ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2866/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2866/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, reține următoarele,
Prin sentința civilă nr. 233 din 23 aprilie
2013 pronunțată în Dosar nr. 3553/117/2008 al Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea
formulată de reclamanta S.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin SC
C.N.A.D.N.R. SA, a fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu
formulată de I.M. împotriva reclamantei și pârâtului, fiind obligat pârâtul să plătească
reclamantei suma de 50.380 lei reprezentând despăgubiri pentru cota de ½
parte din terenul în suprafață de 1.184 mp, intravilan, situat în tarla 19,
parcela 50 din localitatea Gilău, expropriat conform Hotărârii nr. 41 din 21
aprilie 2008 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul
local Gilău, să achite intervenientei suma de 26.902,35 lei reprezentând despăgubiri
pentru cota de ½ parte din același teren, despăgubiri la nivelul celor
statuate prin hotărârea arătată și să achite reclamantei suma de 3.847 lei
cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 41/21
aprilie 2008 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea
Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local Gilău, s-a aprobat acordarea de
despăgubiri pentru imobilul expropriat în suprafața de 1.184 mp identificat
prin 2893, arabil în intravilanul Comunei Gilău, tarla 19, parcela 50, în cuantum
de 53.804,7 lei reprezentând echivalentul sumei de 14.918,4 euro, raportat la
cursul euro/leu al B.N.R. din 18 aprilie 2008 de 1 euro=3,6066 Lei.
Instanța de fond a
mai reținut că prin sentința civilă nr. 14291/2010 pronunțată de Judecătoria
Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin Decizia nr. 545/R/2011 pronunțată de
Tribunalul Cluj s-a validat antecontractul de întreținere încheiat de către
defunctul M.I. privind terenul litigios înscris în Titlul de proprietate din 13
octombrie 1994 eliberat în condițiile Legii nr. 18/1991, având ca titular pe
defunct, în favoarea reclamantei și intervenientei, în cote de ½ parte
fiecare.
În ceea ce privește
cuantumul despăgubirilor cuvenite, din expertiza administrată în cauză de către
Comisia de experți a rezultat că valoarea terenului expropriat este de 22.280 euro
sau în echivalent 100.760 lei, avându-se în vedere comparabile terenuri
tranzacționate în zonă, conform actelor de înstrăinare atașate raportului de
expertiză.
Totodată, s-a
constatat că partea rămasă neexpropriată din imobil nu a dobândit niciun spor
de valoare ca urmare a lucrărilor ce s-au realizat, de asemenea, s-a
concluzionat că partea din imobil rămasă neexpropriată nu a suferit vreo
depreciere, dimensiunile acesteia permițând edificarea de construcții.
Obiecțiunile
formulate atât de reclamantă cât și de pârât au fost respinse de către comisia
de experți, situație în care tribunalul a luat în considerare concluziile
acestui raport apreciindu-le ca fiind pertinente și justificate prin atașarea
contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în zonă.
Față de cele expuse,
instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 50.380 lei
reprezentând despăgubiri majorate pentru cota de ½ parte din terenul în
suprafață de 1184 mp expropriat, iar intervenientei suma de 26.902,35 lei
reprezentând despăgubiri pentru cota de ½ parte din același teren,
despăgubiri la nivelul celor stabilite prin hotărârea de expropriere. De
asemenea, a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 3.847 lei
cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român prin SA C.N.A.D.N.R. S.A., iar
prin Decizia civilă nr. 339/A din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I
civilă, a fost admis în parte apelul, fiind reduse despăgubirile stabilite în
favoarea reclamantei de la 50.380 lei, la 47.082 lei.
Instanța de apel a
dispus compensarea cheltuielilor de judecată din apel până la concurența sumei
de 197,1 lei, fiind obligat apelantul să plătească intimatei S.V. cheltuieli de
judecată parțiale în apel, în sumă de 1.207,3 lei, reprezentând parte din
onorariu expertului V.V., potrivit art. 274 coroborat cu art. 276 C. proc. civ.
Pentru a pronunța această
hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
În apel instanța a
dispus efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se verifica dacă suma
stabilită cu titlu de despăgubire în hotărârea de expropriere este corectă, sau
despăgubirile stabilite sunt inferioare valorii terenului expropriat.
În acest sens, instanța
a dispus efectuarea unor adrese la O.C.P.I. și Primăria Gilău - Serviciul
impozite și taxe, în vederea comunicării unor contracte de vânzare-cumpărare
pentru imobile ce au caracteristici similare terenului din litigiu.
