acesta s-a fundamentat și concluziile experților, fiind de neacceptat. S-au dat îndrumări, ca în rejudecare, să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condițiile legii, pentru a respecta criteriul pe care doar legea îl poate impune, în acest sens fiind relevante toate înscrisurile care furnizează informații concludente, cum ar fi prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare, orice alte relații care sunt compatibile normei legale incidente, din această perspectivă solicitarea de relații de la C.N.P.

fiind pe deplin pertinentă. În rejudecare, prin decizia civilă nr. 60/ A din 17 mai 2012, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 759 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului, care a fost menținută, iar apelantul a fost obligat să plătească intimatelor C.S.M. și M.C.C. suma de 7233 lei, cheltuieli de judecată în ambele apeluri și recurs. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: În baza îndrumărilor date de instanța supremă, în rejudecare, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize judiciare, prin care să se stabilească valoarea de circulație a terenului expropriat în raport de momentul emiterii hotărârii, 18 aprilie 2008 și în raport de momentul efectuării expertizei, februarie 2009, s-au încuviințat obiecțiunile formulate, s-au solicitat relații de la C.N.P.

cu privire la valorile de tranzacționare ale terenurilor din zonă în perioada 2009-2011 și relații de la P.C. Vlaha, cu privire la existența unor contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare cu cel expropriat. Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit o valoare de circulație a terenului expropriat în raport de data exproprierii, 18 aprilie 2008 în sumă de 275.905 ron, echivalentul a 76.500 euro, în raport de data efectuării expertizei, februarie 2009 de 260.710 ron, reprezentând echivalentul a 61.500 euro, iar valoarea totală a terenului la data raportului, decembrie 2011 fiind de 133.880 ron echivalentul a 30.735 euro.

În ce privește valoarea de circulație a terenului expropriat în momentul efectuării expertizei, februarie 2009, comisia a arătat că a optat pentru metoda comparației directe pentru evaluarea terenului, luând în considerare contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică, existente pentru terenuri din aceeași zonă și cu caracteristici asemănătoare, stabilind o valoare de piață cât mai apropiată de o eventuală valoare de tranzacție pe piața liberă.

Astfel, s-a luat în considerare contractul de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2007, cu privire la suprafața de 5700 mp extravilan situat în satul Braniște cu utilități la 500 mp, pentru prețul de 49,28 euro/mp, contractul de vânzare-cumpărare din 20 decembrie 2007 pentru suprafața de 404 mp intravilan, cu utilități la gard în localitatea Braniște pentru prețul de 61,88 euro/mp., contractul de vânzare-cumpărare din 20 decembrie 2007 pentru suprafața de 4300 mp extravilan, utilități la 100 mp de amplasament pentru prețul de 41,32 euro/mp și contractul de vânzare-cumpărare din 23 aprilie 2008 pentru suprafața de 4.300 mp. extravilan, utilități la 100 m pentru prețul de 55 euro/mp. Pentru data întocmirii raportului de expertiză februarie 2011 nu s-a putut aplica metoda comparației directe pentru stabilirea valorii terenului expropriat, pentru că în zonă nu s-au identificat tranzacții cu terenuri similare.

Din relațiile obținute de la Primăria comunei Săvădisla a rezultat că în decembrie 2008 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 900 mp arabil situat în satul Vlaha, com. Săvădisla, pentru prețul de 27.000 euro.

Prin răspunsul la obiecțiuni, experții au arătat că din planul cadastral rezultă că terenul în litigiu, teren intravilan, are acces la drum, că dacă se face dovada amenajării respectivului drum se acceptă coeficientul de corecție + 6,20 %, că terenul este plan și cu forma regulată, că Planul de urbanism general nu prezintă pentru zona respectiv un POT mai mare de 45 %, că s-a ales un coeficient R deoarece cea mai bună utilizare a terenului impune o parcelare în vederea obținerii unor loturi mai mici pentru edificarea unor construcții civile și ceea ce este esențial, că contractele de vânzare-cumpărare folosite în suplimentul de expertiză sunt identice cu cele folosite în raportul inițial, la care s-au aplicat corecțiile adecvate, contracte de vânzare-cumpărare anexate răspunsului la obiecțiuni.

