ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3751/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.A.N. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate, contestație împotriva Ordinului 711/2009, prin care a fost sancționată disciplinar, cu retrogradarea din funcție, solicitând anularea sa, repunerea în funcția de șef serviciu S.I.A.P., obligarea la plata drepturilor bănești salariale și de altă natură (indemnizația de conducere) de care a fost lipsită, începând cu data de 14 mai 2009 până la executarea hotărârii care se va pronunța, cu plata de daune interese, precum și obligarea la plata de daune morale în sumă de 500.000 lei.

In motivare, reclamanta a arătat că s-au încălcat dispozițiile de ordine publica privind cercetarea disciplinara prealabila. Astfel la ultimul termen la care a fost convocată unul dintre membrii comisiei a fost schimbat, cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 1344 din 31 octombrie 2007. A susținut reclamanta că și dreptul la apărare i-a fost încălcat, dat fiind că a fost interogata nu cu privire la presupusele abateri disciplinare, indicate în sesizare, ci cu privire la aspectele generale ale activității sale, cum ar fi îndeplinirea atribuțiilor funcțiilor si cunoașterea obligațiilor ce îi revin din O.U.G. nr. 34/2006. S-a mai arătat că în mod nelegal a fost respinsa cererea de audiere, în condițiile art. 39 din H.G.

nr. 1344/2007, a persoanei care a făcut sesizarea și i s-a î ncălcat dreptul de a participa la audierea altor persoane care au dat explicații comisiei în legătura cu faptele sale, explicații consemnate in procesul verbal de audiere, folosite in justificarea ordinului de sancționare. Totodată reclamanta a susținut că cele patru adrese pe care secretarul general afirmă că i le-a comunicat și a cerut să le rezolve nu au fost înregistrate la serviciul său și că acestea poartă un număr consemnat olograf de către un angajat A.N.I., care nu face parte din serviciul său.

Chiar și în măsura în care, ipotetic aceste adrese ar prezenta vreo relevanță și concludentă, sancțiunea este nefondată pentru că atribuțiunile funcționale au fost îndeplinite, iar eventuala lipsă a unui răspuns la aceste adrese ale secretarului general, nu a impietat cu nimic desfășurarea activității sale în elaborarea planului de achiziții pe anul 2009. Având în vedere prioritățile fixate de conducerea agenției, respectiv prezentarea tuturor documentelor solicitate de Curtea de Conturi, aflată în control din luna februarie 2009 la sediul instituției a răspuns prioritar obligațiilor stabilite în raport cu această împrejurare. Nu și-a neglijat nici atribuțiile de bază, și nu a primit în această perioadă nici un reproș.

În fine, a arătat reclamanta, elaborarea programului anual al achizițiilor public al ANI pentru anul 2009, era în grafic și în termen pentru elaborare acestuia, solicitase compartimentelor necesarul achizițiilor, urmând să înainteze conducerii ANI programul de achiziții după aprobarea bugetului. În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, inclusiv documentația care a stat la baza emiterii ordinului contestat, precum și proba cu depoziția martorului P.G. Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2350 din 17 mai 2010 a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut următoarele considerente: 1. Referitor la primul motiv de nulitate al ordinului privind înlocuirea nelegală a unui membru al Comisiei, Curtea a constatat faptul că nu este întemeiat, deoarece din înscrisurile atașate dosarului, rezultă că s-au respectat prevederile art. 13 alin. (1) lit. g) din H.G.

nr. 1344/2007, referitoare la înlocuire cu un membru supleant, ca urmare a lipsei membrului titular din agenție în acea perioadă. 2. Instanța a reținut că nici cel de-al doilea motiv de nulitate referitor la încălcarea dreptului la apărare, nu se verifică, având în vedere că, în cadrul cercetării disciplinare, s-au respectat prevederile art. 30 din H.G. nr. 1344/2007, inclusiv sub aspectul posibilității de a prezenta explicațiile pe care le considera necesare, dovadă în acest sens fiind conținutul proceselor-verbale realizate și inclusiv sub aspectul modalității de audiere a persoanei care a efectuat sesizarea, potrivit prevederilor art. 39 din hotărâre, dispoziții care permit prezența doar în contextul acordului persoanei care a efectuat sesizarea.

3. Sub aspectul temeiniciei ordinului, Curtea a constatat ca nefondate criticile, având în vedere că reclamanta avea atribuția conform fișei postului, să elaboreze programul de investiții, în ultimul trimestru al anului, și definitivat, după aprobarea bugetului.