Ca atare, Biroul de
Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj a comunicat contractul de vânzare-cumpărare
autentificat din 17 iunie 2013, iar Primăria Gilău, prin adresa din 15
octombrie 2013 (fila 54), a arătat că nu deține contracte de vânzare-cumpărare
încheiate în formă autentică în anul 2013, însă a depus Decizia civilă nr. 2126/R
din 25 aprilie 2013 pronunțată în Dosar nr. 34/117/2010 al Curții de Apel Cluj
(fila 55).
Astfel, prin
raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, experții T.C., O.P. și V.V. au
stabilit că terenul în litigiu este amplasat în partea de N.-E. a comunei Gilău
în intravilan, la limita perimetrului construibil, adiacent străzii B.,
respectiv între această stradă și bucla de acces la autostrada „Transilvania”,
că pe strada B. există utilități, energie electrică, gaze naturale, apă și
canal și că terenul analizat poate fi folosit pentru construcții de case, de
asemenea, accesul la teren este facil, atât auto, cât și pietonal de la șoseaua
D.N.E. 60, din dreptul reprezentanței firmei V.
Având în vedere
aceste caracteristici ale terenului expropriat, comisia de experți a învederat
instanței că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare,
autentificat din 17 iunie 2013, nu a putut fi folosit ca și comparabilă,
deoarece acesta este situat în extravilanul localității, într-o zonă
îndepărtată de terenul în cauză, pe un versant abrupt, pe malul stâng al râului
Someș, are acces foarte dificil, fiind situat în pantă.
Ca atare, s-a reținut
că, respectând dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, comisia de experți a
arătat motivat de ce nu a folosit drept comparabilă pentru stabilirea
despăgubirilor terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare
pus la dispoziție de către O.C.P.I.
De altfel, pe schița
de la fila 105, au fost evidențiate terenurile având caracteristici similare
terenului în litigiu, dar și terenul care a făcut obiectul contractului de
vânzare-cumpărare din 2013 și care a fost înlăturat motivat de către comisia de
experți. (evidențiat pe schiță cu culoare albastră, pentru a se putea vizualiza
amplasarea acestora).
În acest context, instanța
de apel a reținut că din această planșă rezultă că terenul care a făcut
obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 2013 este situat la mare
distanță de terenul în litigiu, iar terenul expropriat pentru care s-au
stabilit despăgubiri prin Decizia civilă nr. 2126/R din 25 aprilie 2013 a
Curții de Apel Cluj se află în vecinătatea terenului din prezentul litigiu.
În aceste condiții
s-a reținut că, pentru stabilirea valorii despăgubirilor, comisia de experți a
avut în vedere și terenul expropriat care a făcut obiectul Dosarului nr. 34/117/2010,
în care s - a pronunțat Decizia civilă nr. 2162/R/2013 de Curtea de Apel Cluj.
Prin această hotărâre
au fost stabilite despăgubiri de 17,5 euro/mp pentru numitul T.A., pentru un
teren ce se află în imediata vecinătate a terenului în litigiu, astfel cum
rezultă din fotografia atașată raportului de expertiză.
Instanța de apel a
mai reținut că experții au folosit, ca și comparabile B și C, contracte de
vânzare-cumpărare pentru terenurile situate în intravilanul comunei Gilău, f.n.
în suprafață de 650 mp cu prețul de tranzacționare 19,4 euro/mp și terenul
situat în intravilanul comunei Gilău, lângă reprezentanța V., în suprafață de 5.127
mp și front la stradă E 60, tranzacționat la prețul de 23,16 mp.
Astfel, aplicând
corecțiile care se impuneau pentru terenurile luate în considerare ca și
comparabile, comisia de experți a concluzionat că valoarea terenului supus
evaluării este de 17,50 euro/mp, echivalentul a 79,53 lei/mp, iar întreaga
suprafață de teren de 1.184 mp valorează 94.164 lei, echivalentul a 20.719 euro.
Instanța de apel a
mai reținut că în cauză au fost formulate obiecțiuni vizând raportul de
expertiză, atât de pârât cât și de reclamanta S.V. și respectiv intervenienta
I.M., însă în ședința publică din 12 februarie 2014, aceste obiecțiuni au fost
respinse deoarece terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare
din 2013 nu este similar imobilului în litigiu, iar criticile referitoare la
comparabilele B și C, care reprezintă contracte de vânzare-cumpărare încheiate
în forma autentică în 2012, sunt la fel nefondate, pentru că nici instanța și
nici comisia de experți nu au putut avea în vedere alte contracte de vânzare - cumpărare
încheiate în 2013 pentru terenuri cu caracteristici similare terenului în
litigiu, din lipsa tranzacțiilor în perioada de referință 2013.
