ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 527/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 599 din 08 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. 1061/117/2007, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.F. și respinsă acțiunea acestui reclamant, fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală. A fost respinsă acțiunea reclamantei C.M.S. în contradictoriu cu pârâții C.L. Gilău și Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C.M.S. împotriva pârâtului S.R.

prin C.N.A.D.N.R. SA și, în consecință: S-a dispus modificarea parțială a hotărârii nr. 42/2006 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul că a fost stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, situat în Gilău, tarla 19, parcela 12, număr cadastral 2369, teren în suprafață de 2.657,02 m.p., la suma de 265,702 lei și a fost obligat pârâtul să achite reclamantei această sumă. În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut că, prin hotărârea nr. 42 din 15 august 2006 a C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 57.111,49 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 16.207,82 euro, pentru imobilul expropriat situat în Gilău, arabil tarla 19, parcela 12, în suprafață de 2.657,02 m.p., identificat prin număr cadastral 2369. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de experții F.V., G.P.

și T.M., s-a stabilit ca valoarea de circulație a terenului în litigiu este de 100 lei/m.p. (24 euro/m.p.). Conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator si nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată. Față de cele ce preced, instanța a considerat că experții au stabilit în mod corect cuantumul despăgubirii la care sunt îndreptățiți reclamanții, raportat la metodele de calcul folosite și ținând cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile din loc. Gilău în zona în care se află terenul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, pârâtul, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 302/ A/l din 1 noiembrie 2010, pronunțată în dosar nr. 1061/117/2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 599 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. 1061/117/2007, care a fost menținută. Pârâtul apelant a fost dat în debit pentru diferența de 80 lei pentru raportul de expertiză efectuat în apel. În raport cu actele depuse de părți, experții au efectuat o nouă evaluare, stabilind o valoare de 20 Euro/m.p., însă această evaluare se raportează la data de 12 octombrie 2010 și nu la data întocmirii expertizei în fața primei instanțe, necontrazicând, astfel, concluziile acesteia.

În apel, ambele părți au depus la dosar contracte autentice de vânzare cumpărare, respectiv hotărâri judecătorești de stabilire a despăgubirilor pentru alte terenuri din zonă, contractul de vânzare cumpărare depus de reclamantă fiind din anul 2008 și având ca obiect un teren cu valoarea de 187,74 lei/m.p., iar sentința civilă, rămasă irevocabilă, din același an, având ca obiect un teren cu valoarea de 123,586 lei/m.p., ambele valori fiind mai mari decât cele stabilite prin expertiza de evaluare în primă instanță și completarea din apel. Din toate aceste considerente, Curtea a apreciat că valoarea terenului expropriat stabilită de prima instanță este corectă, motiv pentru care, în temeiul art. 296 C. proc.

civ., apelul pârâtul a fost respins ca nefondat. Pentru că nu a achitat diferența pentru completarea la raportul de expertiză dispusă în apel, pârâtul a fost dat în debit cu suma de 800 lei. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 7587 din 27 octombrie 2011, pronunțată în dosar nr. 1061/117/2007, a admis recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 302/ A/l din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, care a fost casată în întregime, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că, în rejudecare, va trebui să se dispună efectuarea unui noi raport de expertiză în condițiile procedurale și de substanță ale Legii nr. 33/1994.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1061/117/2007*, apelul a fost apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 315 C. proc. civ., în rejudecare, Curtea de Apel Cluj a dispus efectuarea unei noi expertize de evaluare a imobilului în litigiu, care a făcut obiectul exproprierii, de către o comisie de experți, formată din experți evaluatori M.D., L.S.N. și Ș.M.R., obiectivele acestei expertize fiind stabilite în ședința publică din 16 februarie 2012, expertiză care să fie întocmită în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și care să aibă în vedere și tranzacțiile autentice de vânzare-cumpărare din anii 2008 - 2009 depuse la dosar, în acest sens, fiind de altfel și îndrumările deciziei de casare a Instanței Supreme.

Reclamantul a contestat hotărârea de expropriere în instanță sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite, prima instanță, respectiv, Tribunalul Cluj, stabilind că despăgubirile reale cuvenite reclamantului pentru imobilul expropriat sunt în sumă de 265.702 RON, conform evaluării efectuate de experții F.V., P.G.

și M.T., prin expertiza întocmită în iunie 2009, și completată apoi printr-o completare la expertiză în octombrie 2010. Noua expertiză dispusă în cauză a stabilit faptul că despăgubirile în sumă de 57.111,49 lei, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 16.207,82 Euro, menționate în Hotărârea de expropriere nr. 42 din 15 august 2006, nu reprezintă valoarea reală a terenului expropriat la data exproprierii, în luna august 2006, după aprecierea comisiei de experți, valoarea reală a terenului expropriat prin Hotărârea nr. 42 din 15 august 2006 fiind la data de 16 august 2006 în sumă de 119.566 Euro, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 421.494 RON (la un curs B.N.R. de 3,5252 RON/1 Euro).

A rezultat, așadar, cu evidență faptul că la data emiterii Hotărârii de expropriere nr. 42 din 15 august 2006 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nu a stabilit în mod real despăgubirile cuvenite reclamantului pentru terenul expropriat, aceste despăgubiri stabilite de comisie nereflectând valoarea reală a terenului expropriat la data exproprierii. Prin noua expertiză dispusă de Curtea de Apel Cluj în rejudecare, Comisia de experți a stabilit că la data de 29 martie 2012, dată care reprezintă momentul efectuării acestei noi expertize de evaluare, valoarea terenului expropriat este de 267.270 RON, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 61.108 Euro, la un curs B.N.R. de 4,3737 RON/1 Euro.

