ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5857/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Acțiunea reclamantei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.A.N.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - anularea Ordinului nr. 726/2009 emis de Președintele Agenției pârâte, prin care a fost sancționată disciplinar conform dispozițiilor art. 77 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, cu destituirea din funcția publică pe care o deținea; - repunerea în funcția și postul ocupat anterior emiterii ordinului contestat; - obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor bănești și salariale de orice natura, începând cu data de 22 iunie 2009 și până la data reintegrării efective în funcție; - obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că împotriva sa a fost luată, prin Ordinul nr. 711/2009 emis de președintele Agenției Naționale de Integritate, măsura retrogradării din funcția publică de conducere de șef Serviciu de Investiții și Achiziții Publice din cadrul Direcției Generale Economice, în funcția publică de execuție de consilier, grad profesional superior, treapta de salarizare 1, pentru o perioadă de 1 an. Fără a aștepta soluționarea acțiunii în instanță promovată de reclamantă împotriva ordinului respectiv, președintele Agenției Naționale de Integritate a semnat ordinul de destituire din funcție, aplicându-i practic, absolut nelegal, doua sancțiuni pentru aceeași faptă, între cele două ordine, reclamanta susține că există o strânsă legătură, în condițiile în care motivele acestora sunt aproape identice.

Reclamanta a arătat că, prin depunerea certificatului din 5 februarie 2009 eliberat de organizația nonguvernamentală T.I. România, și-a declinat calitatea de avertizor conform Legii nr. 571/2004, privind protecția personalului din autoritățile publice, instituții publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii, ceea ce a deranjat în mod deosebit pe membrii Comisiei. Reclamantei i s-a solicitat prin adresa din 12 iunie 2009, să prezinte copia actului de sesizare adresat T.I. România, însă adresa respectivă i-a fost comunicată abia la data de 15 iunie 2009, în condițiile în care a doua zi, pe data de 16 iunie 2009, se întrunea Comisia de disciplină, astfel că nu a putut prezenta copia sesizării.

Reclamanta a susținut că faptele sesizate de către directorul general economic, G.C., la punctele 2-6, privesc funcția de șef serviciu, funcție pe care a deținut-o până la data de 14 mai 2009, iar sesizarea a fost făcută la data de 29 mai 2009, când era doar consilier, ca urmare a retrogradării sale din funcția de șef de serviciu, prin Ordinul nr. 711/2009. A învederat reclamanta că toate faptele care i-au fost imputate sunt prezentate în manieră generală, arătând că documentația din spatele unui contract de achiziție publică implică o muncă de echipă, în care toți membrii colaborează și respectă o anumită ordine cronologică, iar neîndeplinirea unei singure atribuții de către un membru al echipei, are efectul dominoului, fiind greu, dacă nu imposibil, să se atribuie o vină exclusivă și concretă doar unei singure persoane.

Reclamanta a criticat punctual aspectele invocate în sesizarea Comisiei de Disciplină, reținute ca abateri disciplinare. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1631 din 7 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Ordinul nr. 726/2009 emis de președintele Agenției Naționale de Integritate, a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii ordinului de destituire și a obligat pârâta să achite reclamantei toate drepturile bănești de care aceasta ar fi beneficiat, potrivit funcției deținute anterior emiterii ordinului, începând cu data emiterii acestuia și până la reintegrarea efectivă în funcție.

Prin aceeași sentință, instanța a respins pretențiile reclamantei privind plata de daune morale. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul nr. 726/2009 emis de președintele Agenției Naționale de Integritate reclamantei I.A.N. i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a destituirii din funcția publică, prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, cu aceeași dată, respectiv a emiterii ordinului, reclamantei încetându-i raportul de serviciu în temeiul art. 97 lit. d) din aceeași lege.

Abaterile disciplinare imputate reclamantei și care au constituit temeiul sancționării sale sunt următoarele: - întârzieri în încheierea Acordului-cadru de lucrări privind reparații generale, respectiv încheierea acestuia în data de 31 martie 2009 în loc de 20 martie 2009; - neîntocmirea documentației aferente demarării procedurii de achiziție publică de servicii de arhivare a documentelor Agenției Naționale de Integritate, deși lucrarea i-a fost repartizată în data de 10 martie 2009, cu precizarea că primul și singurul demers în acest sens a fost făcut cu 21 de zile mai târziu, respectiv în 31 martie 2009, prin formularea unei solicitări către compartimentul de specialitate, la care nu a mai revenit ulterior; - întârzierea întocmirii documentației aferente demarării procedurii de achiziție publică de computere și licențe, conform referatului din 7 aprilie 2009, repartizat la data de 9 aprilie 2009; - neîntocmirea documentației, conform notei de fundamentare din 17 martie 2009, aprobată de conducerea agenției și primită la 23 martie 2009, privind contractul de reparații pavaje încheiat, așa cum rezultă din documentele depuse, fără concursul reclamantei în data de 21 mai 2009. Instanța a constatat că faptele reținute în sarcina reclamantei prin ordinul contestat nu se suprapun cu faptele reținute prin Ordinul nr. 711/2009 al președintelui Agenției Naționale de Integritate.

