ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4883/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "S.A. CTA" Constanța, în contradictoriu cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 60535 din 4 martie 2010 prin care s-a respins cererea reclamantei nr. 199 din 4 februarie 2009 ca neîntemeiată. În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a solicitat plata sumei de 3.717,90 RON aferentă unui număr de 6 dosare de daune deschise la SC "SAR E." SA (aflată în insolvență) reprezentând c/valoarea intervențiilor service efectuate, dar cererea a fost respinsă, în mod nelegal pentru că această sumă figurează ca fiind neachitată de către societatea respectivă.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 485 din 25 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a fost anulată Decizia nr. 60535 din 4 martie 2010 și obligată pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să aprobe cererea de plată a reclamantei pentru suma de 3.717,5 RON. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că reclamanta a efectuat reparații în baza contractelor de asigurare încheiate de SC "SAR E." SA și a emis mai multe facturi, iar societatea de asigurare a efectuat o serie de plăți cu chitanțe, iar între valoarea facturilor și valoarea chitanțelor există o diferență egală cu suma pretinsă de reclamantă.

S-au analizat de către instanța de fond sumele din cele 6 dosare în litigiu și s-a arătat că imputația plăților invocată de pârâtă nu corespunde imputației plăților făcute de părți prin actele contabile primare, dimpotrivă, imputația plății, așa cum a făcut-o reclamanta, este coerentă, corespunde cronologiei de emitere a actelor și din aceasta rezultă că există un rest de plată de 3.317,50 RON. Prin Sentința civilă nr. 3335 din 15 mai 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, au fost admise cererile de îndreptare a erorii materiale și completare a hotărârii formulate, a fost îndreptată Sentința civilă nr. 485 din 25 ianuarie 2011 în sensul că numele corect al reclamantei este A. SCM, și nu SC "S.A.

CTA", s-a dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 485 din 25 ianuarie 2011 în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 254 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 485 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii reclamantei și menținerea Deciziei nr. 60535 din 4 martie 2010 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și analizarea cauzei sub toate aspectele în acord cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. În motivele de recurs este prezentat cadrul legal potrivit căruia Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are obligația de despăgubire în cazul în care firma de asigurare intră în insolvență.

Se arată că instanța de fond nu a ținut seama de convenția semnată de cele două părți și în care sunt stipulate clauze referitoare la produse de decontare. Astfel, în convenție se prevedea că unitatea service întocmea devizul fiscal și emitea facturile fiscale privind contravaloarea reparației, ținând cont și de factura sau de facturile de plăți în avans emise anterior. De aceea, susținerile instanței de fond potrivit cărora unele chitanțe sunt anterioare și ar prevedea factura fiscală a cărei datorie ar stinge-o, sunt lipsite de relevanță. Un alt aspect ignorat de instanța de fond este acela că instituția recurentă are obligația analizării dosarului de daune. Actele contabile (chitanțe, ordine de plată) se regăsesc în contabilitatea societății de asigurare, fiind acte la dispoziția lichidatorului judiciar, dar instanța de fond s-a rezumat în a relua apărările reclamantei.

Creanța datorată de societate aferentă celor 6 dosare de daune a fost achitată în întregime de către societatea de asigurare, fapt precizat de lichidatorul judiciar prin două adrese (nr. 1995 din 11 noiembrie 2009 și nr. 2175 din 4 decembrie 2009), ambele depuse la dosar și care au anexate extrase din evidența contabilă. Mai mult, unitatea service nu figurează înscrisă la masa credală a societății de asigurare aflată în insolvență pentru a-și putea exercita căile legale de recuperare a creanței din activul societății falite. O altă critică a soluției pronunțate de instanța de fond se referă la imputația plăților deoarece aceasta aparține debitorului și creditorului, dar nu a fost invocată de recurentă și nu există nici bază legală în acest sens.

Față de convenția de prestări servicii încheiată între E. și A. SCM, instituția recurentă este un terț și nu se impune aplicarea art. 1113 C. civ. Intimata SC "A." SCM" Constanța a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, dar a reluat, practic, cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a se face vreo referire la motivele de recurs. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul dar pentru următoarele considerente: Reclamanta a solicitat instanței de fond să anuleze Decizia nr. 60535 din 4 martie 2010 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost respinsă cererea reclamantei pentru achitarea sumei de 3.717,90 RON aferentă unui număr de 6 dosare de daună deschise la SC "SAR E." SA (aflată în insolvență) și care reprezentau c/valoarea unor servicii efectuate de reclamantă.

Problema ce se impune a fi dezlegată în prezenta cauză este dacă valoarea serviciilor prestate de reclamantă a fost sau nu decontată de firma SC "SAR E." SA, firmă aflată în insolvență. Cele două părți, reclamanta S.A. CTA Constanța și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, au opinii divergente cu privire la acest aspect și invocă evidențele contabile, iar instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, în raport de susținerile reclamantei. Susținerile părților, atât în fața instanței de fond, cât și în motivele de recurs, nu pot fi verificate decât în condițiile în care va fi efectuată o expertiză tehnică pentru că trebuie stabilite pe deplin împrejurările de fapt. Potrivit art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului litigiului în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost deplin stabilite. În condițiile în care aceste împrejurări nu au fost stabilite, fiind necesară efectuarea unei expertize de specialitate, va fi admis recursul, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În baza art. 201 C. proc. civ., efectuarea expertizei se poate dispune fie din oficiu, fie la cererea părților. Este necesară efectuarea expertizei pentru a se verifica evidențele contabile ale reclamantei dar și ale firmei aflate în insolvență, evidența contabilă a acesteia aflându-se în posesia lichidatorului judiciar cu privire la sumele aflate în litigiu și a se verifica susținerile părților cu privire la emiterea facturilor, acceptarea acestora la plată și, eventual, documentele ce atestă plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împotriva Sentinței civile nr. 485 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2011.