ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2826/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, având pe rol spre soluționare recursurile declarate de inculpatul C.M., de inculpatul T.M.M. și de inculpatul Ș.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 16 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 885/330/2010, la termenul din 22 iulie 2010, din oficiu, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a pus în discuția părților starea de arest a inculpaților C.M. și Ș.G.A. Prin încheierea pronunțată la aceeași dată, instanța de ultim control judiciar, analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați [ dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen. prin raportare și la dispozițiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive ] și constatând, totodată, că în cauză existau indicii temeinice, în sensul art. 68 1 C. proc. pen. raportat la art. 143 alin. (1) C. proc. pen., din care a apreciat că a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost deduși judecății și condamnați, atât în primă instanță cât și în apel, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. și art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a menținut starea de arest a recurenților inculpați C.M. și Ș.G.A., fixând un nou termen de judecată la 11 august 2010, urmare admiterii cererii de amânare pentru lipsă de apărare, formulată de cel de-al treilea recurent inculpat T.M.M.

Pentru a dispune astfel, instanța de ultim control judiciar, în considerente, a mai reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce se relevă din natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, din gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, precum și în raport de circumstanțele personale ale acestora.

Împotriva Încheierii din 22 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, cauza s-a înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6440/1/2010, fixându-se prim termen de judecată la 4 august 2010. La termenul fixat, Înalta Curte, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu dispozițiile art. 141 alin. (1) teza I C. proc. pen., a pus în discuția părților excepția admisibilității recursurilor formulate de inculpați. Recurenții inculpați, aflați în stare de arest, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, au lăsat soluția ce se va pronunța la aprecierea Înaltei Curți, astfel cum rezultă din cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând recursurile formulate de inculpații C.M. și Ș.G.A., Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385 1 lit. e) C. proc. pen. „pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen. „încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive (..) precum și încheierea prin care se dispune menținerea arestării preventive, pot fi atacate separat cu recurs, de procuror și de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare pentru cei lipsă.(..)" ' În speță, inculpații C.M.

și Ș.G.A. au formulat un nou recurs împotriva Încheierii din 22 iulie 2010, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de recurs, întrucât această instanță fusese inițial învestită cu soluționarea recursurilor declarate de inculpații C.M. și Ș.G.A., alături de alt coinculpat, împotriva Deciziei penale nr. 87 din 16 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița, ca instanță de apel. Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele mai sus menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații C.M. și Ș.G.A. împotriva Încheierii din 22 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 885/330/2010 (1837/2010). Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor apărătorului desemnat din oficiu pentru aceștia, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații C.M. și Ș.G.A. împotriva Încheierii din 22 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 885/330/2010 (1837/2010). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 august 2010.