În ceea ce privește modul de derulare a procedurii de cercetare disciplinară, în considerarea invocatei calități de avertizor în interes public, instanța a reținut culpa reclamantei în nedepunerea sesizării adresate T.I. România.

În analiza pe fond a faptelor imputate reclamantei ca abateri disciplinare ce au antrenat sancționarea sa cu destituirea din funcția publică, s-au stabilit următoarele: - cu privire la fapta constând în „întârzieri în încheierea Acordului-cadru de lucrări privind reparații generale, respectiv încheierea acestuia în data de 31 martie 2009 în loc de 20 martie 2009”, s-a constata că la data de 18 martie 2009, reclamanta, ca șef al Serviciului de Investiții și Achiziții Publice în cadrul Agenției Naționale de Integritate, a transmis, prin adresa din 18 martie 2009, obiecțiunile și amendamentele ofertantului adjudecatar, Direcției Juridice, Control și Relații Publice, solicitând sprijinul în analizarea obiecțiunilor și amendamentelor în cauză până cel târziu la data de 20 martie 2009. Din acest moment, înscrisurile din dosarul Comisiei de disciplină, care se constituie în probe ale faptelor imputate, nu mai precizează dacă, modul și momentul în care acest demers al reclamantei s-a finalizat prin transmiterea unui răspuns al Direcției Juridice.

Mai mult, la dosarul cauzei există un draft al acestui acord-cadru de lucrări, purtând din 26 martie 2009, semnat de reclamantă, neputându-se reține culpa reclamantei, cât timp aceasta l-a semnat; - cu privire la fapta privind „neîntocmirea documentației aferente demarării procedurii de achiziție publică de servicii de arhivare a documentelor Agenției Naționale de Integritate, deși lucrarea i-a fost repartizată în data de 10 martie 2009, cu precizarea că primul și singurul demers în acest sens a fost făcut cu 21 de zile mai târziu, respectiv în 31 martie 2009, prin formularea unei solicitări către compartimentul de specialitate, la care nu a mai revenit ulterior”, s-a constatat că pârâta nu a probat faptul că lucrarea ar fi fost repartizată reclamantei și primită de aceasta în 10 martie 2009. - cu privire la fapta privind „întârzierea întocmirii documentației aferente demarării procedurii de achiziție publică de computere și licențe, conform referatului din 7 aprilie 2009,repartizat la data de 9 aprilie 2009”, instanța a reținut că la data de 9 aprilie 2009, reclamantei, ca șef al Serviciului de Investiții și Achiziții Publice, i-a fost înaintat referatul de necesitate cu valoare estimată din 7 aprilie 2009 dispunându-i-se demararea urgentă a procedurii, iar la data de 27 aprilie 2009,

reclamanta a înaintat directorului general proiectul de notă justificativă „privind oportunitatea și necesitatea declanșării procedurii de achiziție publică de produse Computere personale, pachete software pentru baze de date și operare și utilitare pentru pachete software", notă definitivată din 7 mai 2009. S-a concluzionat că pârâta nu a precizat care ar fi termenul optim pentru întocmirea acestei note justificative, pentru a dovedi pretinsa întârziere, cu atât mai mult cu cât întocmirea proiectului acestei note la data de 27 aprilie 2009 nu constituie primul demers făcut de reclamantă, în condițiile în care nota justificativă a avut anexată și „propunerea tehnică pentru întocmirea caietului de sarcini”, întocmită de serviciul de specialitate, respectiv Serviciul de Tehnologia Informației; - cu privire la fapta privind „neîntocmirea documentației, conform notei de fundamentare din 17 martie 2009, aprobată de conducerea Agenției și primită la 23 martie 2009, privind contractul de reparații pavaje încheiat, așa cum rezultă din documentele depuse, fără concursul reclamantei în data de 21 mai 2009”, instanța a reținut că la dosarul disciplinar nu există niciun document care să ateste modul concret în care a fost derulată procedura de încheiere a acestui contract, cine și ce documentație a întocmit, susținându-se doar, cu caracter echivoc,

