ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 527/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 527/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 599 din 08 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar

nr. 1061/117/2007, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului C.F. și respinsă acțiunea acestui reclamant, fiind formulată de o

persoană fără calitate procesuală.

A fost respinsă

acțiunea reclamantei C.M.S. în contradictoriu cu pârâții C.L. Gilău și Comisia

pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, fiind formulată împotriva unor persoane

fără calitate procesuală.

A fost respinsă

excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R.

SA.

A fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta C.M.S. împotriva pârâtului S.R. prin C.N.A.D.N.R.

SA și, în consecință:

S-a dispus modificarea

parțială a hotărârii nr. 42/2006 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.

198/2004, în sensul că a fost stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul

expropriat, situat în Gilău, tarla 19, parcela 12, număr cadastral 2369, teren

în suprafață de 2.657,02 m.p., la suma de 265,702 lei și a fost obligat pârâtul

să achite reclamantei această sumă.

În

considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut că, prin hotărârea nr. 42

din 15 august 2006 a C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,

s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 57.111,49 lei, reprezentând

echivalentul în lei a sumei de 16.207,82 euro, pentru imobilul expropriat

situat în Gilău, arabil tarla 19, parcela 12, în suprafață de 2.657,02 m.p.,

identificat prin număr cadastral 2369.

Prin raportul

de expertiză tehnică judiciară efectuat de experții F.V., G.P. și T.M., s-a

stabilit ca valoarea de circulație a terenului în litigiu este de 100 lei/m.p.

(24 euro/m.p.).

Conform art. 27

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de instanță nu va putea

fi mai mică decât cea oferită de expropriator si nici mai mare decât cea

solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Față de cele ce

preced, instanța a considerat că experții au stabilit în mod corect cuantumul

despăgubirii la care sunt îndreptățiți reclamanții, raportat la metodele de

calcul folosite și ținând cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit

terenurile din loc. Gilău în zona în care se află terenul în litigiu, la data

întocmirii raportului de expertiză.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, pârâtul, solicitând

schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii.

Curtea de Apel

Cluj, prin decizia civilă nr. 302/ A/l din 1 noiembrie 2010, pronunțată în

dosar nr. 1061/117/2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul S.R.

prin C.N.A.D.N.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 599 din 8

octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. 1061/117/2007,

care a fost menținută.

Pârâtul apelant

a fost dat în debit pentru diferența de 80 lei pentru raportul de expertiză

efectuat în apel.

În raport cu

actele depuse de părți, experții au efectuat o nouă evaluare, stabilind o

valoare de 20 Euro/m.p., însă această evaluare se raportează la data de 12

octombrie 2010 și nu la data întocmirii expertizei în fața primei instanțe,

necontrazicând, astfel, concluziile acesteia.

În apel, ambele

părți au depus la dosar contracte autentice de vânzare cumpărare, respectiv

hotărâri judecătorești de stabilire a despăgubirilor pentru alte terenuri din

zonă, contractul de vânzare cumpărare depus de reclamantă fiind din anul 2008

și având ca obiect un teren cu valoarea de 187,74 lei/m.p., iar sentința

civilă, rămasă irevocabilă, din același an, având ca obiect un teren cu

valoarea de 123,586 lei/m.p., ambele valori fiind mai mari decât cele stabilite

prin expertiza de evaluare în primă instanță și completarea din apel.

Din toate

aceste considerente, Curtea a apreciat că valoarea terenului expropriat

stabilită de prima instanță este corectă, motiv pentru care, în temeiul art.

296 C. proc. civ., apelul pârâtul a fost respins ca nefondat.

Pentru că nu a

achitat diferența pentru completarea la raportul de expertiză dispusă în apel,

pârâtul a fost dat în debit cu suma de 800 lei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 7587 din 27 octombrie 2011,

pronunțată în dosar nr. 1061/117/2007, a admis recursul declarat de pârâtul S.R.

prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 302/ A/l din 1 noiembrie 2010

a Curții de Apel Cluj, care a fost casată în întregime, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că, în rejudecare, va trebui

să se dispună efectuarea unui noi raport de expertiză în condițiile procedurale

și de substanță ale Legii nr. 33/1994.

