ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8344/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția civilă, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de defunctul său soț, C.S., ca urmare a luării față de acesta a măsurii administrative cu caracter politic de stabilire a domiciliului obligatoriu în comuna Dilga Nouă, jud. Călărași, în perioada 18 iunie 1951 - 1 aprilie 1956. Prin Sentința nr. 487 din 24 iunie 2010, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să plătească reclamantei C.V.

suma de 25.000 euro, în echivalent în RON la data plății efective, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, în calitate de moștenitoare a defunctului C.S., decedat la data de 18 martie 1996. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta C.V., cât și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin Încheierea din 7 decembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a dispus suspendarea judecării cererilor de apel formulate în cauză, conform dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere publicarea Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, text de lege care reprezintă tocmai temeiul legal pentru acordarea daunelor morale solicitate de către reclamantă.

Astfel, întrucât dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 sunt suspendate pe o perioadă de 45 de zile, după care își încetează efectele, s-a apreciat că reclamanta nu mai are temei legal pentru acordarea daunelor morale, deși la data introducerii acțiunii acest temei exista. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 147 din Constituție, norma de drept declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial și, având în vedere că termenul de 45 de zile a expirat, se impune judecarea cauzei.

Recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii atacate, urmând a se proceda la judecarea pe fond a apelului. Examinând încheierea recurată, în limita criticilor formulate, ce fac posibilă încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată că recursul fondat pentru următoarele considerente: În prezenta cauză, reclamanta C.V. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, au declarat apel împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, pârâtul solicitând prin cererea de apel, în mod expres, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ., judecarea cauzei în lipsă. La termenul de judecată din 7 decembrie 2010, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință, părțile au lipsit.

În aceste circumstanțe de fapt, necontestate în cauză, rezultă cu evidență că nu erau îndeplinite condițiile pentru suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „instanța va suspenda judecata: 1) „ când amândouă părțile o cer”, aceasta fiind de altfel și singura dispoziție de drept intern care ar fi putut justifica, dacă s-ar fi respectat condițiile cerute în mod expres, suspendarea judecății în apel. În condițiile prescrise de textul de lege sus-menționat, măsura suspendării nu se putea dispune decât la cererea expresă și neechivocă a părților, orice alte împrejurări exterioare semnificației normei legale procedurale fiind irelevante.

Reținerea strict formală a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca temei juridic pentru măsura suspendării judecății nu poate fi acceptată, întrucât, pe de o parte, instanța de apel nu a prezentat și propriul raționament menit să justifice măsura dispusă iar, pe de altă parte, însăși norma convențională invită la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor deduse judecății. S-a avut în vedere și faptul că pronunțarea unei decizii de neconstituționalitate reprezintă un eveniment cu un regim juridic foarte bine configurat de legislația națională, pe care instanța de judecată este chemată să-l analizeze în cadrul dezbaterilor ce vor avea loc în legătură cu pretenția dedusă judecății.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea împotriva încheierii din 7 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția civilă în dosarul nr. 1459/91/2010, pe care o casează. Trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

JUDECĂTOR Rodica Susanu Elena Floarea Crețu Dragu

MAGISTRAT ASISTENT

Mihaela Lorena Mitroi Red./Tehnored. M.L.M. – 4 ex 14 decembrie 2011 Judecători apel: Curtea de Apel Galați – Secția civilă Irina Alexandra Boldea Luminița Cristea Judecător primă instanță: Tribunalul Vrancea – Secția civilă Viorica Vasilica Neacșu