că încheierea contractului s-a făcut fără concursul reclamantei, iar nesemnarea acestuia de către reclamantă se datorează faptului că la data de 14 mai 2009, cu o săptămână înainte, fusese retrogradată pe timp de un an din funcția publică de șef Serviciu de Investiții și Achiziții Publice. În concluzie, instanța a reținut că faptele imputate reclamantei prin actul de sancționare nu se pot subsuma nici abaterii constând în întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, prevăzută la art. 77 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999, indicată drept temei al sancționării și cu atât mai puțin celei constând în neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor; prevăzută la art. 77 alin. (2) lit. b) din aceeași lege, întrucât din actul de sancționare și din raportul comisiei de disciplină nu rezultă care ar fi faptele imputate, iar întârzierea sistematică presupune ca aceasta să aibă caracter sistematic, adică regulat.

În privința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești de care reclamanta ar fi beneficiat potrivit funcției deținute anterior emiterii ordinului, până la reintegrarea efectivă în funcție, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Referitor la daunele morale, instanța a reținut că nu a fost făcută dovada prejudiciului moral suferit prin destituirea din funcție, acesta neputând fi prezumat și nici evaluat, în lipsa unor atare dovezi. II. Instanța de recurs 1. Recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate Împotriva sentinței civile nr. 1631 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc.

civ. și ale art. 304 1 din C. proc. civ. Recurenta a susținut că în mod greșit s-a anulat sancțiunea disciplinară a eliberării din funcția publică aplicată intimatei prin Ordinul nr. 726/2009, pentru întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor și neglijență repetată în efectuarea lucrărilor, abateri prevăzute de art. 77 alin. (2) lit. a), lit. b) din Legea nr. 188/1999 rezultate din: întârzierea, din culpa intimatei, reclamante a încheierii Acordului cadru de lucrări reparații generale, cu mai mult de 15 zile, deoarece transmiterea comunicării rezultatului procedurii cerere–ofertă s-a efectuat la 10 martie 2009, iar Acordul s-a încheiat la 31 martie 2009, adresa intimatei din 18 martie 2009 neavând relevanță, fiind emisă după 8 zile de la comunicarea acordului SC C.G.

SRL; - neîntocmirea documentației aferente procedurii de achiziție publică de servicii arhivare a documentelor Agenției Naționale de Integritate, lucrare repartizată intimatei la 10 martie 2009, aceasta formulând o solicitare către compartimentul de specialitate IT la 31 martie 2009, după 21 de zile, deși achiziționarea sistemului era importantă pentru operaționalizarea Agenția Națională de Integritate, ceea ce justifica gravitatea faptei; - întârzierea întocmirii documentației aferente demarării procedurii de achiziție publică de computere și licențe, lucrare repartizată intimatei la 9 aprilie 2009, pentru care aceasta a întocmit o notă justificativă privind oportunitatea și necesitatea declanșării procedurii de achiziție publică abia la data de 27 aprilie 2009, care însă conținea unele inadvertențe privind estimările din Programul anual al achizițiilor publice pe anul 2009 a fost restituit serviciului și definitivat și aprobat la 7 mai 2009, încadrându-se în întârzierile cumulate ale instituției recurente în privința procedurilor de achiziție publică; - neîntocmirea documentației privind încheierea contractului de refacere pavaje, conform hotărârii Consiliului General al municipiului București nr. 126/2004, în vederea obținerii avizului de racordare la consumator pentru spor de putere,

nota de fundamentare din 17 martie 2009 fiind înregistrată la Direcția Generală Economică din 19 martie 2009, contractul fiind încheiat abia la 21 mai 2009 intimata neefectuând nici un demers pentru întocmirea documentației de la data primirii notei, până la destituirea din funcția publică de conducere, adică timp de o lună și jumătate; - nu s-a făcut nici o apreciere de către instanță cu privire la nerespectarea atribuțiilor de serviciu ale intimatei privind încheierea contractului pentru achiziționarea de servicii analiză media conform referatului Direcției de Comunicare și Protocol din 14 ianuarie 2009. Recurenta a concluzionat că în mod greșit instanța a apreciat că nu s-au dovedit abaterile săvârșite de intimată sau vinovăția acesteia, hotărârea fiind netemeinică și nelegală, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.