În rejudecare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1061/117/2007*,

apelul a fost apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente:

În conformitate

cu prevederile art. 315 C. proc. civ., în rejudecare, Curtea de Apel Cluj a

dispus efectuarea unei noi expertize de evaluare a imobilului în litigiu, care

a făcut obiectul exproprierii, de către o comisie de experți, formată din

experți evaluatori M.D., L.S.N. și Ș.M.R., obiectivele acestei expertize fiind

stabilite în ședința publică din 16 februarie 2012, expertiză care să fie

întocmită în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și care

să aibă în vedere și tranzacțiile autentice de vânzare-cumpărare din anii 2008

- 2009 depuse la dosar, în acest sens, fiind de altfel și îndrumările deciziei

de casare a Instanței Supreme.

Reclamantul a

contestat hotărârea de expropriere în instanță sub aspectul cuantumului

despăgubirilor stabilite, prima instanță, respectiv, Tribunalul Cluj, stabilind

că despăgubirile reale cuvenite reclamantului pentru imobilul expropriat sunt

în sumă de 265.702 RON, conform evaluării efectuate de experții F.V., P.G. și M.T.,

prin expertiza întocmită în iunie 2009, și completată apoi printr-o completare la

expertiză în octombrie 2010.

Noua expertiză

dispusă în cauză a stabilit faptul că despăgubirile în sumă de 57.111,49 lei,

reprezentând echivalentul în lei al sumei de 16.207,82 Euro, menționate în

Hotărârea de expropriere nr. 42 din 15 august 2006, nu reprezintă valoarea

reală a terenului expropriat la data exproprierii, în luna august 2006, după

aprecierea comisiei de experți, valoarea reală a terenului expropriat prin

Hotărârea nr. 42 din 15 august 2006 fiind la data de 16 august 2006 în sumă de

119.566 Euro, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 421.494 RON (la un

curs B.N.R. de 3,5252 RON/1 Euro).

A rezultat,

așadar, cu evidență faptul că la data emiterii Hotărârii de expropriere nr. 42

din 15 august 2006 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nu a stabilit în

mod real despăgubirile cuvenite reclamantului pentru terenul expropriat, aceste

despăgubiri stabilite de comisie nereflectând valoarea reală a terenului

expropriat la data exproprierii.

Prin noua

expertiză dispusă de Curtea de Apel Cluj în rejudecare, Comisia de experți a stabilit

că la data de 29 martie 2012, dată care reprezintă momentul efectuării acestei

noi expertize de evaluare, valoarea terenului expropriat este de 267.270 RON,

reprezentând echivalentul în lei al sumei de 61.108 Euro, la un curs B.N.R. de

4,3737 RON/1 Euro.

Prin urmare,

Curtea a constatat că valoarea terenului expropriat la data efectuării noii

expertize de evaluare, dispusă prin îndrumarul deciziei de casare a Înaltei

Curți, 29 martie 2012, expertiză care respectă prevederile art. 26 din Legea

nr. 33/1994, este sensibil mai mare decât despăgubirile stabilite în favoarea

reclamantului prin hotărârea primei instanțe.

S-a conchis că

valoarea care se impune a fi luată în considerare în prezenta cauză, cu titlu

de despăgubiri pentru terenul expropriat, este cea de la data efectuării raportului

de expertiză, 29 martie 2012, de 267.270 RON, așa cum pretinde, de altfel, și

art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Or, această

valoare de 267.270 RON, este sensibil mai mare decât valoarea stabilită prin

hotărârea fondului de 265.702 RON.

Așa fiind,

Curtea a constatat că este nefondat apelul pârâtului, apel prin care s-a

criticat cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea primei instanțe.

În temeiul art.

20 și art. 23 din O.G. nr. 2/2000, pârâtul apelant a fost obligat să plătească

onorariile definitive încuviințate de către instanță, restante, pentru experții

evaluatori, după cum urmează:

-

suma de 1160 lei pentru expertul M.D.;

- suma de 1100

lei pentru expertul Ș.M.R.;

- suma de 1500

lei pentru expertul L.S.N., împotriva deciziei civile nr. 54/ A din 10 mai 2012

a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R.

SA care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

Se solicită

soluția casarea deciziei doar pentru ipoteza în care se apreciază că

modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condițiile

administrării unei noi probe cu expertiză tehnică judiciară.

Decizia civilă

nr. 54/A/2012 a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în

susținerea recursului invocându-se art. 3 04 pct. 9 teza ultima C. proc. civ.

Curtea de Apel

Cluj a pronunțat hotărârea cu aplicarea și interpretarea greșită a

dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 și art. 27 din Legea nr.

