ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3751/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta I.A.N. a formulat, în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională pentru Integritate, contestație împotriva Ordinului 711/2009,

prin care a fost sancționată disciplinar, cu retrogradarea din funcție,

solicitând anularea sa, repunerea în funcția de șef serviciu S.I.A.P.,

obligarea la plata drepturilor bănești salariale și de altă natură

(indemnizația de conducere) de care a fost

lipsită,

începând cu data de 14 mai 2009 până la executarea hotărârii care

se va

pronunța, cu plata de daune interese, precum și obligarea la plata de daune

morale în sumă de 500.000 lei.

In motivare, reclamanta a arătat

că s-au încălcat dispozițiile de ordine publica privind cercetarea disciplinara

prealabila.

Astfel la

ultimul termen la care a fost convocată unul dintre membrii comisiei a fost

schimbat, cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 1344 din 31 octombrie 2007.

A

susținut reclamanta că și dreptul la apărare i-a fost încălcat, dat fiind că a

fost interogata nu cu privire la presupusele abateri disciplinare, indicate în

sesizare, ci cu privire la aspectele generale ale activității sale, cum ar fi

îndeplinirea atribuțiilor funcțiilor si cunoașterea obligațiilor ce îi revin

din O.U.G. nr. 34/2006.

S-a

mai arătat că în mod nelegal a fost respinsa cererea de audiere, în

condițiile art. 39 din H.G. nr. 1344/2007, a

persoanei care a făcut sesizarea și i s-a î

ncălcat dreptul de a participa la audierea

altor persoane care au

dat explicații comisiei în legătura cu faptele sale, explicații consemnate in

procesul verbal de audiere, folosite in justificarea ordinului de sancționare.

Totodată

reclamanta a susținut că cele patru adrese pe

care

secretarul general afirmă că i le-a comunicat și a cerut să le rezolve

nu

au fost înregistrate la serviciul său și că acestea poartă un număr consemnat

olograf de către un angajat A.N.I., care nu face parte din serviciul său.

Chiar și în măsura în care, ipotetic aceste adrese ar

prezenta vreo

relevanță

și concludentă, sancțiunea este nefondată pentru că atribuțiunile funcționale

au fost îndeplinite, iar eventuala lipsă a unui

răspuns la aceste adrese ale secretarului general, nu a impietat cu

nimic

desfășurarea activității sale în elaborarea planului de achiziții

pe anul 2009.

Având în vedere prioritățile fixate de conducerea

agenției, respectiv

prezentarea

tuturor documentelor solicitate de Curtea de Conturi, aflată în control din

luna februarie 2009 la sediul instituției a răspuns prioritar obligațiilor

stabilite în raport cu această împrejurare. Nu și-a neglijat nici atribuțiile

de bază, și nu a primit în această perioadă nici un reproș.

În

fine, a arătat reclamanta, elaborarea programului anual al achizițiilor public

al ANI pentru anul 2009, era în grafic și în termen pentru elaborare acestuia,

solicitase compartimentelor necesarul achizițiilor, urmând să înainteze

conducerii ANI programul de achiziții după aprobarea bugetului.

În

cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, inclusiv documentația care a stat

la baza emiterii ordinului contestat, precum și proba cu depoziția martorului P.G.

Curtea

de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 2350 din 17 mai 2010 a respins acțiunea reclamantei ca

neîntemeiată.

Pentru

a hotărî astfel această instanță a reținut următoarele considerente:

1.

Referitor la primul motiv de nulitate al ordinului privind înlocuirea nelegală

a unui membru al Comisiei, Curtea a constatat faptul că nu este întemeiat,

deoarece din înscrisurile atașate dosarului, rezultă că s-au respectat

prevederile art. 13 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 1344/2007, referitoare la

înlocuire

cu un membru supleant, ca urmare

a lipsei membrului titular din agenție

în acea perioadă.

2.

Instanța a reținut că nici cel de-al doilea motiv de nulitate referitor la

încălcarea dreptului la apărare, nu se verifică, având în vedere că, în cadrul

cercetării disciplinare, s-au respectat prevederile art. 30 din H.G. nr.

1344/2007, inclusiv sub aspectul posibilității de a prezenta explicațiile pe

care le considera necesare, dovadă în acest sens fiind

conținutul proceselor-verbale realizate și inclusiv sub aspectul

modalității

de audiere a persoanei care a efectuat sesizarea, potrivit

prevederilor art. 39 din hotărâre, dispoziții care permit prezența doar în

contextul acordului persoanei care a efectuat sesizarea.

3.

Sub aspectul temeiniciei ordinului, Curtea a constatat ca nefondate criticile,

având în vedere că reclamanta avea atribuția conform fișei postului, să

elaboreze programul de investiții, în ultimul trimestru al anului, și

definitivat, după aprobarea bugetului.

Instanța a reținut că din consemnările procesului-verbal

nr. 60/2009, rezultă că reclamanta

cunoștea prevederile legislației în vigoare

referitoare la achizițiile publice, iar potrivit procesului-verbal nr. 99 din

data de 07 aprilie 2009, reclamanta a precizat faptul că a depus planul

solicitat la data de 20 martie 2009.