2. Apărările intimatei Intimata–reclamantă I.A.N. prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) din C. proc. civ. și personal în instanță a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, susținând că sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată nelegal, deoarece nu se face vinovată de săvârșirea pretinselor abateri reținute în sarcina sa. A învederat intimata că destituirea sa din funcție este urmarea sesizării unor nereguli constatate în activitatea unor persoane din conducerea instituției, printr-un memoriu adresat Consiliului Național de Integritate, în temeiul Legii nr. 571/2004, Ordinul de sancționare nerespectând dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. b) din actul normativ indicat anterior.

3) Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Intimata–reclamantă I.A.N.

a deținut funcția publică de conducere de șef Serviciu Investiții și Achiziții Publice în cadrul Direcției Generale Economice a Agenției Naționale de Integritate până la data de 14 mai 2009, când prin Ordinul 711 emis la această dată de Președintele Agenției Naționale de Integritate, a fost retrogradată pentru o perioadă de 1 an, în funcția publică de execuție de consilier, grad profesional superior, treapta salarizare 1, pentru neprezentarea situației achizițiilor și investițiilor instituției pentru anul 2009, care i-a fost solicitată în mod repetat în perioada decembrie 2008–martie 2009. Acțiunea de contencios administrativ prin care intimata din prezenta cauză a solicitat anularea Ordinului Agenției Naționale de Integritate nr. 711/2009 a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința nr. 2350 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, devenită irevocabilă prin decizia nr. 3751 din 28 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție . Prin Ordinul nr. 726/2009 emis de Președintele Agenției Naționale de Integritate intimatei i s-a aplicat cea mai gravă sancțiune disciplinară–destituirea din funcția publică deținută, considerându-se că aceasta a întârziat sistematic în efectuarea lucrărilor și a dovedit neglijență repetată în rezolvarea acestora,

abateri prevăzute de art. 77 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. În cuprinsul Ordinului contestat de intimată în temeiul Legii nr. 554/2004 au fost menționate patru fapte apreciate de recurentă ca reprezentând abaterile disciplinare prevăzute de textul de lege menționat anterior, însă Curtea de Apel București prin sentința nr. 1631 din 7 aprilie 2010 a admis în parte acțiunea reclamantei, dispunând anularea Ordinului nr. 726/2009 emis de recurenta–pârâtă Agenției Naționale de Integritate și reintegrarea reclamantei. În esență instanța a reținut că instituția pârâtă nu a dovedit săvârșirea abaterilor disciplinare de către reclamantă sau vinovăția acesteia, după analiza minuțioasă a fiecăreia dintre faptele imputate reclamantei–intimate, în raport cu materialul probator administrat.

Recurenta–pârâtă nu a prezentat înscrisuri sau argumente noi, în criticile formulate, de natură să contrazică cele constatate de instanța de fond, după verificarea și interpretarea logică și riguroasă a înscrisurilor depuse de părți la dosar, raportate la prevederile legale aplicabile în cauză. Prin urmare, se constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că nu a fost dovedită săvârșirea, de către intimată, a celor patru abateri disciplinare reținute în sarcina sa prin Ordinul Agenției Naționale de Integritate nr. 726/2009, după cum se va argumenta în continuare: Întârzierea cu 11 zile a încheierii Acordului cadru de lucrări privind reparații generale, respectiv la 31 martie 2009, în loc de 20 martie 2009 nu se datorează intimatei, deoarece ofertantul adjudecator, SC C.G.

SRL invitat la sediul recurentei la 20 martie 2009 pentru semnarea contractului de execuție, a formulat obiecțiuni și amendamente referitoare la Acordul-cadru (adresa din 17 martie 2009 înregistrată la recurentă din 17 martie 2009) pe care intimata le-a transmis a doua zi după primire, cu adresa din 18 martie 2009, compartimentului de resort Direcția Juridică Control și Relații Publice pentru a fi analizate și a se răspunde. Recurenta nu a dovedit că intimata a primit răspunsul și lămuririle de specialitate până la data de 20 martie 2009 când trebuia semnat contractul, astfel că în mod judicios s-a constatat că nu s-a dovedit culpa intimatei pentru această întârziere.

