ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2826/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2826/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor de
la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a II-a
penală și pentru cauze cu minori și de familie, având pe rol spre soluționare
recursurile declarate de inculpatul C.M., de inculpatul T.M.M. și de inculpatul
Ș.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 16 iunie 2010, pronunțată de
Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 885/330/2010, la termenul din 22 iulie 2010,
din oficiu, în baza art. 300
2
raportat la art. 160
b
alin.
(1) și (3) C. proc. pen., a pus în discuția părților starea de arest a
inculpaților C.M. și Ș.G.A.
Prin încheierea
pronunțată la aceeași dată, instanța de ultim control judiciar, analizând
temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive
față de cei doi inculpați
[
dispozițiile
art. 148 lit. f) C. proc. pen. prin raportare și la dispozițiile art. 136 C.
proc. pen. privind scopul măsurilor preventive
]
și constatând, totodată, că în cauză existau
indicii temeinice, în sensul art. 68
1
C. proc. pen. raportat la art.
143 alin. (1) C. proc. pen., din care a apreciat că a rezultat presupunerea
rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost deduși
judecății și condamnați, atât în primă instanță cât și în apel, în baza art.
300
2
raportat la art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen.
și art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a
menținut starea de arest a recurenților inculpați C.M. și Ș.G.A., fixând un nou
termen de judecată la 11 august 2010, urmare admiterii cererii de amânare
pentru lipsă de apărare, formulată de cel de-al treilea recurent inculpat
T.M.M.
Pentru a dispune astfel, instanța de ultim control
judiciar, în considerente, a mai reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați este închisoarea mai
mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea acestora în libertate
prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce se relevă din
natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, din
modalitatea și împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, din gradul
ridicat de pericol social al faptelor comise, precum și în raport de
circumstanțele personale ale acestora.
Împotriva Încheierii
din 22 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală
și pentru cauze cu minori și de familie, cauza s-a înregistrat pe rolul secției
penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6440/1/2010, fixându-se
prim termen de judecată la 4 august 2010.
La termenul fixat,
Înalta Curte, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu dispozițiile art. 141 alin. (1) teza I
C. proc. pen., a pus în discuția părților excepția admisibilității recursurilor
formulate de inculpați.
Recurenții inculpați,
aflați în stare de arest, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, au
lăsat soluția ce se va pronunța la aprecierea Înaltei Curți, astfel cum rezultă
din cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Examinând recursurile
formulate de inculpații C.M. și Ș.G.A., Înalta Curte constată că acestea sunt
inadmisibile, pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 385
1
lit. e) C. proc. pen. „pot fi atacate cu
recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale
militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel".
De asemenea, potrivit
dispozițiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen. „încheierea dată în primă
instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive (..)
precum și încheierea prin care se dispune menținerea arestării preventive, pot
fi atacate separat cu recurs, de procuror și de inculpat, în termen de 24 de
ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare pentru cei
lipsă.(..)" '
În speță, inculpații
C.M. și Ș.G.A. au formulat un nou recurs împotriva Încheierii din 22 iulie
2010, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală
și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de recurs, întrucât
această instanță fusese inițial învestită cu soluționarea recursurilor
declarate de inculpații C.M. și Ș.G.A., alături de alt coinculpat, împotriva
Deciziei penale nr. 87 din 16 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița, ca
instanță de apel.
Așadar, sistemul
român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac,
dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală
a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, recunoașterea
unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o
încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare
ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele mai sus menționate,
Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge ca inadmisibile
recursurile declarate de inculpații C.M. și Ș.G.A. împotriva Încheierii din 22
iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu
minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 885/330/2010 (1837/2010).
Potrivit art. 192
alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurenții inculpați la plata
cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor apărătorului
desemnat din oficiu pentru aceștia, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibile, recursurile declarate de inculpații C.M. și Ș.G.A. împotriva
Încheierii din 22 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală
și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 885/330/2010
(1837/2010).
Obligă recurenții
inculpați la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile
apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 4 august 2010.