În aceste
circumstanțe au fost avute în vedere terenuri cu caracteristici similare
terenului în litigiu ce au fost înstrăinate în anul 2012, ca perioadă de
referință cea mai apropiată de data efectuării raportului de expertiză.
Instanța de apel a
mai reținut că pârâtul a invocat alte contracte de vânzare-cumpărare încheiate
în 2012, în care terenurile înstrăinate aveau o valoare mult mai mică decât
comparabilele avute în vedere de către comisia de experți, însă terenurile din
aceste contracte nu au caracteristici similare terenului în litigiu, împrejurare
clarificată, de altfel, de comisia de experți prin raportul de expertiză de la prima
instanță.
În ceea ce privește
critica referitoare la comparabila A, că aceasta nu reprezintă un contract de
vânzare-cumpărare, ci o hotărâre a instanței și în consecință nu poate fi avută
în vedere, instanța de apel a apreciat-o ca nefondată, întrucât terenul pentru care
s-au stabilit despăgubiri prin Decizia civilă nr. 2126/R din 25 aprilie 2013 a
Curții de Apel Cluj este un teren expropriat, cu caracteristici similare
terenului din prezentul litigiu, teren ce a fost expropriat aproximativ în
aceeași perioadă (hotărârea de stabilire a despăgubirilor pentru T.A. a fost
emisă la data de 29 ianuarie 2008, iar hotărârea de stabilire a despăgubirilor
în favoarea reclamantei S.V. a fost emisă la data de 21 aprilie 2008).
Așadar, instanța de
apel a reținut că această hotărâre judecătorească nu poate fi ignorată de
comisia de experți sau instanța de judecată, întrucât prin ea au fost stabilite
despăgubiri pentru un teren expropriat situat foarte aproape de terenul reclamantei
și respectiv al intervenientei, situație în care despăgubirile stabilite prin
acea hotărâre pot constitui o comparabilă care trebuia avută în vedere de
comisia de experți.
Din această
perspectivă, s-a reținut că a ignora această hotărâre, care vizează un teren
expropriat similar terenului din litigiu, ar însemna a se aplica un tratament
diferit pentru persoane aflate în situații identice, ceea ce ar determina și o
discriminare între persoanele expropriate.
Comparând suma
stabilită cu titlu de despăgubiri de către instanța de fond, instanța de apel a
constatat că, în fața primei instanțe valoarea despăgubirilor a fost apreciată
la 22.280 euro sau în echivalent la suma de 100.760 lei, iar, prin
contraexpertiza efectuată în apel, valoarea terenului expropriat a fost
apreciată de către comisa de experți la suma de 20.719 euro, echivalentul a 94.164
lei, ceea ce face a fi întemeiată prima critică a pârâtului.
În ce privește a doua
critică formulată de pârât și care vizează micșorarea onorariului avocațial la
care pârâtul a fost obligat în fața primei instanțe, instanța de apel a reținut
că, într-adevăr, dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., permit
micșorarea onorariilor avocațiale în condițiile în care acestea nu se
justifică, raportat la obiectul pricinii, ori la munca depusă de avocat.
În cazul de față, instanța
de apel a reținut că obiectul acțiunii vizează despăgubiri pentru un teren
expropriat cu o valoare semnificativă de 20.719 euro, iar activitatea
reprezentantei reclamantei nu s-a rezumat doar la redactarea a două acte procedurale,
cum susține pârâtul, ci și la reprezentarea reclamantei la 12 termene de
judecată.
Prin întâmpinare
pârâtul-apelant a invocat mai multe excepții față de care reprezentanta
reclamantei a pus concluzii pertinente, formulând și cereri în probațiune, respectiv
a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, a răspuns la notele scrise
depuse de pârât, asigurând astfel asistența juridică a reclamantei, într-un mod
adecvat care a și condus la admiterea acțiunii.
Astfel, având în
vedere activitatea complexă desfășurată în acest litigiu de reprezentanta
reclamantei, precum și valoarea litigiului, instanța de apel a apreciat că
onorariul avocațial de 2.347 lei reflectă munca depusă de avocat, motiv pentru
care dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt incidente și, pe
cale de consecință, s-a constatat că al doilea motiv de apel este nefondat.