De altfel la dosar s-a depus un exemplar al Acordului-cadru semnat de intimată, de șefii Serviciului Administrativ, al Direcției Juridice, dar și de reprezentantul societății executante încă din 26 martie 2009, neputând fi învinovățită intimata pentru întârzierea semnării Acordului de către conducerea instituției, exemplarul cu toate semnăturile din 31 martie 2009 de la dosar fiind identic cu draftul din 26 martie 2009. Cea de-a doua abatere constă în neîntocmirea documentației aferente demarării procedurii de achiziție publică de servicii arhivare a documentelor Agenția Națională de Integritate, lucrare repartizată intimatei la 10 martie 2009, primul demers al acesteia către compartimentul de specialitate,Serviciului de tehnologia informației fiind făcut prin adresa Direcției Generale Economice din 31 martie 2009, la care nu a mai revenit.

Nici la fond și nici în recurs pârâta nu a dovedit că lucrarea a ajuns la intimată la data de 10 martie 2009, adresa din 10 martie 2009 prin care s-a solicitat și obținut aprobarea președintelui instituției pentru „includerea recomandărilor privind securizarea în parametrii optimi în caietul de sarcini Servicii de arhivare a documentelor Agenția Națională de Integritate” neavând confirmarea scrisă a intimatei, solicitată chiar prin apostila directorului General al instituției recurente. Susținerile recurentei cum că intimata avea obligația întocmirii documentației necesare derulării achizițiilor publice din instituție, conform fișei postului, deși corecte, nu au relevanță, pentru că nu s-a probat că întârzierea demersurilor în întocmirea documentației este imputabilă intimatei.

O altă abatere reținută în sarcina intimatei este întârzierea întocmirii documentației aferente procedurii de achiziție publică de computere și licențe, Referatul de necesitate fiind înaintat intimatei la 9 aprilie 2009, aceasta prezentând nota justificativă privind oportunitatea și necesitatea declanșării procedurii la 27 aprilie 2009. Această faptă nu putea fi reținută ca abatere disciplinară în sarcina intimatei, din moment ce nu a existat un termen prevăzut pentru finalizarea lucrării, care a necesitat lămuriri solicitate Serviciului de tehnologia informației , acesta întocmind propunerea tehnică pentru întocmirea caietului de sarcini, anexată notei din 27 aprilie 2004. Ultima abatere menționată în Ordinul de sancționare nr. 726/2009 privește neîntocmirea de către intimată, a documentației privind contractul de reparații pavaje conform hotărârii Consiliului General al municipiului București 126/2004, nota de fundamentare fiind transmisă serviciului condus de intimată la 23 martie 2009, iar contractul încheindu-se la 21 mai 2009, după destituirea intimatei, din 14 mai 2009. Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă cine și când a întocmit documentația, pentru a se putea aprecia asupra pretinsei întârzieri, cum s-a derulat procedura încheierii respectivului contract și care este exact vina intimatei,

perfectarea contractului și inclusiv semnarea acestuia depinzând de șefii mai multor servicii, inclusiv de conducerea instituției. Pretinsa abatere vizând „nerespectarea atribuțiilor de serviciu referitoare la încheierea contractului pentru achiziționarea de servicii de analiză media” nu este menționată în cuprinsul Ordinului nr. 726/2008 și din acest motiv nu a format obiectul cercetării judecătorești, neconstituind o „omisiune” a instanței, cum greșit susține recurenta . În concluzie, în mod corect prima instanță a anulat Ordinul Agenției Naționale de Integritate nr. 726/2009, deoarece nu s-a probat săvârșirea abaterilor reținute în sarcina intimatei conform art. 77 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 188/1999.

Mai mult decât atât, sancționarea intimatei pentru fapte din perioada martie–aprilie 2009, deci dinaintea emiterii primului ordin de sancționare nr. 711 din 14 mai 2009, printr-un nou Ordin nr. 726 din 22 iunie 2009, imediat după ce intimata a început procedura de contestarea primului Ordin creează o legitimă îndoială cu privire la legalitatea și corectitudinea aplicării celei de-a doua sancțiuni disciplinare. Perseverența recurentei de a sancționa intimata este explicabilă în contextul în care aceasta din urmă a sesizat nereguli în activitatea instituției recurente, legate de conducerea acesteia, dobândind calitatea de „avertizor” în sensul Legii nr. 571/2004. Nu poate fi însă analizată susținerea intimatei privind nerespectarea formalităților prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2004, deoarece aceasta nu a declarat recurs împotriva sentinței nr. 1631 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel București.

4. Soluția instanței de recurs Constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 indicate de recurentă, întrucât prima instanță nu a schimbat înțelesul actului dedus judecății și a aplicat corect legea la soluționarea cauzei, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 1631 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2011.