ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2658/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Curtea de Apel Iași, secția penală, prin încheierea de ședință nr. 2710/89/2010 a amânat din motive procedurale judecata apelurilor la data de 5 iulie 2011, interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în cauză a inculpaților U.A. și V.A.L., în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Dispunând astfel Curtea a constatat următoarele: Cauza se află în faza procesuală a apelului declarat de inculpații apelanți V.A.L. și U.A. împotriva sentinței împotriva sentinței penale nr. 31 din 11 februarie 2011 a Tribunalului prin care aceștia au fost condamnați la pedepse cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori în formă continuată, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 22 din 11 august 2010 a Tribunalului Vaslui (mandate de arestare preventivă nr. 30/U și 31/U din 11 august 2010), în temeiul art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura fiind dispusă în cursul urmăririi penale și menținută în cursul judecății, în acord cu dispozițiile prevăzute de art. 136, art. 143, art. 148 lit. f), art. 149 1 , art. 151 C. proc. pen. și în acord cu dispozițiile art. 300 1 , art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen. Prin sentința penală de condamnare, după condamnarea inculpaților, în bata art. 350 C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și s-a dedus durata arestării preventive la zi, conform art. 88 C. pen.

Astfel măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, dispusă cu respectarea dispozițiilor legale prin care este reglementată. Baza factuală care constituie premisa arestării preventive a inculpaților nu s-a modificat pentru aceasta existând probe și indicii temeinice care justifică bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care sunt judecați în prezenta cauză, în sensul dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. Temeiul de arestare inițial, prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. subzistă și în prezent și continuă să fundamenteze măsura arestării preventive a inculpaților, atât sub aspectul duratei pedepsei prevăzută de lege cât și sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților o reprezintă pentru ordinea publică, prezervarea ordinii publice continuând să fie prevalentă datelor ce țin de persoana inculpaților.

Pericolul pentru ordinea publică se deduce din modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au săvârșit fapta, modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii lor, natura și gradul de pericol social a acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, frecvența comiterii unor infracțiuni de același gen. Măsura arestării preventive nu încalcă prezumția de nevinovăție a inculpaților în comiterea infracțiunii, elementele de fapt și de drept ce trebuie examinate și analizate în cazul măsurilor preventive, nefiind aceleași cu cele care trebuie examinate și care fundamentează fapta și vinovăția inculpaților în urma cercetării judecătorești și care constituie obiect al judecății. În cazul măsurii arestării preventive se examinează indicii și probe care justifică bănuiala rezonabilă de comitere a faptelor prevăzute de legea penală precum și incidența cazurilor de arestare preventivă prev. de art. 148 C. proc.

pen. care nu înfrâng prezumția de nevinovăție. Raportat la durata arestării preventive a inculpaților, Curtea reține că raportat la fazele procesuale parcurse în dosarul penal cât și la complexitatea cauzei, ansamblul probatoriu administrat și celeritatea desfășurării procedurilor, acesta se circumscrie duratei rezonabile de arestare a inculpaților. II. Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul V.A.L. cu solicitarea de a se reexamina situația juridică a acestuia la momentul procesual actual al judecății în apel în sensul revocării arestării sale preventive prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. pentru considerentele arătate în continuare: Conform art. 160 b C. proc. pen. [având titlul marginal„Verificări privind arestarea preventivă a inculpatului în cursul judecății”: „(1) în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. (2) Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. (3) Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.”] În speță, inculpatul V.A.L.

a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale cu începere de la data de 11 august 2010 în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. prin încheierea nr. 22/2010 a Tribunalului Vaslui existând motive verosimile de a dăinui că a săvârșit infracțiunile grave de trafic de persoane și minori prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pedepsite de la 7 la 18 ani închisoare și interzicerea unor drepturi [în cursul lunii iulie 2010 a recrutat alături de coinculpatul U.A. pe victimele T.G. și P.D.M., aceasta din urmă minoră pe care le-a transportat în Italia, unde, prin constrângere le-a obligat să practice prostituția în scopul obținerii de foloase bănești].

Ulterior după efectuarea cercetării judecătorești cu respectarea garanțiilor procesuale și procedurale din art. 288, art. 291 C. proc. pen. Tribunalul Vaslui, secția penală, prin sentința penală nr. 31 din 11 februarie 2010 a confirmat existența infracțiunilor arătate dispunând condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. pen. Totodată a menținut și arestarea sa preventivă în cauză potrivit art. 350 raportat la art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. în care minuta încheierii instanței de apel prin care a fost menținută arestarea preventivă este adoptată în conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen., iar aplicarea pedepselor legale contrare ale art. 160 b C. proc. pen. nu se justifică. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A.L. împotriva încheierii din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2720/89/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 05 iulie 2011.