ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 3 iunie 2010, sub nr.

4910/1/2010, revizuienții P.M., P.C. si P.O. au formulat revizuire împotriva

deciziei civile nr. 3062 din 18 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă, în dosarul nr. 818/113/2008, solicitând admiterea

cererii si anularea deciziei atacate.

În motivarea cererii, revizuienții

au susținut că, din documentele depuse de Primăria Brăila, în dosarul nr.

818/113/2008, rezultă indubitabil că, de pe urma defunctului

A.G.

, au rămas doi frați, A.A.,

autoarea lor, si A.M., care a primit dispoziția de respingere a notificării nr.

4719 din 24

februarie

2004, astfel încât, pentru a profita

si de cota ce i-ar fi revenit lui A.M., au formulat această cerere.

În drept, au fost invocate disp.

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. cererea fiind legal timbrată.

Intimatul Municipiul Brăila, prin

Primar, nu a formulat întâmpinare, în condițiile art. 320 alin. (2) C. proc.

civ.

Examinând actele si lucrările

dosarului, prin raportare la dispozițiile legale relevante, Înalta Curte reține

următoarele:

În conformitate cu art. 322 pct. 5

teza I C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri dată de o instanță de

recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii,

s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care

nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În cauză, revizuienții au exercitat

calea de atac extraordinară de retractare a revizuirii împotriva deciziei

civile nr. 3062 din 18 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă, prin care s-a admis recursul declarat de pârâtul

Municipiul Brăila, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 278A din 13

octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă, care a fost modificată

în parte, în sensul că s-a dispus restituirea în natură către reclamanții P.M.,

P.C. si P.O. doar a cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate

asupra imobilului, situat în Brăila, menținându-se celelalte dispoziții ale

deciziei recurate.

Astfel, din perspectiva obiectului

revizuirii, este îndeplinită, în cauză, condiția ca hotărârea instanței de

recurs să evoce fondul, în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., procedându-se,

în continuare, la cenzurarea cerințelor legale pe care trebuie să le

întrunească înscrisurile prezentate de partea interesată, pentru a face

admisibilă o cerere de revizuire, întemeiată pe motivul reglementat de pct. 5

al art. 322 C. proc. civ.

În acest sens, înscrisurile trebuie

să îndeplinească următoarele condiții legale: să fie doveditoare, adică

probante prin ele însele; să fie înscrisuri noi, deci necunoscute pentru instanță

și revizuienți; să fie determinante pentru soluționarea pricinii, în sensul că,

dacă ar fi fost cunoscute de instanță, cu ocazia judecării pricinii, ar fi

putut duce la o altă soluție decât cea pronunțată; să fi existat la data pronunțării

hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să nu fi putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința revizuienților.

Or, examinând aceste elemente

imanente de admisibilitate a cererii de revizuire introduse de revizuienții P.M.,

P.C. si P.O., Înalta Curte constată că înscrisul pe care se întemeiază aceștia

îl reprezintă dispoziția de respingere a notificării nr. 4719 din 24

februarie

2004, emisă de Primarul Municipiului Brăila, dispoziție care

reprezintă un act public, cunoscut de instanța de recurs, care s-a bazat pe

acest înscris la momentul pronunțării deciziei civile nr. 3062 din 18 mai 2010,

si de care revizuienții ar fi putut lua cunoștința, prin diligente proprii,

anterior declanșării litigiului, fără a se putea dovedi existenta unei

împrejurări mai presus de voința lor, extraordinare si neobișnuite, în cunoașterea

si prezentarea acestui înscris.

Pentru argumentele expuse, constatând

că înscrisul pe care se întemeiază revizuienții nu întrunește cerințele

reglementate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., si că revizuirea, ca o cale

extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele

reglementate exhaustiv de art. 322 C. proc. civ., nu se poate transforma

într-un „recurs deghizat”, prin care să se repună în discuție aspecte tranșate

irevocabil într-o procedură echitabilă, la care aceștia au fost părți, Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire introdusă de revizuienții P.M., P.C. si P.O.

împotriva deciziei civile nr. 3062 din 18 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire introdusă

de revizuienții P.M., P.C. si P.O. împotriva deciziei civile nr. 3062 din 18

mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 9 februarie 2011.