Prin urmare, Curtea a constatat că valoarea terenului expropriat la data efectuării noii expertize de evaluare, dispusă prin îndrumarul deciziei de casare a Înaltei Curți, 29 martie 2012, expertiză care respectă prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, este sensibil mai mare decât despăgubirile stabilite în favoarea reclamantului prin hotărârea primei instanțe. S-a conchis că valoarea care se impune a fi luată în considerare în prezenta cauză, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat, este cea de la data efectuării raportului de expertiză, 29 martie 2012, de 267.270 RON, așa cum pretinde, de altfel, și art. 26 din Legea nr. 33/1994. Or, această valoare de 267.270 RON, este sensibil mai mare decât valoarea stabilită prin hotărârea fondului de 265.702 RON.

Așa fiind, Curtea a constatat că este nefondat apelul pârâtului, apel prin care s-a criticat cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea primei instanțe. În temeiul art. 20 și art. 23 din O.G. nr. 2/2000, pârâtul apelant a fost obligat să plătească onorariile definitive încuviințate de către instanță, restante, pentru experții evaluatori, după cum urmează: - suma de 1160 lei pentru expertul M.D.; - suma de 1100 lei pentru expertul Ș.M.R.; - suma de 1500 lei pentru expertul L.S.N., împotriva deciziei civile nr. 54/ A din 10 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

Se solicită soluția casarea deciziei doar pentru ipoteza în care se apreciază că modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condițiile administrării unei noi probe cu expertiză tehnică judiciară. Decizia civilă nr. 54/A/2012 a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în susținerea recursului invocându-se art. 3 04 pct. 9 teza ultima C. proc. civ. Curtea de Apel Cluj a pronunțat hotărârea cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994 și art. 315 Cod de procedură civilă. Art. 9 din Legea nr. 198/2004 reglementează cele două ipoteze în care persoana expropriată se poate adresa instanței de judecată.

Art. 26 din Legea nr. 33/1994 stabilește modalitatea prin care se pot determina despăgubirile pe cale judiciară, pentru terenurile ce fac obiectul exproprierii pentru cauză de utilitate publică. Se consideră că raportul de expertiză contrazice concluziile instanței de apel întrucât experții judiciari au stabilit cuantumul despăgubirii utilizând metoda comparației prin bonitare și nu în funcție de tranzacții autentice de vânzare-cumpărare așa cum prevăd dispozițiile art. 26 din Legea 33/1994. Așadar, instanța de control judiciar a apreciat în mod nelegal că în speță au fost respectate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 3/1994. Toate acele contracte au fost înlăturate în mod neîntemeiat de către instanța de fond și mai apoi de instanța de apel, deși în baza acestora se putea răspunde legal de a evalua terenul în litigiu în funcție de tranzacții autentice.

Se subliniază faptul că instanța de control judiciar nu era obligată să accepte concluziile unui raport de expertiză vădit nelegal, având posibilitatea și mai mult obligativitatea, în virtutea rolului activ, să discearnă în privința dovezilor administrate. Deși instanța de control judiciar a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză trebuie subliniat că dispozițiile de îndrumare nu s-au limitat numai la acest aspect, ci au arătat faptul că evaluarea trebuie să se bazeze în mod imperativ pe tranzacții autentice încheiate la momentul de referință stabilit de legiuitor (data întocmirii raportului). În schimb, instanța de apel a preferat să dea prioritate unui raport de expertiză întemeiat pe metoda bonitării, o tehnică pur statistică care nu poate releva decât valoarea administrativă a terenului în litigiu.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Criticile invocate de recurentul pârât S.R. prin C.N.A.D.N. se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. Instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 16 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, precum și art. 315 C. proc.

civ. Astfel, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7587 din 27 octombrie 2011 s-a admis recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N., a fost casată hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua un nou raport de expertiză. Dispozițiile art. 315 C. proc. civ., prevăd că „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Din analiza acestor dispoziții rezultă că hotărârea instanței de recurs este obligatorie asupra modului în care instanța de recurs a rezolvat problema de drept din speță și asupra modalității de a se administra anumite probe.

În cauză, instanța de apel a respectat dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare, astfel că nu pot fi primite criticile recurentului S.R. sub acest aspect. Nici susținerile recurentului S.R. în privința interpretării și aplicării dispozițiilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 nu pot fi primite. Instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 conform cărora, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța,vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate.

Criticile recurentului S.R. privind eronata stabilire a cuantumului despăgubirilor nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate. Corect s-a stabilit de instanța de apel că sunt nefondate susținerile pârâtului apelant în sensul că despăgubirile stabilite de prima instanță nu ar reflecta valoarea reală a imobilului expropriat.

Astfel, s-a reținut că, chiar dacă, la data exproprierii efective a imobilului litigios, în luna august 2006, valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru terenul expropriat era mult mai mare, respectiv de 119.566 Euro, echivalentul în lei al sumei de 421.494 RON, conform concluziilor comisiei de experți care au efectuat raportul de expertiză în rejudecare, totuși, Curtea a constatat că nu se poate stabili cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat această sumă, întrucât, pe de o parte, reclamantul nu a apelat hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului despăgubirilor, iar pe de altă parte, art. 26 din Legea nr. 33/1994 impune instanței să ia în considerare valoarea terenului expropriat la data efectuării expertizei.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ.,se va menține decizia civilă ca legală. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 54/ A din 10 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.