ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3336/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4147 din 22 iunie 2010, Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta SC B.D.S.S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A.T.A. SA și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 236.200 lei reprezentând echivalentul sumei de 56.050 Euro la data de 08 decembrie 2009, cu titlu de despăgubiri și plata dobânzii legale eferente creanței principale, de la data pronunțării și până la data executării contractului, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6315 lei reprezentând taxa de timbru. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, riscul asigurat, respectiv furtul autoturismului, s-a produs pe parcursul derulării contractului de asigurare și că nu există cazuri de excludere de la obligația de plată.

Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta SC A.T.A. SA, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 181/COM din 22 decembrie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul comercial declarat de pârâta SC A.T.A. SA, a schimbat în tot hotărârea în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. A obligat apelanta către intimată la 3160,5 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în cauză se aplică dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare.

A mai reținut că, în apel, apelanta-pârâtă a depus procesul-verbal de predare a autovehiculului în care apare ca vânzător BMW, filiala Dreieich, care i-a înmânat delegatului reclamantei-intimate un număr de 3 exemplare chei și nu 2 exemplare cum susține aceasta și că nu este lipsită de relevanță nici lăsarea certificatului de înmatriculare în bordul autoturismului. A concluzionat că reclamanta-intimată, în raport de obiectul dedus judecății, nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile răspunderii din contractul de asigurare, ci în cauză a intervenit o cauză de exonerare a asigurătorului de obligare de plată a daunelor. În conformitate cu art. 274 C. proc. civ., intimata a fost obligată la 3160,5 lei cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din camera de consiliu din 28 martie 2011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 181/COM din 22 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 13391/118/2009 de Curtea de Apel Constanța, formulată de apelanta-pârâtă SC A.T.A. SA, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 181/COM din 22 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în sensul menționării „Obligă intimata-reclamantă către apelanta-pârâtă la 3.160,5 lei cheltuieli de judecată”, în loc de „obligă apelanta către intimată la 3.160,5 lei cheltuieli de judecată”.

reținându-se incidența prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B.D.S. D.C. SRL invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Se impune a se da prioritate conținutului înscrisurilor depuse de recurentă la instanța de fond și apel din care reiese faptul că autovehiculul asigurat a fost cumpărat (fără întocmirea unui proces verbal de predare-primire) cu două chei în stare de funcționare, din alt oraș decât cel cuprins în înscrisul depus de apelantă, astfel că trebuie înlăturată apărarea acesteia că autovehiculul ar mai avea încă o cheie.

- Evenimentul asigurat a făcut timp de 6 luni obiectul unei anchete penale la solicitarea apelantei, poliția stabilind că autorii furtului sunt persoane necunoscute. - Înscrisul depus de intimată în apel este o simplă copie xerox tradusă din limba germană în limba română, iar recurenta nu se poate înscrie în fals împotriva acestui înscris în lipsa prezentării originalului. - Instanța de apel în măsura în care nu s-a făcut dovada existenței înscrisului original, în măsura în care partea potrivnică a solicitat prezentarea înscrisului în original, nu trebuia să dea eficiență probatorie unui înscris în copie, ci trebuia să îl înlăture. - Instanța de apel a făcut o greșită apreciere a forței probatorii a înscrisului depus de intimată în detrimentul forței probatorii ale probelor administrate de recurentă atât la instanța de fond cât și în apel.

Toate probele administrate de recurentă se coroborează între ele certificând faptul că recurenta a cumpărat un autovehicul cu două chei de acces. - Referitor la apărarea apelantei că nu a fost prezentat certificatul de înmatriculare în original, potrivit art. 27 din cap. XII – Excluderi din polița de asigurare, se stabilește că nerespectarea acestei obligații a recurentei de a prezenta toate actele în original odată cu formularea cererii de despăgubiri dă dreptul asiguratorului să refuze plata doar dacă din acest motiv nu s-ar fi putut determina cauza riscului asigurat sau întinderea pagubei, fiind evident că, lipsa acestui act nu are în nici un fel consecințe asupra modului în care s-a petrecut furtul sau sub aspectul întinderii valorii pagubei suferite.

Intimata SC A.T.A. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Deși recurenta a invocat afectarea hotărârii atacate de existența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile concret formulate referitoare la nedepunerea tuturor cheilor ca și cauză de exonerare de obligația de plată, privesc doar reținerea greșită a situației de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce nu-și găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat.

Aceste critici nu pot face obiect de analiză în recurs, această cale de atac fiind limitată doar la verificarea legalității deciziei de apel, neputându-se proceda la o verificare a temeiniciei deciziei, din perspectiva probatoriului administrat. Chiar și referirile la forța probantă ce trebuie acordată unor probe se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate. Instanța de apel a aplicat și interpretat corect prevederile Legii nr. 136/1995 art. 26 lit. g), art. 27 și art. 79 din Condițiile de asigurare precum și art. 969 - 970 C. civ.

Instanța de apel a reținut în mod judicios, raportat la starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, nefiind întrunite condițiile răspunderii din contractul de asigurare, ci a intervenit o cauză de exonerare a asigurătorului de obligația de plată a daunelor prevăzute în contractul de asigurare, în condițiile în care nu s-au depus toate cheile pe care le-a avut autovehiculul la achiziționarea acestuia și nici originalul certificatului de înmatriculare. Se apreciază, prin raportare la textele mai sus menționate că nedepunerea certificatului de înmatriculare în original constituie o cauză de exonerare a asigurătorului de obligația de plată a daunei totale, sens în care critica formulată nu poate fi primită.

Pentru considerentele expuse se constată că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC B.D.S.D.C. SRL, împotriva deciziei Curții de Apel Constanța nr. 181 din 22 decembrie 2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.