De asemenea, instanța
de apel a mai constatat că valoarea despăgubirilor, stabilite de comisia de
experți prin contraexpertiza efectuată în cauză, este mai mică decât cea
stabilită de instanța de fond, situație în care, în temeiul art. 26 din Legea nr.
33/1994 și art. 296 C. proc. civ., a admis apelul, schimbând sentința instanței
de fond în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 47.082 lei, echivalentul
a 10.359,5 euro, cu titlu de despăgubiri pentru cota de ½ parte din
terenul expropriat către reclamanta S.V.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA,
solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost
formulat.
Criticile
aduse hotărârii instanței de apel vizează următoarele aspecte de nelegalitate,
prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în principal
susținându-se că au fost încălcate dispozițiile legale imperative referitoare
la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Astfel, recurentul
susține că instanța de control judiciar a pronunțat hotărârea atacată cu
nesocotirea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 (în vigoare la momentul
formulării acțiunii) coroborat cu art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 și art. 129
C. proc. civ.
Se
învederează că instanța de apel a omologat concluziile experților judiciari,
care au utilizat în realizarea lucrării, ca și comparabile, contracte autentice
de vânzare-cumpărare care au ca obiect terenuri ce nu corespund cerinței
imperative din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 33/1991, respectiv nu pot fi
caracterizate drept „imobile de același fel” cu terenul expropriat.
În
acest sens, se solicită a se observa că cea de-a doua comparabilă B -
contractul de vânzare-cumpărare autentificat din data de 11 ianuarie 2012 de
către B.N.P. N.D.G., are drept obiect un teren având categoria
curți-construcții, situat în comuna Gilău, jud. Cluj, în condițiile în care imobilul
expropriat are categoria de folosință „arabil”.
Or,
susține recurentul, este evident că terenul „curți- construcții” este net
superior valoric terenului „arabil” care a fost expropriat.
În
aceeași idee, se mai susține că terenul care a făcut obiectul contractului de
vânzare-cumpărare din11 ianuarie 2012 este situat pe str. F. din centrul
comunei Gilău, județul Cluj, în vecinătatea acestuia aflându-se primăria și
liceul din localitate.
Or,
imobilul expropriat se află amplasat la periferia comunei Gilău, jud. Cluj, fapt
ce rezultă inclusiv din anexa grafică la raportul de expertiză numită
„amplasarea comparabilelor în comuna Gilău” (fila nr. 23 din raportul de
expertiză).
De
asemenea, se mai arată că și comparabila C (reprezentată de contractul de
vânzare-cumpărare autentificat din 01 martie 2012 de către S.C.N. N.L.) a fost
folosită de către experți, deși aceasta nu are drept obiect un teren de același
fel în condițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Or,
în aceste condiții, susține recurentul, este de observat că imobilul în
suprafață de 5.127 mp, care a făcut obiectul contractului sus-menționat, are
caracteristici vădit superioare față de imobilul în litigiu (deschidere la D.N.1-E.60,
front larg și utilități prezente la teren) și, pentru acest motiv, nu poate
constitui o comparabilă utilă pentru stabilirea cuantumului despăgubirii pentru
terenul arabil expropriat.
În sprijinul celor
menționate anterior, recurentul arată că, în calitate de expropriator, a
stabilit despăgubiri la nivelul anului 2008 de 29,5 euro/mp (în cazul
terenurilor situate în comuna Gilău, județul Cluj, ce aveau front la D.N.1 - E.60),
respectiv de 12,6 euro/mp (în cazul terenurilor intravilane din comuna Gilău,
fără deschidere la D.N.1 - E 60 - cum este și cazul parțial al imobilului în litigiu).
Ca
atare, susține recurentul, diferența de valoare este semnificativă și probează
faptul că cele 2 comparabile, anterior menționate, nu pot fi utilizate pentru
stabilirea despăgubirii în cauză.
În
aceeași idee se mai învederează că, tranzacțiile ce au constituit comparabilele
B și C au fost perfectate la o distanță mare de timp față de momentul
întocmirii raportului de
expertiză
(ianuarie și martie 2012, față de ianuarie 2014), ceea ce contravine
dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că vor fi utilizate
prețuri rezultate din tranzacții autentice încheiate în proximitatea momentului
întocmirii lucrării de specialitate.
