ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8344/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23

aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția civilă, reclamanta C.V. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro,

reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de defunctul său soț,

C.S., ca urmare a luării față de acesta a măsurii administrative cu caracter

politic de stabilire a domiciliului obligatoriu în comuna Dilga Nouă, jud.

Călărași, în perioada 18 iunie 1951 - 1 aprilie 1956.

Prin Sentința nr. 487

din 24 iunie 2010, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis în parte acțiunea

și a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să

plătească reclamantei C.V. suma de 25.000 euro, în echivalent în RON la data

plății efective, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, în calitate de

moștenitoare a defunctului C.S., decedat la data de 18 martie 1996.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel atât reclamanta C.V., cât și pârâtul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Încheierea din 7

decembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a dispus suspendarea

judecării cererilor de apel formulate în cauză, conform dispozițiilor art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere publicarea

Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, prin care s-a

constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza

I din Legea nr. 221/2009, text de lege care reprezintă tocmai temeiul legal

pentru acordarea daunelor morale solicitate de către reclamantă.

Astfel, întrucât

dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 sunt suspendate pe

o perioadă de 45 de zile, după care își încetează efectele, s-a apreciat că

reclamanta nu mai are temei legal pentru acordarea daunelor morale, deși la

data introducerii acțiunii acest temei exista.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea,

criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că, în conformitate cu prevederile

art. 147 din Constituție, norma de drept declarată neconstituțională își

încetează efectele după 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul

Oficial și, având în vedere că termenul de 45 de zile a expirat, se impune

judecarea cauzei.

Recurentul a

solicitat admiterea recursului și casarea încheierii atacate, urmând a se

proceda la judecarea pe fond a apelului.

Examinând încheierea

recurată, în limita criticilor formulate, ce fac posibilă încadrarea în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată că recursul

fondat pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză,

reclamanta C.V. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, au

declarat apel împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, pârâtul

solicitând prin cererea de apel, în mod expres, în conformitate cu dispozițiile

art. 242 alin. (2) C. proc. civ., judecarea cauzei în lipsă.

La termenul de

judecată din 7 decembrie 2010, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de

ședință, părțile au lipsit.

În aceste

circumstanțe de fapt, necontestate în cauză, rezultă cu evidență că nu erau

îndeplinite condițiile pentru suspendarea judecării cauzei în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „instanța va

suspenda judecata: 1) „ când amândouă părțile o cer”, aceasta fiind de altfel

și singura dispoziție de drept intern care ar fi putut justifica, dacă s-ar fi

respectat condițiile cerute în mod expres, suspendarea judecății în apel.

În condițiile

prescrise de textul de lege sus-menționat, măsura suspendării nu se putea

dispune decât la cererea expresă și neechivocă a părților, orice alte

împrejurări exterioare semnificației normei legale procedurale fiind

irelevante.

Reținerea strict

formală a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca

temei juridic pentru măsura suspendării judecății nu poate fi acceptată,

întrucât, pe de o parte, instanța de apel nu a prezentat și propriul

raționament menit să justifice măsura dispusă iar, pe de altă parte, însăși

norma convențională invită la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor

deduse judecății.

S-a avut în vedere și

faptul că pronunțarea unei decizii de neconstituționalitate reprezintă un

eveniment cu un regim juridic foarte bine configurat de legislația națională,

pe care instanța de judecată este chemată să-l analizeze în cadrul dezbaterilor

ce vor avea loc în legătură cu pretenția dedusă judecății.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va casa încheierea

recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea împotriva

încheierii din 7 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția

civilă în dosarul nr. 1459/91/2010, pe care o casează.

Trimite cauza

aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

JUDECĂTOR

Rodica Susanu Elena

Floarea Crețu Dragu

MAGISTRAT ASISTENT

Mihaela Lorena Mitroi

Red./Tehnored. M.L.M.

– 4 ex

14 decembrie 2011

Judecători apel:

Curtea de Apel Galați – Secția civilă

Irina Alexandra

Boldea

Luminița Cristea

Judecător primă

instanță: Tribunalul Vrancea – Secția civilă

Viorica Vasilica

Neacșu