Diferența de valoare dintre cele două expertize tehnice efectuate în cauză se explică prin aceea că la momentul efectuării primei expertize cursul euro era de 3,5084 Ron/euro, iar la momentul efectuării celei de-a doua expertize cursul euro era de 4,2392 Ron/euro.

Cu ocazia soluționării recursului s-au depus la dosarul cauzei mai multe contracte de vânzare-cumpărare, în legătură cu care, Curtea a constatat că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 646 din 21 februarie 2008 și cel autentificat sub nr. 694 din 4 iunie 2009, cel autentificat sub nr. 163 din 19 octombrie 2009, se referă la terenuri extravilane, contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 953 din 14 august 2009, 3807 din 16 septembrie 2009 nu conțin mențiunea cu privire la natura juridică a terenurilor, intravilan sau extravilan, iar celelalte sunt încheiate la sfârșitul anului 2009, cu mult după data efectuării primului raport de expertiză, când este cunoscută scăderea prețurilor de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, s-a apreciat că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 și art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor. În baza art. 274 C. proc. civ., urmare respingerii apelului, fiind în culpă procesuală, apelantul a fost obligat să plătească intimatelor C.S.M. și M.C.C. suma de 7233 lei, cheltuieli de judecată în ambele apeluri și recurs. Nemulțumit de soluția dată, pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 1092 din 04 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins excepía nulității recursului invocată de intimații reclamanți; a admis recursul pârâtului, hotărârea atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit argumentelor ce succed: În ce privește excepția nulității recursului, recurentul s-a conformat exigențelor art. 302 1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., arătând atât motivele de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. cât și criticile propriu-zise pe care își întemeiază recursul. Față de recursul pârâtului s-a reținut că prin prima decizie de casare s-au dat îndrumări ca instanța de rejudecare să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condițiile legii, pentru a respecta criteriul pe care doar legea îl poate impune, în acest sens fiind relevante toate înscrisurile care furnizează informații concludente.

Deși instanța de apel a dispus, în mod corect, refacerea expertizei pentru evaluarea terenului reclamantelor pentru a se asigura respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în final, soluția procesuală nu a respectat exigențele acestui text legal, cu atât mai mult cu cât expertiza efectuată a fost înlăturată pe o apreciere proprie a instanței, apreciere ce nu se încadrează nici în criteriile prevăzute de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și nici în statuările instanței de casare, în condițiile în care se reține că diferența de valoare dintre cele două expertize efectuate în cauză (fond și apel) se explică prin aceea că la momentul efectuării primei expertize cursul euro era de 3,5084Ron/euro, iar la momentul efectuării celei de-a doua expertize, cursul euro era de 4,2392 Ron/euro.

Criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt cele prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26 alin. (1) și (2) prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Așa cum s-a cristalizat în practica judiciară, sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” are în vedere prețul de piață, respectiv cel de tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare.

„Prețul de piață” este considerat a fi prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate. Stabilirea prețului de piață presupune administrarea unor probatorii pertinente, una din cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare care, în speță, contrar prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere evaluarea terenului la data exproprierii și nu la data întocmirii raportului de expertiză.

Sintagma „data întocmirii raportului de expertiză” din cuprinsul art. 26 presupune raportarea la data efectuării expertizei în cursul judecății, și nu la data exproprierii, cu atât mai mult cu cât legiuitorul folosește o terminologie diferită pentru conturarea celor două etape, respectiv „raport de expertiză”, pentru etapa jurisdicțională și „raport de evaluare”, pentru faza administrativă, neavând-o în vedere, pe aceasta din urmă, ca reper al momentului de calculare a despăgubirilor în etapa jurisdicțională. Este adevărat că simplul fapt că judecătorul nu este specializat în domeniul în care s-a încuviințat expertiza nu conferă valoare absolută concluziei expertului, raportul de expertiză fiind un simplu mijloc de probă care trebuie evaluat de instanță în contextul celorlalte mijloace de probațiune.