De
asemenea, susține același recurent, comparabila A nu ar fi trebuit utilizată
pentru evaluarea terenului în litigiu, întrucât nu reprezintă o tranzacție
autentică de vânzare-cumpărare, fiind o hotărâre judecătorească (Decizia civilă
nr. 2126/R din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj),
ce nu constituie un
contract de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât evaluarea realizată în Dosarul
nr. 34/117/2010 datează din noiembrie 2010, respectiv la 4 ani distanță de
momentul evaluării terenul în faza procesuală a apelului.
Recurentul
mai învederează că tranzacțiile depuse, nu mai puțin de 5, priveau terenuri
situate în intravilanul localității Gilău, jud. Cluj, și aveau aceeași
destinație/categorie de folosință (agricol) ca și imobilul expropriat,
respectiv c
ontractul
de vânzare - cumpărare autentificat din 2 martie 2012 B.N.P., N.D.G., preț:
9,82 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 31 octombrie
2011/B.N.P. A.M.T., preț: 12,05 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare
autentificat din 9 februarie 2012 B.N.P. Asociați R., preț 11,43 euro/mp; - contractul
de vânzare - cumpărare autentificat din 30 septembrie 2011 B.N.P. Asociați R.,
preț 8,94 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 7
martie 2012 B.N.P. Asociația L., preț 8 euro/mp;
În
acest sens este invocată și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație
și Justiție (Deciziile nr. 4681/2010, nr. 4865/2010 și nr. 5154/2010).
Mai
mult decât atât, se mai învederează că, în intervalul cuprins între momentul
exproprierii și momentul evaluării, prețul a variat într-un mod insignifiant,
aspect ce rezultă cu evidență din următoarele tranzacții autentice depuse la
dosarul cauzei prin obiecțiunile la raportul de expertiză evaluatorie, realizat
la fondul cauzei (contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 30
septembrie 2011 B.N.P. Asociați R., preț 8,94 euro/mp; - contractul de vânzare
- cumpărare autentificat din 31 octombrie 2011/B.N.P. A.M.T., preț 12,05 euro/mp;
- contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 25 ianuarie 2012 B.N.P.,
N.D.G., preț 1,20 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din
9 februarie 2012 B.N.P. Asociați R., preț 11,43 euro/mp; - contractul de
vânzare - cumpărare autentificat din 22 februarie 2012 B.N.P. Asociați J. și T.,
preț 0,88 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 2 martie
2012 B.N.P., N.D.G., preț 9,82 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare
autentificat din 7 martie 2012 B.N.P. Asociația L., preț 8 euro/mp
De
asemenea, recurentul solicită a se reține că, de altfel, chiar experții au
anexat raportului de expertiză contractul de vânzare-cumpărare din 17 iulie 2013,
B.N.P. G. și Asociații, ce vizează un teren arabil intravilan situat în comuna
Gilău, județul Cluj, în cotă de 45/376 din suprafața de 1.410 mp - preț 10 euro/mp,
înlăturându-l însă cu motivarea greșită că terenul ce face obiectul acestuia ar
fi situat într-o zonă îndepărtată față de imobilul din litigiu, deși terenul, contrar
susținerilor experților, este situat în apropierea terenului expropriat, fiind
mult mai aproape de imobilul în litigiu decât comparabila B, care se află în centrul
localității Gilău, fapt ce rezultă din anexa grafică la raportul de expertiză.
Se
mai învederează de către recurent că, din analiza tranzacțiilor autentice arătate,
se poate constata faptul că despăgubirea stabilită de către expropriator prin
hotărârea contestată (de 12,6 euro/mp pentru terenul arabil intravilan) este una
justă.
În
dovedirea caracterului nereal al valorii propuse de către experții judiciari
(17,50 euro/mp), recurentul arată că în Dosarele civile nr. 3875/117/2009 și nr.
605/117/2010 ale Curții de Apel Cluj, respectiv Tribunalului Cluj, au fost
întocmite lucrări de specialitate cu respectarea dispozițiilor art. 26 din
Legea nr. 33/1994, prin care s-au propus valori de 11 euro/mp și de 11,4 euro/mp
pentru terenuri caracterizate similar celui din prezentul litigiu, situate în
comuna Gilău județul Cluj.
O
altă critică adusă hotărârii instanței de apel vizează greșita aplicare a dispozițiilor
art. 27 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 care prevede că : „Primind rezultatul
expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de
părți și va hotărî”, or, instanța de control judiciar a nesocotit, în mod
evident, și dispozițiile acestui text normativ.