33/1994 și art. 315 Cod de procedură civilă.

Art. 9 din

Legea nr. 198/2004 reglementează cele două ipoteze în care persoana expropriată

se poate adresa instanței de judecată.

Art. 26 din

Legea nr. 33/1994 stabilește modalitatea prin care se pot determina

despăgubirile pe cale judiciară, pentru terenurile ce fac obiectul exproprierii

pentru cauză de utilitate publică.

Se consideră că

raportul de expertiză contrazice concluziile instanței de apel întrucât

experții judiciari au stabilit cuantumul despăgubirii utilizând metoda

comparației prin bonitare și nu în funcție de tranzacții autentice de

vânzare-cumpărare așa cum prevăd dispozițiile art. 26 din Legea 33/1994.

Așadar, instanța de control judiciar a apreciat în mod nelegal că în speță au

fost respectate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 3/1994.

Toate acele

contracte au fost înlăturate în mod neîntemeiat de către instanța de fond și

mai apoi de instanța de apel, deși în baza acestora se putea răspunde legal de

a evalua terenul în litigiu în funcție de tranzacții autentice.

Se subliniază

faptul că instanța de control judiciar nu era obligată să accepte concluziile

unui raport de expertiză vădit nelegal, având posibilitatea și mai mult

obligativitatea, în virtutea rolului activ, să discearnă în privința dovezilor

administrate.

Deși instanța

de control judiciar a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză trebuie

subliniat că dispozițiile de îndrumare nu s-au limitat numai la acest aspect,

ci au arătat faptul că evaluarea trebuie să se bazeze în mod imperativ pe

tranzacții autentice încheiate la momentul de referință stabilit de legiuitor

(data întocmirii raportului).

În schimb,

instanța de apel a preferat să dea prioritate unui raport de expertiză

întemeiat pe metoda bonitării, o tehnică pur statistică care nu poate releva

decât valoarea administrativă a terenului în litigiu.

Analizând

recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de

recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce succed:

Criticile

invocate de recurentul pârât S.R. prin C.N.A.D.N. se încadrează în motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru a fi

incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fie

dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei

legal.

Instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 9

din Legea nr. 198/2004, art. 16 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, precum și

art. 315 C. proc. civ.

Astfel, prin

decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7587 din 27 octombrie 2011 s-a

admis recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N., a fost casată

hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua un nou

raport de expertiză.

Dispozițiile

art. 315 C. proc. civ., prevăd că „În caz de casare, hotărârile instanței de

recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Din

analiza acestor dispoziții rezultă că hotărârea instanței de recurs este

obligatorie asupra modului în care instanța de recurs a rezolvat problema de

drept din speță și asupra modalității de a se administra anumite probe.

În cauză,

instanța de apel a respectat dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare,

astfel că nu pot fi primite criticile recurentului S.R. sub acest aspect.

Nici

susținerile recurentului S.R. în privința interpretării și aplicării

dispozițiilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 nu pot fi primite.

Instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994

conform cărora, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța,vor

ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel

în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate.

Criticile

recurentului S.R. privind eronata stabilire a cuantumului despăgubirilor nu pot

conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate.

Corect s-a

stabilit de instanța de apel că sunt nefondate susținerile pârâtului apelant în

sensul că despăgubirile stabilite de prima instanță nu ar reflecta valoarea

reală a imobilului expropriat. Astfel, s-a reținut că, chiar dacă, la data

exproprierii efective a imobilului litigios, în luna august 2006, valoarea despăgubirilor

cuvenite reclamantului pentru terenul expropriat era mult mai mare, respectiv

de 119.566 Euro, echivalentul în lei al sumei de 421.494 RON, conform

concluziilor comisiei de experți care au efectuat raportul de expertiză în

rejudecare, totuși, Curtea a constatat că nu se poate stabili cu titlu de

despăgubire pentru terenul expropriat această sumă, întrucât, pe de o parte,

reclamantul nu a apelat hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului

despăgubirilor, iar pe de altă parte, art. 26 din Legea nr. 33/1994 impune

instanței să ia în considerare valoarea terenului expropriat la data efectuării

expertizei.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ.,se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul S.R. prin

C.N.A.D.N.R.

SA împotriva deciziei civile nr. 54/ A

din 10 mai 2012 a Curții de Apel

Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie

2013.