ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2658/2011

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Curtea de Apel

Iași, secția penală, prin încheierea de ședință nr. 2710/89/2010 a amânat din

motive procedurale judecata apelurilor la data de 5 iulie 2011, interval de

timp în care a menținut arestarea preventivă în cauză a inculpaților U.A. și V.A.L.,

în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel

Curtea a constatat următoarele:

Cauza se află în faza

procesuală a apelului declarat de inculpații apelanți V.A.L. și U.A. împotriva

sentinței împotriva sentinței penale nr. 31 din 11 februarie 2011 a Tribunalului prin care aceștia au fost condamnați la pedepse cu închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori în formă continuată,

cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpații au fost

arestați preventiv prin încheierea nr. 22 din 11 august 2010 a Tribunalului Vaslui (mandate de arestare preventivă nr. 30/U și 31/U din 11 august 2010), în

temeiul art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura fiind dispusă în

cursul urmăririi penale și menținută în cursul judecății, în acord cu

dispozițiile prevăzute de art. 136, art. 143, art. 148 lit. f), art. 149

1

,

art. 151 C. proc. pen. și în acord cu dispozițiile art. 300

1

, art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen.

Prin sentința penală

de condamnare, după condamnarea inculpaților, în bata art. 350 C. proc. pen., s-a

dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și s-a dedus durata

arestării preventive la zi, conform art. 88 C. pen.

Astfel măsura

arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, dispusă cu

respectarea dispozițiilor legale prin care este reglementată.

Baza factuală care

constituie premisa arestării preventive a inculpaților nu s-a modificat pentru

aceasta existând probe și indicii temeinice care justifică bănuiala rezonabilă

că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care sunt judecați în prezenta

cauză, în sensul dispozițiilor art. 143 C. proc. pen.

Temeiul de arestare

inițial, prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. subzistă și în

prezent și continuă să fundamenteze măsura arestării preventive a inculpaților,

atât sub aspectul duratei pedepsei prevăzută de lege cât și sub aspectul

pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a

inculpaților o reprezintă pentru ordinea publică, prezervarea ordinii publice

continuând să fie prevalentă datelor ce țin de persoana inculpaților.

Pericolul pentru

ordinea publică se deduce din modalitatea și împrejurările concrete în care se

presupune că au săvârșit fapta, modalitatea și circumstanțele reale ale

comiterii lor, natura și gradul de pericol social a acestora, limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, frecvența comiterii unor infracțiuni de același

gen.

Măsura arestării

preventive nu încalcă prezumția de nevinovăție a inculpaților în comiterea

infracțiunii, elementele de fapt și de drept ce trebuie examinate și analizate

în cazul măsurilor preventive, nefiind aceleași cu cele care trebuie examinate

și care fundamentează fapta și vinovăția inculpaților în urma cercetării

judecătorești și care constituie obiect al judecății. În cazul măsurii

arestării preventive se examinează indicii și probe care justifică bănuiala

rezonabilă de comitere a faptelor prevăzute de legea penală precum și incidența

cazurilor de arestare preventivă prev. de art. 148 C. proc. pen. care nu

înfrâng prezumția de nevinovăție.

Raportat la durata

arestării preventive a inculpaților, Curtea reține că raportat la fazele

procesuale parcurse în dosarul penal cât și la complexitatea cauzei, ansamblul

probatoriu administrat și celeritatea desfășurării procedurilor, acesta se

circumscrie duratei rezonabile de arestare a inculpaților.

II. Recursul în termen

împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul V.A.L. cu solicitarea de a

se reexamina situația juridică a acestuia la momentul procesual actual al

judecății în apel în sensul revocării arestării sale preventive prin aplicarea în

cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. este nefondat

urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare:

Conform art. 160

b

C. proc. pen. [având titlul marginal„Verificări privind arestarea preventivă a

inculpatului în cursul judecății”: „(1) în cursul judecății, instanța verifică

periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării

preventive. (2) Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală

sau temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a

inculpatului. (3) Când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.”]

În speță, inculpatul V.A.L.

a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale cu începere de la data de

11 august 2010 în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

prin încheierea nr. 22/2010 a Tribunalului Vaslui existând motive verosimile de

a dăinui că a săvârșit infracțiunile grave de trafic de persoane și minori

prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pedepsite de la 7 la 18

ani închisoare și interzicerea unor drepturi [în cursul lunii iulie 2010 a

recrutat alături de coinculpatul U.A. pe victimele T.G. și P.D.M., aceasta din urmă

minoră pe care le-a transportat în Italia, unde, prin constrângere le-a obligat

să practice prostituția în scopul obținerii de foloase bănești]. Ulterior după

efectuarea cercetării judecătorești cu respectarea garanțiilor procesuale și

procedurale din art. 288, art. 291 C. proc. pen. Tribunalul Vaslui, secția

penală, prin sentința penală nr. 31 din 11 februarie 2010 a confirmat existența

infracțiunilor arătate dispunând condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare cu executare în regim de detenție potrivit art. 7 alin. (1) C. proc.

pen. Totodată a menținut și arestarea sa preventivă în cauză potrivit art. 350

raportat la art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen. în care minuta încheierii instanței de apel prin care a fost

menținută arestarea preventivă este adoptată în conformitate cu dispozițiile

art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., iar aplicarea pedepselor

legale contrare ale art. 160

b

C. proc. pen. nu se justifică.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A.L. împotriva încheierii din 23

iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată

în dosarul nr. 2720/89/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 05 iulie 2011.