În
acest sens, recurentul arată că din conținutul neechivoc al articolului de lege
anterior menționat, rezultă că instanța de judecată se pronunță asupra
cuantumului despăgubirii, fără a acorda prioritate vreunei probe administrate
în cauză, urmând a cântări valoarea fiecărei dovezi în procesul de deliberare,
ceea ce denotă că legiuitorul nu a dat o valoare specială probei cu expertiza
judiciară evaluatorie în procesele de expropriere, ci, din contră, că fiecare
dovadă are aceeași greutate în fața judecătorului.
Or,
instanța de control judiciar a dat prioritate concluziilor din rapoartele de
expertiză evaluatorie realizate în cauză, cu ignorarea completă a celorlalte
probe administrate în cauză, fiind însușite argumentele experților desemnați în
cauză în dauna a nu mai puțin de 7 tranzacții autentice.
În
susținerea afirmațiilor ce vizează greșita aplicarea a dispozițiilor art. 27
din Legea nr. 33/1994 se invocă jurisprudența constantă a Înaltei Curți de
Casație și Justiție (Decizia civilă nr. 4681/2010).
O
altă critică adusă hotărârii instanței de apel vizează încălcarea principiului
rolului activ al instanței prin prisma dispozițiilor art. 129 C. proc. civ.
În
cazul dedus judecății, susține recurentul, încălcarea rolului activ constă în
faptul că hotărârea pronunțată se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt și de
drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, în speță
proba cu expertiza tehnică judiciară evaluatorie.
Pe
fondul crizei economico-financiare grave, dublate de prăbușirea pieței
imobiliare din România, recurentul mai arată că instanța de apel a dat dovadă de
clemență și a stabilit pentru o suprafață de 592 mp, respectiv ½ din
terenul expropriat, o despăgubire de 47.082 lei, față de 26.902,35 lei, cât a
acordat expropriatorul.
O
altă critică adusă hotărârii instanței de apel, vizează greșita obligare la
plata cheltuielilor de judecată parțiale în apel în sumă de 1.207,3 lei,
reprezentând parte din onorariul expertului V.V., în condițiile în care apelul a
fost admis, dovedindu-se că despăgubirea de 50.380 de lei a fost stabilită greșit
de instanța de fond, motiv pentru care recurentul apreciază că instanța de apel
ar fi trebuit să oblige reclamantul la suportarea în întregime a cheltuielile
de judecată ocazionate de administrarea probei cu expertiza evaluatorie
(în speță suma de
3.000 de lei achitată de recurentă și suma de 1.400 lei achitată de intimată).
Examinând
hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a
dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În ce
privește motivul de recurs legat de modul în care instanța de apel s-a raportat
la expertiza efectuată în calea de atac a apelului, prin nesocotirea dispozițiilor
art. 26 alin 2 din Legea nr. 33/ 1994 și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004,
stabilindu-se dreptul la despăgubiri prin omologarea raportului de expertiză
efectuat în această etapă procesuală cu încălcarea legii, sunt de reținut următoarele:
Față de data înaintării
acțiunii 19 august 2008 este de reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile
art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Totodată,
este de reținut că Legea nr. 198/2004 nu derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994,
câtă vreme la art. 18 din Legea nr. 198/2004 se prevede că „dispozițiile
acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994”,
iar dispozițiile art. 34 din Legea nr. 255/2010, prin care a fost abrogată
Legea nr. 198/2004, au menținut aceste norme de trimitere.
Așa fiind, cât timp prin dispozițiile
pretins încălcate se autorizează instanța să constituie o comisie de experți
care să calculeze despăgubirea, această critică de nelegalitate se dovedește a
fi străină în raport de textul legii și, ca atare, nefondată.
În speță, instanța de
apel a aplicat și interpretat în mod just dispozițiile legale, raportul de expertiză
întocmit în cauză respectând procedurile impuse de actul normativ incident
cauzei.
Prin urmare, criteriile
în raport de care se stabilește despăgubirea sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994,
care în art. 26 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului
și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că,
la calcularea cuantumului acestor valori, atât experții cât și instanța vor
ține seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același
fel din unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de
expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor
persoane îndreptățite, luând în considerare dovezile depuse de acestea.
Așa cum s-a
cristalizat în practica judiciară, sintagma „ prețul cu care se vând în mod
obișnuit imobilele” are în vedere prețul de piață, respectiv cel de
tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare, încheiate la o dată apropiată
celei la care se efectuează expertiza de evaluare.