Instanța de judecată este îndreptățită a stabili cuantumul despăgubirilor prin aprecierea coroborată a probelor administrate, în cadrul cărora raportului de expertiză întocmit în cauză nu i s-ar putea recunoaște o poziție superioară. Sunt de reținut, în acest sens, prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în conformitate cu care „Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî”. Pe acest temei, în măsura în care pârâtul înfățișează contracte de vânzare - cumpărare încheiate în perioada relevantă pentru alte imobile de același fel cu terenul în litigiu, instanța poate cenzura valoarea inserată în raportul de expertiză, apreciind, eventual, asupra oportunității întocmirii unei noi lucrări de specialitate.

Metoda de stabilire a despăgubirilor nu a avut în vedere criteriul prevăzut de Legea nr. 33/1994, și anume „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”. În vederea aplicării criteriului legal prevăzut de textul invocat și în virtutea respectării principiului impus de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța putea aprecia asupra oportunității întocmirii unei noi lucrări de specialitate având ca obiectiv și finalitate stabilirea cuantumului despăgubirii în funcție de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel cu imobilul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză.

În aceste condiții, se impune efectuarea unei noi expertize topografice, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe prețurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, de la epoca efectuării expertizei. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, care, în condițiile unei imposibilități obiective de obținere a unor comparabile adecvate exigențelor normei, să aibă în vedere și o analiză de piață pe baza ofertelor supuse tranzacționării, o medie ponderală a ofertelor imobiliare de o manieră echilibrată, care să reflecte o echivalență rezonabilă în raport de elementele caracteristice ale proprietății, valorificând alte probe administrate de părți și aplicând corecțiile de rigoare.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 3612/117/2008**, la data de 24 octombrie 2013. Prin decizia civilă nr. 562/ A din data de 05 iunie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis, în parte, apelul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 759 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, cu privire la cuantumul despăgubirilor, în sensul că a stabilit suma de 136.240 lei, în loc de 240.000 lei. A menținut restul dispozițiilor din sentința apelată. A obligat pe intimatele C.S.M. și M.C.C. să plătească apelantului suma de 5.820 lei, cheltuieli de judecată în apel. La adoptarea soluției, Curtea a reținut următoarele: Prin Hotărârea nr. 7 din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 – C.L.

Gilău s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în C. Gilău, în suprafață de 1.500 mp., făcând parte din tarlaua 1299/1, parcela 20, identificat sub număr cadastral 2878, evidențiat în Titlul de proprietate nr. 27641/572 din 26 iunie 1997, în cuantum de 68.355,63 lei, reprezentând echivalentul sumei de 18.900 Euro raportat la cursul de 1 Euro = 3,6167 lei din data de 17 Aprilie 2009, în favoarea reclamantului C.A., decedat pe parcursul soluționării litigiului. Calitatea procesuală activă a reclamantului a fost transmisă succesoarelor acestuia, C.S.M. și M.C.C. Având în vedere îndrumările din decizia de casare și prevederile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., a apreciat că se impune efectuarea unei noi expertize judiciare de evaluare a terenului expropriat, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe prețurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, de la momentul efectuării expertizei. Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2014, Curtea a încuviințat cererile în probațiune solicitate de către pârâtul apelant privind efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică judiciară evaluatorie precum și efectuarea unor adrese către P. Gilău – S.T.I., C.N.P. Cluj și B.C.P.U. Cluj pentru a comunica la dosar copii după tranzacții autentice de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2013 și 2014 care au ca obiect terenuri situate în intravilanul satului Gilău, jud. Cluj, categoria de folosință arabil.

Totodată, s-a pus în vedere părților ca în ipoteza în care dețin copii de pe astfel de contracte de vânzare-cumpărare autentice să le depună la dosar pentru a putea fi avute în vedere de către comisia de experți la efectuarea raportului de expertiză dispus în cauză. Pârâtul apelant și instituțiile mai sus amintite au depus la dosarul cauzei copii de pe contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică la dosar. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de comisia de experți s-a stabilit că terenul cu suprafața de 1.500 mp., tarla 1299, parcela 20 cu nr. cadastral 2878, cu destinația de intravilan arabil este amplasat în zona Braniște din com. Gilău, cu acces la un drum secundar balastat, cu utilități stradale situate la cca.

