ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4883/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "S.A.

CTA" Constanța, în contradictoriu cu Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor, a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 60535 din 4 martie

2010 prin care s-a respins cererea reclamantei nr. 199 din 4 februarie 2009 ca

neîntemeiată.

În motivarea cererii

s-a arătat că reclamanta a solicitat plata sumei de 3.717,90 RON aferentă unui

număr de 6 dosare de daune deschise la SC "SAR E." SA (aflată în

insolvență) reprezentând c/valoarea intervențiilor service efectuate, dar

cererea a fost respinsă, în mod nelegal pentru că această sumă figurează ca

fiind neachitată de către societatea respectivă.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 485 din 25 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a fost anulată Decizia nr. 60535 din

4 martie 2010 și obligată pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să

aprobe cererea de plată a reclamantei pentru suma de 3.717,5 RON.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că reclamanta a efectuat reparații în baza

contractelor de asigurare încheiate de SC "SAR E." SA și a emis mai

multe facturi, iar societatea de asigurare a efectuat o serie de plăți cu

chitanțe, iar între valoarea facturilor și valoarea chitanțelor există o

diferență egală cu suma pretinsă de reclamantă.

S-au analizat de

către instanța de fond sumele din cele 6 dosare în litigiu și s-a arătat că

imputația plăților invocată de pârâtă nu corespunde imputației plăților făcute

de părți prin actele contabile primare, dimpotrivă, imputația plății, așa cum a

făcut-o reclamanta, este coerentă, corespunde cronologiei de emitere a actelor

și din aceasta rezultă că există un rest de plată de 3.317,50 RON.

Prin Sentința civilă

nr. 3335 din 15 mai 2011 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, au fost admise cererile de îndreptare a erorii

materiale și completare a hotărârii formulate, a fost îndreptată Sentința

civilă nr. 485 din 25 ianuarie 2011 în sensul că numele corect al reclamantei

este A. SCM, și nu SC "S.A. CTA", s-a dispus completarea

dispozitivului Sentinței civile nr. 485 din 25 ianuarie 2011 în sensul că a fost

obligată pârâta la plata sumei de 254 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

exercitată

Împotriva Sentinței

civile nr. 485 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în

sensul respingerii plângerii reclamantei și menținerea Deciziei nr. 60535 din 4

martie 2010 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și analizarea

cauzei sub toate aspectele în acord cu dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

În motivele de recurs

este prezentat cadrul legal potrivit căruia Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor are obligația de despăgubire în cazul în care firma de asigurare

intră în insolvență.

Se arată că instanța

de fond nu a ținut seama de convenția semnată de cele două părți și în care

sunt stipulate clauze referitoare la produse de decontare. Astfel, în convenție

se prevedea că unitatea service întocmea devizul fiscal și emitea facturile

fiscale privind contravaloarea reparației, ținând cont și de factura sau de

facturile de plăți în avans emise anterior. De aceea, susținerile instanței de

fond potrivit cărora unele chitanțe sunt anterioare și ar prevedea factura

fiscală a cărei datorie ar stinge-o, sunt lipsite de relevanță.

Un alt aspect ignorat

de instanța de fond este acela că instituția recurentă are obligația analizării

dosarului de daune.

Actele contabile

(chitanțe, ordine de plată) se regăsesc în contabilitatea societății de

asigurare, fiind acte la dispoziția lichidatorului judiciar, dar instanța de

fond s-a rezumat în a relua apărările reclamantei.

Creanța datorată de

societate aferentă celor 6 dosare de daune a fost achitată în întregime de

către societatea de asigurare, fapt precizat de lichidatorul judiciar prin două

adrese (nr. 1995 din 11 noiembrie 2009 și nr. 2175 din 4 decembrie 2009),

ambele depuse la dosar și care au anexate extrase din evidența contabilă.

Mai mult, unitatea

service nu figurează înscrisă la masa credală a societății de asigurare aflată

în insolvență pentru a-și putea exercita căile legale de recuperare a creanței

din activul societății falite.

O altă critică a

soluției pronunțate de instanța de fond se referă la imputația plăților

deoarece aceasta aparține debitorului și creditorului, dar nu a fost invocată

de recurentă și nu există nici bază legală în acest sens.

Față de convenția de

prestări servicii încheiată între E. și A. SCM, instituția recurentă este un

terț și nu se impune aplicarea art. 1113 C. civ.

Intimata SC

"A." SCM" Constanța a formulat întâmpinare și a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, dar a reluat, practic, cuprinsul cererii de

chemare în judecată, fără a se face vreo referire la motivele de recurs.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul dar pentru următoarele considerente:

Reclamanta a

solicitat instanței de fond să anuleze Decizia nr. 60535 din 4 martie 2010 a

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost respinsă cererea

reclamantei pentru achitarea sumei de 3.717,90 RON aferentă unui număr de 6

dosare de daună deschise la SC "SAR E." SA (aflată în insolvență) și

care reprezentau c/valoarea unor servicii efectuate de reclamantă.

Problema ce se impune

a fi dezlegată în prezenta cauză este dacă valoarea serviciilor prestate de

reclamantă a fost sau nu decontată de firma SC "SAR E." SA, firmă

aflată în insolvență.

Cele două părți,

reclamanta S.A. CTA Constanța și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, au

opinii divergente cu privire la acest aspect și invocă evidențele contabile,

iar instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, în

raport de susținerile reclamantei.

Susținerile părților,

atât în fața instanței de fond, cât și în motivele de recurs, nu pot fi

verificate decât în condițiile în care va fi efectuată o expertiză tehnică

pentru că trebuie stabilite pe deplin împrejurările de fapt.

Potrivit art. 314 C.

proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului litigiului în toate cazurile

în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurările de fapt ce au fost deplin stabilite.

În condițiile în care

aceste împrejurări nu au fost stabilite, fiind necesară efectuarea unei

expertize de specialitate, va fi admis recursul, va fi casată sentința și

trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În baza art. 201 C.

proc. civ., efectuarea expertizei se poate dispune fie din oficiu, fie la

cererea părților.

Este necesară

efectuarea expertizei pentru a se verifica evidențele contabile ale reclamantei

dar și ale firmei aflate în insolvență, evidența contabilă a acesteia

aflându-se în posesia lichidatorului judiciar cu privire la sumele aflate în

litigiu și a se verifica susținerile părților cu privire la emiterea

facturilor, acceptarea acestora la plată și, eventual, documentele ce atestă

plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împotriva Sentinței civile

nr. 485 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2011.