„Prețul de piață”
este considerat prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui
să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus,
într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate
condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează
prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că
niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.
Stabilirea prețului
de piață presupune, astfel, administrarea unor probatorii pertinente, una din
cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare.
Rațiunea
pentru care s-a dispus efectuarea unei noi expertize în apel, a constat în
faptul că raportul de expertiză întocmit la fond nu respecta dispozițiile art. 26
alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, în apel
instanța a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se verifica
dacă suma stabilită cu titlu de despăgubire, în hotărârea de expropriere, este
corectă, sau despăgubirile stabilite sunt inferioare valorii terenului
expropriat.
Astfel, prin raportul
de expertiză efectuat în apel, experții T.C., O.P. și V.V. au stabilit că terenul
în litigiu este amplasat în partea de N.-E. a comunei Gilău, în intravilan, la
limita perimetrului construibil, adiacent străzii B., respectiv între această
stradă și bucla de acces la autostrada „Transilvania”, că pe strada B. există
utilități, energie electrică, gaze naturale, apă și canal și că terenul
analizat poate fi folosit pentru construcții de case, de asemenea, accesul la
teren este facil, atât auto, cât și pietonal de la șoseaua D.N.E. 60, din
dreptul reprezentanței firmei Volvo.
În raport de aceste
caracteristici ale terenului expropriat, comisia de experți a statuat că nu a
putut folosi ca și comparabilă terenul care a făcut obiectul contractului de
vânzare-cumpărare autentificat din 17 iunie 2013, întrucât acesta este situat
în extravilanul localității, într-o zonă îndepărtată de terenul în cauză, pe un
versant abrupt, pe malul stâng al râului Someș, având acces foarte dificil, dat
fiind faptul că se află în pantă, motiv pentru care au fost avute în vedere ca
și comparabile B și C, contracte de vânzare-cumpărare încheiate în forma
autentică în 2012 privind terenuri situate în intravilanul comunei Gilău,
strada F. f.n. în suprafață de 650 mp cu prețul de tranzacționare 19,4 euro/mp
și terenul situat în intravilanul comunei Gilău, lângă reprezentanța Volvo, în
suprafață de 5127 mp și front la stradă E 60, tranzacționat la prețul de 23,16 mp,
în raport de care, aplicând corecțiile care se impuneau pentru terenurile luate
în considerare ca și comparabile, comisia de experți a concluzionat că valoarea
terenului supus evaluării este de 17,50 euro/mp, echivalentul a 79,53 lei/mp, iar
întreaga suprafață de teren de 1.184 mp, valorează 94.164 lei, echivalentul a
20.719 euro.
Astfel, expertiza
efectuată în faza de apel a ținut cont, la stabilirea cuantumului
despăgubirilor, de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de
același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii
raportului de expertiză, terenuri cu caracteristici similare celui din litigiu
ce au fost înstrăinate în anul 2012, ca perioadă de referință cea mai apropiată
de data efectuării raportului de expertiză, fiind astfel stabilită valoarea
despăgubirii pentru terenul expropriat în conformitate cu dispozițiile art. 26
și art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Este real că pârâtul
a invocat alte contracte de vânzare-cumpărare încheiate în 2012, în care
terenurile înstrăinate aveau o valoare mult mai mică decât comparabilele avute
în vedere de către comisia de experți, însă este de reținut că terenurile din
aceste contracte nu au caracteristici similare celui din litigiu, împrejurare verificată
și clarificată de altfel de comisia de experți prin raportul de expertiză încă de
la prima instanță, motiv pentru care nu au fost avute în vedere.
Din perspectiva celor
expuse, sunt nefondate criticile recurentului legate de
nesocotirea dispozițiilor art. 26 alin. (2) și art. 27 din Legea nr. 33/
1994 și respectiv ale art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Nefondată
este și critica legată de faptul că experții au avut în vedere, la stabilirea
despăgubirilor, o hotărâre judecătorească, respectiv
Decizia civilă nr. 2126/R
din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj.
Este real că experții
fac referire și la un teren expropriat ce a făcut obiectul unui litigiu și
pentru care au fost stabilite despăgubiri prin Decizia civilă nr. 2126/R din 25
aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, teren ce se află în aproprierea terenului
din prezentul litigiu, însă criteriile și comparabilele avute în vedere de
experți la stabilirea despăgubirilor, s-au raportat efectiv la contracte de
vânzare- cumpărare încheiate în formă autentică în 2012 privind terenuri
similare celui din litigiu.