40 m. Terenul este amplasat lângă nodul de acces la autostradă și are o formă regulată, cu un front la str. Braniște de 14 m. și cu o lungime de 107 m. Evaluarea terenului s-a făcut în condițiile prevăzute de art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994 cu privire la prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel la data întocmirii raportului și daunele aduse proprietarului și în concordanță cu prevederile S.I.E., I.V.S. – Cadrul general, I.V.S. 101 - Sfera misiunii de evaluare, I.V.S. 102 – Implementare, I.V.S. 230 – Drepturi asupra proprietăți imobiliare și Standardele A.N.E.V.A.R. 2012. La evaluare s-au utilizat informațiile disponibile din piața imobiliară cu privire la tranzacții autentice existente la dosarul cauzei pentru terenuri comparabile situate în zone limitrofe, pentru aplicarea metodei comparațiilor de piață în conformitate cu prevederile din standardele internaționale de evaluare.

Comisia de experți a concluzionat că la data emiterii hotărârii de expropriere, 18 aprilie 2008, valoarea terenului expropriat a fost de 77.370 euro sau 279.042 lei, respectiv 1.500 mp. x 51,58 euro/mp., 1 euro = 3,6066 lei, iar la data întocmirii raportului, de expertiză, 06 martie 2014, valoarea terenului este de 30.285 euro sau 136.240 lei, respectiv 1.500 mp. x 20,19 euro/mp., 1 euro = 4,4986 lei, în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentice depuse la dosar încheiate cât mai recent, de preferință în ultimul an și pentru terenuri situate în apropierea terenului expropriat. Împotriva raportului de expertiză, pârâtul apelant a formulat obiecțiuni solicitând refacerea acestuia, apreciind că valoarea de 20,19 euro/mp.

este stabilită în mod nelegal și eronat de către comisia de experți. Pârâtul apelant a solicitat cenzurarea raportului de expertiză cu privire la momentul exproprierii terenului în litigiu, de 51,58 euro/mp., întrucât imobilul trebuie să fie evaluat la data întocmirii noii expertize. Pârâtul apelant a mai arătat că terenul expropriat nu poate fi comparat cu imobilele menționate în contractele de vânzare-cumpărare autentice și identificate de către experți ca fiind terenuri comparabile întrucât suprafața unora dintre ele este mai mică decât suprafața terenului expropriat, iar alte terenuri au categoria de folosință curți, construcții, ceea ce implică o valoare mai mare a terenului sau, pus și simplu, valoarea menționată în aceste contracte este exagerat de mare.

Prin răspunsul la obiecțiunile pârâtului apelant, comisia de experți care a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară evaluatorie a arătat că obiecțiunile sunt nefondate întrucât pârâtul apelant interpretează într-o manieră proprie și eronată concluziile la care a ajuns comisia de evaluare, cu ignorarea precizărilor din raportul de expertiză. La evaluarea terenurilor s-a ținut seama și s-a aplicat metoda de evaluare prin extracție recomandată de S.I.E.

pentru respectiva categorie de teren, cu aplicarea corecțiilor făcute în cadrul grilei de calcul în conformitate cu prevederile din Buletinul CETE 97/ 2006. Pârâtul apelant a ignorat precizările din raportul de expertiză care au evidențiat faptul că selectarea contractelor autentice pentru comparabile s-a făcut în funcție de poziționarea terenurilor față de zona Braniște, în aproprierea terenului expropriat, în baza prevederilor Standardelor Internaționale de Evaluare și în baza informațiilor obținute de la Biroul agricol al com. Gilău, evaluând situația faptică la fața locului. În urma informațiilor obținute de la P. Gilău, contractele din terenurile invocate de pârât se găsesc departe de zona Braniște, fără acces direct la drumuri publice și fără posibilități de racordare la utilități, astfel încât acestea nu au fost luate în considerare în calculele efectuate.