Din

celelalte înscrisuri administrate în cauză, a reieșit aceeași împrejurare în

sensul că, în pofida cererilor formulate în mod repetat, prin intermediul

conducerii agenției, din datele de 17.12.2008, 05 ianuarie 2009, 11 februarie 2009

și 03 martie 2009, prin care i se solicita să prezinte situația achizițiilor și

investițiilor pe anul 2009, reclamanta nu a răspuns acestei atribuții care îi

revenea potrivit fișei postului.

Curtea

a mai reținut că martorul C.I.C. a confirmat împrejurarea că aceste adrese au

fost înregistrate pe rolul serviciului și aduse la cunoștință, reclamantei,

fapt care contravine propriei declarații a acesteia în sensul că nu ar fi fost

înregistrate.

În

ceea ce privește depoziția martorului audiat în fața instanței de judecată, P.G.,

prima instanță a apreciat că acesta nu a putut oferi elemente concludente

cauzei, atât timp cât s-a precizat că nu își mai amintește prea multe, ca

urmare a trecerii timpului, iar pe de altă parte, deși se atestă înregistrarea

electronică de către șeful serviciului, acest lucru nu înlătură

și înregistrarea scriptică, atestată de celălalt

martor menționat, precum și

de înscrisurile depuse la dosarul prezent,

în acest sens.

În consecință,

constatându-se încălcarea prevederilor art.

4

alin. (2) din H.G. 925/2006, Curtea a apreciat că sancțiunea reclamantei a fost

aplicată în mod corect și temeinic, motiv pentru care a respins primul capăt al

acțiunii ca neîntemeiat, aceiași soluție fiind dată și pentru celelalte capete

de cerere, dat fiind caracterul de accesorialitate al acestora.

Motivele

de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

invocându-se interpretarea greșită a probelor administrate și aplicarea greșită

a legii în raport de situația de fapt.

Recurenta

critică sentința pronunțată de instanța de fond prin care a fost respinsă în mod

greșit și nelegal acțiunea reclamantei în condițiile în care fapta reținută ca

abatere disciplinară nu poate fi reținută, deoarece programul a fost înaintat

cu nota de înaintare din 20 martie 2009 fiind respectat termenul stabilit prin

adresa din 18 martie 2009.

Recurenta

arată că instanța de fond a încălcat principiul din materia probațiunii

rezultat din art. 1191 alin. (1) și (2) C. proc. civ., deoarece a reținut proba

testimonială în contra celor rezultate din proba cu acte.

La

dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând

recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea, pentru următoarele

considerente, îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Soluția

de respingere a acțiunii reclamantei-recurente este temeinică în raport de

probele administrate pe situația de fapt și este legală în raport de

dispozițiile H.G. nr. 1344/2007 coroborat cu art. 77 alin. (3) lit. d) din Legea

nr. 188/1999.

Curtea

nu va reține susținerea din recurs în sensul inexistenței faptei care

constituie abatere disciplinară reținute în sarcina sa. Din probele

administrate, inclusiv declarațiile de martori și acte rezultă că

recurenta-reclamantă nu a dat curs

solicitărilor venite

din partea conducerii Agenției, de a furniza elementele necesare constituirii

bugetului de

venituri și cheltuieli pe anul 2009. în acest sens au

fost anexate sesizării Comisiei de disciplină din carul

instituției,

patru adrese emise și înregistrate la secretariatul general al Agenției precum

și la Serviciul Investiții

și Achiziții Publice prin care se

solicita furnizarea datelor menționate, precum și alte date necesare

raportărilor

statistice.

Din

analiza fișei postului, recurentei-reclamante, printre alte sarcini este

menționată în mod expres obligația conform căreia șeful serviciului "elaborează

programul de investiții" [subcapitolul "ATRIBUȚII",

lit. e) din Fișa

postului].

Din consemnările Procesului

verbal nr. 60 din 17 martie 2009 încheiat cu ocazia audierii recurentei-

reclamante, rezultă faptul că aceasta cunoștea

prevederile legislației în vigoare referitoare la achizițiile publice,

și sarcinile ce-i reveneau prin fișa postului

deci, implicit, obligația de întocmire a Programului de investiții.

Din

declarațiile date în cursul cercetării disciplinare rezultă faptul că la data

întocmirii Procesului verbal

amintit mai sus, nu a fost finalizat Planul de investiții

pe anul 2009.

De

menționat faptul că din declarațiile martorilor audiați dar și din dispozițiile

legii, rezultă că planul de

achiziții trebuie întocmit "în ultimul trimestru al

anului precedent se elaborează și se definitivează după aprobarea

bugetului".

Curtea nu va reține

susținerile din recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 1191 C. civ.,

deoarece declarația martorului C.I.C. nu a contrazis probatoriul cu acte ci l-a

completat în sensul reținerii culpei recurentei-pârâte care nu și-a îndeplinit o

anume atribuție de serviciu deși anterior perioadei de concediu medical 29

ianuarie 2009 - -28 februarie 2009 a primit două solicitări anterioare din

decembrie 2008 și din 5 ianuarie 2009 – filele 26-27 dosar fond.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța

de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.A.N.

împotriva sentinței nr. 2350 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.