Faptul că experții
indică Decizia civilă nr. 2126/R din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj,
prin care au fost validate despăgubiri pentru un teren similar din aproprierea
terenului din litigiu, nu poate duce la concluzia că nu au fost respectate
dispozițiile
art. 26 alin 2 din Legea nr. 33/1994, câtă
vreme, așa cum s-a arătat deja, despăgubirile au fost stabilite prin raportare
la contracte de vânzare-cumpărare încheiate în forma autentică în 2012 privind
terenuri similare celui din litigiu
și, nu la hotărârea
judecătorească sus evocată, în condițiile în care în
perioada de
referință 2013 nu au existat contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri cu caracteristici
similare terenului în litigiu.
Or, din
perspectiva celor expuse sunt nefondate criticile legate de încălcarea dispozițiilor
art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, precum și criticile legate de faptul că
instanța nu a avut în vedere
criza economico-financiară dublată de prăbușirea pieței
imobiliare din România.
Nefondată este și
critica legată de încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., în condițiile
în care instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize, tocmai în
vederea aflării adevărului obiectiv și a respectării dispozițiilor art. 26 din
Legea nr. 33/1994.
Astfel, instanța de
apel a exercitat rol activ, iar prin măsurile dispuse cu privire la efectuarea
unei noi expertize de o comisie de experți, a cenzurat probatoriul în raport de
propria convingere asupra modului în care s-a clarificat situația de fapt prin
raportul de expertiză.
Nefondate
sunt și criticile recurentului ce vizează greșita obligare la plata
cheltuielilor de judecată parțiale în apel, în sumă de 1.207,3 lei,
reprezentând parte din onorariul expertului V.V., în condițiile în care
hotărârea instanței de fond a fost modificată doar în ce privește cuantumul despăgubirii
ce a fost redus de la 50.380 de lei la 47.082 lei în favoarea reclamantei S.V.
Cum apelul pârâtului
a fost admis doar în ce privește stabilirea unor despăgubiri reduse
de la 50.380 lei la
47.082 lei, în favoarea reclamantei, instanța de apel a dispus compensarea
cheltuielilor de judecată din apel până la concurența sumei de 197,1 lei, fiind
obligat apelantul să plătească intimatei S.V. cheltuieli de judecată parțiale
în apel, în sumă de 1207,3 lei, reprezentând parte din onorariu expertului V.V.,
potrivit art. 274 coroborat cu art. 276 C. proc. civ.
Dispozițiile art. 276
C. proc. civ. prevăd că, în ipoteza în care
pretențiile fiecărei părți au fost
încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele
poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea
lor. Față de dispozițiile legale sus evocate este de reținut că poziția
juridică de parte câștigătoare în proces este determinată de raportul dintre
conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de
soluționare a litigiului. Astfel, în cazul admiterii parțiale a pretențiilor
formulate de părțile cu interese contrare, instanța are următoarele
posibilități: să acorde fiecărei părți cheltuieli de judecată proporțional cu
pretențiile admise, să compenseze obligațiile de plată până la concurența sumei
celei mai mici și, în final, să oblige partea căzută în pretenții la plata diferenței
rămase în urma compensării sau să compenseze în întregime cheltuielile efectuate
de părți.
Compensarea totală
sau parțială este lăsată la aprecierea instanței, care însă va ține seama de
măsura în care pretențiile părților au fost admise, respectiv de circumstanțele
concrete ale fiecărei cauze.
Din perspectiva celor
expuse, a faptului că expertiza efectuată în cauză a constituit temei probator
în pronunțarea soluției de admitere în parte a apelului, fiind astfel
modificată hotărârea instanței de fond doar în ce privește cuantumul despăgubirilor
ce au fost reduse de la 50.380 lei la 47.082 lei, în favoarea reclamantei, instanța
de apel, în mod legal și corect, a dispus în temeiul art. 274 coroborat cu art.
276 C. proc. civ. compensarea cheltuielilor de judecată din apel până la concurența
sumei de 197,1 lei, fiind astfel obligat apelantul să plătească intimatei S.V.
cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1.207,3 lei reprezentând parte din
onorariu expertului V.V.
Cum,
celelalte critici formulate de recurent reprezintă, în esență, chestiuni de
apreciere a probelor, fiind critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, neîncadrându-
se în niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,
sancțiunea este aceea a neanalizării lor.
Astfel, față de cele expuse,
nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în
baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA
împotriva Deciziei nr. 339/A din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 24 octombrie 2014.