În consecință, comisia de experți și-a menținut în totalitate concluziile indicate în raportul de expertiză tehnică judiciară evaluatorie. Prin înscrisul intitulat „note scrise” înregistrat la data de 02 aprilie 2014, pârâtul apelant și-a menținut cererea de refacere a lucrării de expertiză în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1004, întrucât valoarea prezentată de experți nu reprezintă prețul de piață ci rezultatul intervenției arbitrare a acestor specialiști asupra prețurilor de circulație. Stabilirea prețului de piață presupune administrarea unor probatorii pertinente, în prezenta cauză fiind depuse numeroase contracte autentice de vânzare cumpărare privind terenuri situate pe raza com.

Gilău, jud. Cluj, dar și o nouă expertiza tehnică judiciară de evaluare care, în speță, cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere evaluarea terenului la data exproprierii și nu la data întocmirii raportului de expertiză, prin folosirea metodei de evaluare, de comparație directă, prin extracție recomandată de Standardele Internaționale de Evaluare pentru respectiva categorie de teren, cu aplicarea corecțiilor făcute în cadrul grilei de calcul în conformitate cu prevederile din Buletinul CETE 97/2006, cu selectarea contractelor autentice pentru comparabile în funcție de poziționarea terenurilor față de zona Braniște, în aproprierea terenului expropriat, în baza prevederilor S.I.E.

și în baza informațiilor obținute de la Biroul agricol al com. Gilău, evaluând situația faptică la fața locului. Prin concluziile scrise depuse de reclamantele intimate în ședința publică din 05 iunie 2014 acestea au solicitat instanței ca în situația în care s-ar avea în vedere valoarea terenului la data efectuării ultimului raport de evaluare, să se ia în considerare la stabilirea valorii despăgubirilor, inclusiv prejudiciul suferit care reprezintă diferența dintre valoarea terenului la data exproprierii și cea de la data efectuării ultimului raport de evaluare. Ținând seama de faptul că această cerere a fost formulată de reclamante doar prin concluziile scrise, în cel de-al doilea ciclu procesual, pentru prima dată în fața instanței de apel, Curtea a constatat că această cerere este inadmisibilă raportat la prevederile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. Având în vedere că valoarea despăgubirii propusă la data întocmirii noii expertize este de 136.240 lei, mai mică decât cea stabilită la fondul cauzei de 240.000 lei, față de dispozițiile legale incidente, Curtea a admis, în parte apelul pârâtului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA,invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 C. proc. civ. și solicitând, în principal, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii în întregime a apelului formulat și pe fond respingerea cererii reclamantelor, ca fiind neîntemeiată, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru efectuarea unei noi expertize tehnice evaluatorii.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, pârâta a formulat următoarele critici: Instanța de apel a pronunțat hotărârea cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 129 și art. 315 alin. 1 C. proc. civ. În susținerea criticii, pârâtul a învederat că instanța de apel, în mod greșit, și-a întemeiat soluția pe concluziile unui raport de expertiză judiciară întocmit de către experții tehnici cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a normelor profesionale și deontologice, respectiv cu nerespectarea cerinței de a fi utilizate, pentru stabilirea despăgubirii, imobile de același fel cu cel expropriat, în sensul că 3 din cele 4 comparabile selectate de către experți pentru determinarea valorii terenului în litigiu nu corespund criteriului prevăzut la art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Instanța nu a ținut cont de următoarele contractele de vânzare-cumpărare: a) contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 2343 din 30 septembrie 2011/B.N.P. A.R. prin care s-a înstrăinat un imobil-teren arabil, în suprafață de 1.400 mp, situat în intravilanul localității Gilău, jud. Cluj, înscris în CF50237 Gilău (preț; 194 euro/mp); b) contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 487 din 07 martie 2012/B.N.P. A.L. - prin care s-au înstrăinat două parcele de teren arabil, în suprafață de 1,000 mp și 120 mp, situate în corn. Gilău, jud. Cluj și înscrise în CF 53168 Gilău, respectiv în CF 51328 Gilău (preț 8,03 euro/mp): c) contractul de vânzare-cumpărare nr. 4246 din 17 iulie 2013/B.N.P. G.A.

