ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3336/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3336/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 4147 din 22 iunie 2010, Tribunalul Constanța a admis
acțiunea formulată de reclamanta SC B.D.S.S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta
SC A.T.A. SA și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 236.200 lei
reprezentând echivalentul sumei de 56.050 Euro la data de 08 decembrie 2009, cu
titlu de despăgubiri și plata dobânzii legale eferente creanței principale, de
la data pronunțării și până la data executării contractului, precum și la plata
cheltuielilor de judecată în cuantum de 6315 lei reprezentând taxa de timbru.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta și-a
îndeplinit obligațiile asumate prin contract, riscul asigurat, respectiv furtul
autoturismului, s-a produs pe parcursul derulării contractului de asigurare și
că nu există cazuri de excludere de la obligația de plată.
Împotriva
acestei soluții a declarat apel pârâta SC A.T.A. SA, solicitând admiterea
acestuia și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii
reclamantei ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Prin
decizia civilă nr. 181/COM din 22 decembrie 2010 Curtea de Apel Constanța,
secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a
admis apelul comercial declarat de pârâta SC A.T.A. SA, a schimbat în tot
hotărârea în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. A obligat apelanta către
intimată la 3160,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a
hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în cauză se aplică dispozițiile
Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu
modificările și completările ulterioare.
A mai
reținut că, în apel, apelanta-pârâtă a depus procesul-verbal de predare a
autovehiculului în care apare ca vânzător BMW, filiala Dreieich, care i-a înmânat
delegatului reclamantei-intimate un număr de 3 exemplare chei și nu 2 exemplare
cum susține aceasta și că nu este lipsită de relevanță nici lăsarea
certificatului de înmatriculare în bordul autoturismului.
A
concluzionat că reclamanta-intimată, în raport de obiectul dedus judecății, nu
a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile răspunderii din contractul de
asigurare, ci în cauză a intervenit o cauză de exonerare a asigurătorului de
obligare de plată a daunelor.
În
conformitate cu art. 274 C. proc. civ., intimata a fost obligată la 3160,5 lei
cheltuieli de judecată.
Prin
încheierea din camera de consiliu din 28 martie 2011 Curtea de Apel Constanța,
secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a
admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul
deciziei civile nr. 181/COM din 22 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.
13391/118/2009 de Curtea de Apel Constanța, formulată de apelanta-pârâtă SC
A.T.A. SA, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul
deciziei civile nr. 181/COM din 22 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
Constanța în sensul menționării „Obligă intimata-reclamantă către
apelanta-pârâtă la 3.160,5 lei cheltuieli de judecată”, în loc de „obligă
apelanta către intimată la 3.160,5 lei cheltuieli de judecată”. reținându-se
incidența prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B.D.S. D.C. SRL invocând
motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul
căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei
recurate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii
pronunțate de instanța de fond.
În
dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:
- Se
impune a se da prioritate conținutului înscrisurilor depuse de recurentă la
instanța de fond și apel din care reiese faptul că autovehiculul asigurat a
fost cumpărat (fără întocmirea unui proces verbal de predare-primire) cu două
chei în stare de funcționare, din alt oraș decât cel cuprins în înscrisul depus
de apelantă, astfel că trebuie înlăturată apărarea acesteia că autovehiculul ar
mai avea încă o cheie.
- Evenimentul
asigurat a făcut timp de 6 luni obiectul unei anchete penale la solicitarea
apelantei, poliția stabilind că autorii furtului sunt persoane necunoscute.
-
Înscrisul depus de intimată în apel este o simplă copie xerox tradusă din limba
germană în limba română, iar recurenta nu se poate înscrie în fals împotriva
acestui înscris în lipsa prezentării originalului.
-
Instanța de apel în măsura în care nu s-a făcut dovada existenței înscrisului
original, în măsura în care partea potrivnică a solicitat prezentarea
înscrisului în original, nu trebuia să dea eficiență probatorie unui înscris în
copie, ci trebuia să îl înlăture.
-
Instanța de apel a făcut o greșită apreciere a forței probatorii a înscrisului
depus de intimată în detrimentul forței probatorii ale probelor administrate de
recurentă atât la instanța de fond cât și în apel. Toate probele administrate
de recurentă se coroborează între ele certificând faptul că recurenta a
cumpărat un autovehicul cu două chei de acces.
-
Referitor la apărarea apelantei că nu a fost prezentat certificatul de
înmatriculare în original, potrivit art. 27 din cap. XII – Excluderi din polița
de asigurare, se stabilește că nerespectarea acestei obligații a recurentei de
a prezenta toate actele în original odată cu formularea cererii de despăgubiri
dă dreptul asiguratorului să refuze plata doar dacă din acest motiv nu s-ar fi
putut determina cauza riscului asigurat sau întinderea pagubei, fiind evident
că, lipsa acestui act nu are în nici un fel consecințe asupra modului în care s-a
petrecut furtul sau sub aspectul întinderii valorii pagubei suferite.
Intimata
SC A.T.A. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea
recursului ca nefondat.
Recursul
este nefondat.
Analizând
motivele de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se
apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care
nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Deși
recurenta a invocat afectarea hotărârii atacate de existența motivului de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile concret
formulate referitoare la nedepunerea tuturor cheilor ca și cauză de exonerare
de obligația de plată, privesc doar reținerea greșită a situației de fapt
printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce nu-și găsesc corespondent
în ipotezele textului legal invocat.
Aceste
critici nu pot face obiect de analiză în recurs, această cale de atac fiind
limitată doar la verificarea legalității deciziei de apel, neputându-se proceda
la o verificare a temeiniciei deciziei, din perspectiva probatoriului administrat.
Chiar și
referirile la forța probantă ce trebuie acordată unor probe se circumscriu
aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate.
Instanța
de apel a aplicat și interpretat corect prevederile Legii nr. 136/1995 art. 26
lit. g), art. 27 și art. 79 din Condițiile de asigurare precum și art. 969 -
970 C. civ. Instanța de apel a reținut în mod judicios, raportat la starea de
fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, că reclamanta nu și-a îndeplinit
obligațiile asumate prin contract, nefiind întrunite condițiile răspunderii din
contractul de asigurare, ci a intervenit o cauză de exonerare a asigurătorului
de obligația de plată a daunelor prevăzute în contractul de asigurare, în
condițiile în care nu s-au depus toate cheile pe care le-a avut autovehiculul
la achiziționarea acestuia și nici originalul certificatului de înmatriculare.
Se
apreciază, prin raportare la textele mai sus menționate că nedepunerea
certificatului de înmatriculare în original constituie o cauză de exonerare a
asigurătorului de obligația de plată a daunei totale, sens în care critica
formulată nu poate fi primită.
Pentru
considerentele expuse se constată că hotărârea nu este afectată de motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312
C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge
ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC B.D.S.D.C. SRL, împotriva
deciziei Curții de Apel Constanța nr. 181 din 22 decembrie 2010.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.