ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5257/2009

Asupra

recursului de fa

ță;

Din

examinarea lucr

ărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin sentin

ța nr. 212

din 13 mai 2009, Curtea de Apel Cluj - secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul F.I. și,

anulând hotărârea nr. 5495 din 12 decembrie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantului calitatea de

refugiat pentru perioada solicitată și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999.

Pentru a

pronun

ța

această sentință, instanța de fond a reținut că, prin probatoriul administrat

în cauză, respectiv declarațiile notariale ale celor' doi martori, reclamantul

a făcut dovada refugiului său și al familiei sale, din localitatea de domiciliu

într-o altă localitate, precum și a prejudiciilor suferite ca urmare a acestui

refugiu.

Consider

ând-o

netemeinică și nelegală, împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta

Casa Județeană de Pensii Sălaj, susținând, în esență, că, prin probatoriul

administrat în cauză, nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice pe care reclamantul

susține că le-ar fi suferit și că, raportat la acest probatoriu, în mod greșit

instanța a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului și i-a acordat

drepturile compensatorii prevăzute de lege.

Examin

ând cauza

și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 din C.proc.civ,

Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce

urmează.

În

conformitate cu art. l lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

De

asemenea, potrivit art. 6

1

din O.G.

nr. 105/1999 și art.

4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. l din

ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și,

în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

În lipsa

unor acte oficiale, pentru dovedirea

împrejurărilor invocate în susținerea

acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, declarațiile

martorilor Gabrian lancu și Neag Damian.

Referindu-se

la m

ărturie,

ca mijloc de probă în procesul civil, art. 192 din C.proc.civ stabilește că -

înainte ca martorul să declare ceea ce știe în legătură cu faptele sau

împrejurările ce constituie obiectul probei - un minimum de aspecte se impun a

fi precizate, tocmai pentru a da posibilitatea judecătorului să aprecieze în ce

măsură mărturia depusă reflectă realitatea. Aceste reguli prevăzute de C.proc.civ

trebuie considerat că se aplică tuturor declarațiilor de martori - indiferent

dacă acestea sunt judiciare sau extrajudiciare, ca în speța de față - întrucât

nerespectarea lor face imposibilă operațiunea de apreciere a mărturiilor.

Din

analiza declara

țiilor martorilor depuse la dosarul cauzei, reiese că

nici unul din aspectele prevăzute de art. 192 din C.proc.civ, cu excepția

identității și vârstei martorilor (aceasta rezultând doar în mod implicit, din

codul numeric personal), nu au fost lămurite în prealabil.

Declara

țiile

martorilor, singurele probe pe care instanța de fond le invocă în motivarea

hotărârii, nu respectă, așadar, cerințele prevăzute de lege și nu se

coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Or, pentru

a ajunge la o solu

ție temeinică și legală, judecătorii trebuie să aibă rol

activ, fiind datori - potrivit art. 129 alin. (5) din C.proc.civ - a stărui,

prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a

legii. În acest sens, aceleași prevederi legale acordă judecătorilor puterea de

a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă

părțile s-ar împotrivi.

Fa

ță de

dispozițiile legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent,

fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată

de reclamant, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Pentru

aceste motive, recursul va fi admis, sentin

ța atacată va fi

casată și, în temeiul art. 313 teza I-a din C.proc.civ, va fi trimisă cauza la

aceeași instanță, spre rejudecare.

Cu ocazia

rejudec

ării,

în aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) și (3) din C.proc.civ, instanța va

proceda la audierea nemijlocită a martorilor, cu privire la împrejurările

concrete în care reclamantul susține că s-a refugiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de p

ârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj

împotriva sentinței nr. 212 din 13 mai 2009 a Curții de Apel Cluj - Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Caseaz

ă sentința

atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabil

ă.

Pronun

țată în

ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2009.