prin care a fost înstrăinată cota de 45/376 dintr-un teren intravilan, situat în com Gilău, jud. Cluj, în suprafață de 1.410 mp (preț 10 euro/mp). Valoarea prezentată de către experți nu reprezintă „prețul de piață” ci rezultatul intervenției acestora asupra prețurilor de circulație, iar raportul de expertiză contrazice atât dispozițiile legale, imperative în materie de expropriere cât și îndrumările instanței supreme, care erau obligatorii pentru instanța de apel. În concluzie, instanța de apel a pronunțat o hotărâre fără ca expertiza tehnică evaluatorie să corespundă exigențelor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Dispozițiile de îndrumare nu s-au limitat doar la indicația dată instanței de rejudecare de a dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, ci au cuprins și următoarele considerente: Conform îndrumărilor din decizia de casare, instanța de apel, în temeiul art. 129 C. proc.

civ., era obligată să discearnă în privința probelor administrate și să le înlăture pe cele vădit neconforme realității. Intimatele reclamante au formulat întâmpinare, prin care, în principal, au invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În ceea ce privește excepția nulității au susținut că motivele invocate de pârât nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. Analizând criticile formulate, ce se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și înlătură astfel excepția nulității invocată de către intimatele reclamante, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, în considerarea argumentelor ce succed: Prin decizia nr. 1092 din 4 martie 2013, pronunțată în cel de-al doilea ciclu procesual de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă și de proprietate intelectuală, s-a admis recursul pârâtului S.R.

prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 60/ A din 17 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că metoda de stabilire a despăgubirilor nu a avut în vedere criteriul prevăzut de Legea nr. 33/1994, și anume „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”. În vederea aplicării criteriului legal prevăzut de textul invocat și în virtutea respectării principiului impus de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța putea aprecia asupra oportunității întocmirii unei noi lucrări de specialitate având ca obiectiv și finalitate stabilirea cuantumului despăgubirii în funcție de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel cu imobilul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză.

În concluzie, s-au dat îndrumări de efectuare a unei noi expertize topografice, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe prețurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, de la epoca întocmirii expertizei. Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Procedând la judecarea apelului, potrivit celor stabilite de instanța de recurs, cu respectarea art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize judiciare de evaluare a terenului expropriat de la autorul intimatelor reclamante, cu aplicarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe prețurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, de la momentul efectuării expertizei. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de comisia de experți s-a stabilit că terenul expropriat, cu destinația de intravilan arabil este amplasat în zona Braniște din com. Gilău, cu acces la un drum secundar balastat, cu utilități stradale situate la cca.

40 m, fiind amplasat lângă nodul de acces la autostradă și având o formă regulată, cu un front la str. Braniște de 14 m. și cu o lungime de 107 m. La selectarea tranzacțiilor autentice existente la dosar, experții au avut în vedere contractele încheiate cât mai recent pentru terenuri situate în aproprierea terenului expropriat și în funcție de poziționarea acestora față de zona Braniște, ținând seama de informațiile obținute de la biroul agricol al P. Gilău și de prevederile S.I.E., evaluând situația faptică la fața locului. Recurentul este nemulțumit de faptul că nu au fost luate în calcul alte contracte de vânzare cumpărare existente la dosar, însă experții au arătat că terenurile indicate de pârât se găsesc departe de zona Braniște, fără acces direct la drumuri publice și fără posibilități de racordare la utilități.

Prin urmare, instanța de apel a avut în vedere contractele la care face referire recurentul pârât, arătând argumentele pentru care acestea nu au fost reținute. Criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt cele prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26 alin. (1) și (2), la care trimite explicit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, potrivit cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Evaluarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentice depuse la dosar, încheiate pentru terenuri situate în apropierea terenului expropriat, aplicându-se anumite corecții, cu trimitere la normele avute în vedere, terenuri menționate în contracte autentice, care se circumscriu cât mai aproape de norma legală incidentă. Constatând caracterul nefondat al recursului declarat de pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 562/ A din data de 05 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, Înalta Curte urmează să dispună în consecință, cu aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Față de cererea intimatelor reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va face aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul pârât S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA urmând să fie obligat la plata sumei de 1368 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatele reclamante C.S.M. și M.C.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatele reclamante C.S.M. și M.C.C. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 562/ A din data de 05 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Obligă pe recurentul pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1368 lei către intimatele reclamante C.S.M. și M.C.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2015.