Instanța a reținut că din consemnările procesului-verbal nr. 60/2009, rezultă că reclamanta cunoștea prevederile legislației în vigoare referitoare la achizițiile publice, iar potrivit procesului-verbal nr. 99 din data de 07 aprilie 2009, reclamanta a precizat faptul că a depus planul solicitat la data de 20 martie 2009. Din celelalte înscrisuri administrate în cauză, a reieșit aceeași împrejurare în sensul că, în pofida cererilor formulate în mod repetat, prin intermediul conducerii agenției, din datele de 17.12.2008, 05 ianuarie 2009, 11 februarie 2009 și 03 martie 2009, prin care i se solicita să prezinte situația achizițiilor și investițiilor pe anul 2009, reclamanta nu a răspuns acestei atribuții care îi revenea potrivit fișei postului.

Curtea a mai reținut că martorul C.I.C. a confirmat împrejurarea că aceste adrese au fost înregistrate pe rolul serviciului și aduse la cunoștință, reclamantei, fapt care contravine propriei declarații a acesteia în sensul că nu ar fi fost înregistrate. În ceea ce privește depoziția martorului audiat în fața instanței de judecată, P.G., prima instanță a apreciat că acesta nu a putut oferi elemente concludente cauzei, atât timp cât s-a precizat că nu își mai amintește prea multe, ca urmare a trecerii timpului, iar pe de altă parte, deși se atestă înregistrarea electronică de către șeful serviciului, acest lucru nu înlătură și înregistrarea scriptică, atestată de celălalt martor menționat, precum și de înscrisurile depuse la dosarul prezent, în acest sens.

În consecință, constatându-se încălcarea prevederilor art. 4 alin. (2) din H.G. 925/2006, Curtea a apreciat că sancțiunea reclamantei a fost aplicată în mod corect și temeinic, motiv pentru care a respins primul capăt al acțiunii ca neîntemeiat, aceiași soluție fiind dată și pentru celelalte capete de cerere, dat fiind caracterul de accesorialitate al acestora. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., invocându-se interpretarea greșită a probelor administrate și aplicarea greșită a legii în raport de situația de fapt.

Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond prin care a fost respinsă în mod greșit și nelegal acțiunea reclamantei în condițiile în care fapta reținută ca abatere disciplinară nu poate fi reținută, deoarece programul a fost înaintat cu nota de înaintare din 20 martie 2009 fiind respectat termenul stabilit prin adresa din 18 martie 2009. Recurenta arată că instanța de fond a încălcat principiul din materia probațiunii rezultat din art. 1191 alin. (1) și (2) C. proc. civ., deoarece a reținut proba testimonială în contra celor rezultate din proba cu acte. La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea, pentru următoarele considerente, îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Soluția de respingere a acțiunii reclamantei-recurente este temeinică în raport de probele administrate pe situația de fapt și este legală în raport de dispozițiile H.G. nr. 1344/2007 coroborat cu art. 77 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999. Curtea nu va reține susținerea din recurs în sensul inexistenței faptei care constituie abatere disciplinară reținute în sarcina sa. Din probele administrate, inclusiv declarațiile de martori și acte rezultă că recurenta-reclamantă nu a dat curs solicitărilor venite din partea conducerii Agenției, de a furniza elementele necesare constituirii bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009. în acest sens au fost anexate sesizării Comisiei de disciplină din carul instituției, patru adrese emise și înregistrate la secretariatul general al Agenției precum și la Serviciul Investiții și Achiziții Publice prin care se solicita furnizarea datelor menționate, precum și alte date necesare raportărilor statistice.

Din analiza fișei postului, recurentei-reclamante, printre alte sarcini este menționată în mod expres obligația conform căreia șeful serviciului "elaborează programul de investiții" [subcapitolul "ATRIBUȚII", lit. e) din Fișa postului]. Din consemnările Procesului verbal nr. 60 din 17 martie 2009 încheiat cu ocazia audierii recurentei- reclamante, rezultă faptul că aceasta cunoștea prevederile legislației în vigoare referitoare la achizițiile publice, și sarcinile ce-i reveneau prin fișa postului deci, implicit, obligația de întocmire a Programului de investiții.

Din declarațiile date în cursul cercetării disciplinare rezultă faptul că la data întocmirii Procesului verbal amintit mai sus, nu a fost finalizat Planul de investiții pe anul 2009. De menționat faptul că din declarațiile martorilor audiați dar și din dispozițiile legii, rezultă că planul de achiziții trebuie întocmit "în ultimul trimestru al anului precedent se elaborează și se definitivează după aprobarea bugetului". Curtea nu va reține susținerile din recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 1191 C. civ., deoarece declarația martorului C.I.C. nu a contrazis probatoriul cu acte ci l-a completat în sensul reținerii culpei recurentei-pârâte care nu și-a îndeplinit o anume atribuție de serviciu deși anterior perioadei de concediu medical 29 ianuarie 2009 - -28 februarie 2009 a primit două solicitări anterioare din decembrie 2008 și din 5 ianuarie 2009 – filele 26-27 dosar fond.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.A.N. împotriva sentinței nr. 2350 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.