ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.08.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2826/2010

HOTĂRÂRE
04.08.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2826/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, având pe rol spre soluționare

recursurile declarate de inculpatul C.M., de inculpatul T.M.M. și de inculpatul

Ș.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 16 iunie 2010, pronunțată de

Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 885/330/2010, la termenul din 22 iulie 2010,

din oficiu, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., a pus în discuția părților starea de arest a

inculpaților C.M. și Ș.G.A.

Prin încheierea

pronunțată la aceeași dată, instanța de ultim control judiciar, analizând

temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

față de cei doi inculpați

[

dispozițiile

art. 148 lit. f) C. proc. pen. prin raportare și la dispozițiile art. 136 C.

proc. pen. privind scopul măsurilor preventive

]

și constatând, totodată, că în cauză existau

indicii temeinice, în sensul art. 68

1

143 alin. (1) C. proc. pen., din care a apreciat că a rezultat presupunerea

rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost deduși

judecății și condamnați, atât în primă instanță cât și în apel, în baza art.

300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

și art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a

menținut starea de arest a recurenților inculpați C.M. și Ș.G.A., fixând un nou

termen de judecată la 11 august 2010, urmare admiterii cererii de amânare

pentru lipsă de apărare, formulată de cel de-al treilea recurent inculpat

Pentru a dispune astfel, instanța de ultim control

judiciar, în considerente, a mai reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați este închisoarea mai

mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea acestora în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce se relevă din

natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, din

modalitatea și împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, din gradul

ridicat de pericol social al faptelor comise, precum și în raport de

circumstanțele personale ale acestora.

Împotriva Încheierii

din 22 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, cauza s-a înregistrat pe rolul secției

penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6440/1/2010, fixându-se

prim termen de judecată la 4 august 2010.

La termenul fixat,

Înalta Curte, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu dispozițiile art. 141 alin. (1) teza I

formulate de inculpați.

Recurenții inculpați,

aflați în stare de arest, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, au

lăsat soluția ce se va pronunța la aprecierea Înaltei Curți, astfel cum rezultă

din cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând recursurile

formulate de inculpații C.M. și Ș.G.A., Înalta Curte constată că acestea sunt

inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

lit. e) C. proc. pen. „pot fi atacate cu

recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale

militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel".

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen. „încheierea dată în primă

instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive (..)

precum și încheierea prin care se dispune menținerea arestării preventive, pot

fi atacate separat cu recurs, de procuror și de inculpat, în termen de 24 de

ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare pentru cei

lipsă.(..)" '

În speță, inculpații

C.M. și Ș.G.A. au formulat un nou recurs împotriva Încheierii din 22 iulie

2010, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de recurs, întrucât

această instanță fusese inițial învestită cu soluționarea recursurilor

declarate de inculpații C.M. și Ș.G.A., alături de alt coinculpat, împotriva

Deciziei penale nr. 87 din 16 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița, ca

instanță de apel.

Așadar, sistemul

român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac,

dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală

a declarării mai multor recursuri este exclusă.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o

încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare

ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele mai sus menționate,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge ca inadmisibile

recursurile declarate de inculpații C.M. și Ș.G.A. împotriva Încheierii din 22

iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 885/330/2010 (1837/2010).

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor apărătorului

desemnat din oficiu pentru aceștia, conform dispozitivului.

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de inculpații C.M. și Ș.G.A. împotriva

Încheierii din 22 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 885/330/2010

(1837/2010).

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 august 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-07-14
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2711/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, având pe rol apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte
ÎCCJ 2010-07-21
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2744/2010
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 6 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea recursurilo
ÎCCJ 2010-05-12
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2128/2010
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Curtea de Apel București, s ecția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de apel, prin încheierea de ședință din 12
ÎCCJ 2010-08-04
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2813/2010
inculpaților se mențin, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 cu referire la art. 68 1 C. proc. pen., art. 148 lit. f), art. 136 alin. (8) C. proc. pen., apreciind ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventi
ÎCCJ 2012-05-21
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1664/2012
și la care instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată, relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68 1 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele prevăzute de
Sursă