ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5179/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța la data de 23 mai 2007 sub nr. 4977/118/2007 I.M.I. a formulat în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală și în temeiul art. 3991 C. proc. civ. contestație la executare pentru lămurirea titlului executoriu sub aspectul întinderii acestuia, prin precizarea sumelor pe care le datorează fiecare debitor obligat solidar, potrivit criteriilor existente în cuprinsul titlului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea contestației la executare I.M.I. a arătat că prin sentința penală nr. 380 F din 4 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Ialomița inculpații C.N., S.V., T.D., C.A., I.N., V.I., P.C.

și contestatorul au fost obligați la plata sumei de 1.183.435.684 lei cu titlul de despăgubiri civile, 5.982.622413 lei cu titlul de dobândă legală și la 130.177.926 lei cu titlu de penalități de întârziere către partea civilă Direcția Regională Vamală Constanța. Această sentință a fost desființată în parte prin decizia penală nr. 869/A din 16 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul că inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 885.950.218 lei către partea civilă Direcția Regională a Vămilor Constanța, din care inculpatul I.M. până la concurența sumei de 594.162.986 lei de la data comiterii faptelor și până la achitarea debitelor, cu dobânzile și penalitățile legale.

În comunicarea deciziei intimatei, privind regularizarea obligațiilor suplimentare stabilite de controlul vamal și în înștiințarea de plată, modul de calcul al dobânzilor și penalităților nu este comprehensibil, și în plus din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă că în suma de plată au fost incluse accize, penalități la accize și penalități la comisionul vamal, cu majorările de întârziere aferente, depășindu-se astfel sumele înscrise în titlul executor. Prin sentința civilă nr. 1240 din 16 iulie 2007, Tribunalul Constanța a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Constanța și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița. S-a reținut, în soluționarea excepției că în conformitate cu prevederile art. 400 alin. (2) C. proc.

civ., contestația la titlu se soluționează de instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, și care în speță este Tribunalul Ialomița. Prin sentința civilă nr. 720 F din 20 august 2007 Tribunalul Ialomița a respins excepțiile de prematuritate și inadmisibilitate invocate de intimată prin întâmpinare, iar pe fond a respins ca neîntemeiată contestația la titlu. S-a reținut în considerentele sentinței că hotărârea judecătorească, care constituie titlu executoriu, este clară în privința sumei la care au fost obligați în solidar inculpații, astfel că nu sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea titlului executoriu. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a admis prin decizia nr. 1 din 8 ianuarie 2008 apelul declarat de contestatorul I.M.I.

împotriva sentinței nr. 720 din 20 august 2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Constanța. Anulând sentința apelată. Curtea a trimis cauza instanței competente, Tribunalul Ialomița, secția penală. În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a făcut în cauză aplicarea art. 461 și art. 463 C. proc. pen., în temeiul cărora contestația împotriva executării hotărârii penale, este de competența instanței care a pronunțat acea hotărâre. Față de dispozițiile legale enunțate, Curtea a apreciat că soluționarea contestației la executare a hotărârii penale 380 F din 12 decembrie 2003 privind lămurirea dispozitivului acesteia este de competența instanței care a pronunțat-o, respectiv Tribunalul Ialomița.

De asemenea instanța de apel a avut în vedere împrejurarea potrivit căreia sentința penală 380 F din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Ialomița a fost în parte desființată prin decizia penală nr. 869 A din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel București dar numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor și a dobânzilor, fără ca această modificare să aibă vreo relevanță în privința competenței instanței chemată să lămurească întinderea titlului ce se execută. În recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale se susține că decizia nr. 1 A din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel București a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece nu s-a ținut seama de reglementările privind recuperarea creanțelor bugetare restante către bugetul de stat, respectiv O.G.

nr. 92/2003. Aprecierea instanței de apel, potrivit căreia contestația prevăzută de art. 461 C. proc. pen., privind lămurirea dispozitivului titlului se datorează greșelilor de redactare și nu de judecată, este eronată. - contestatorul nu a arătat în clar în ce constă nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută, astfel că demersul contestatorului este ineficient. - în pronunțarea hotărârii instanței de fond nu s-a ținut seama nici de înscrisurile depuse în dosar de către autoritatea vamală, fapt care conduce la concluzia că instanța a analizat sumar cauza dedusă judecății. - în această fază procesuală a contestației la executare motivele expuse de contestator nu mai puteau fi invocate, întrucât ele puteau constitui obiect de verificare în căile de atac sau în procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc.

civ. - pe calea contestației la executare, I.M. nu mai putea să invoce apărări de fond, instanța neputând cerceta și reține decât fapte și împrejurări ulterioare hotărârii ce se execută. Explicarea înțelesului și întinderii dispozitivului vizează măsurile luate de instanță, regăsite în dispozitivul hotărârii penale. - deoarece dispozitivul titlului executoriu este clar, instanța statuând asupra tuturor cererilor ce au format obiectul judecății, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 1 A din 8 ianuarie 2007 și menținerea sentinței nr. 720 din 20 august 2007 a Tribunalului Ialomița. Recursul este nefondat. În recursul declarat Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în nume propriu și ca reprezentantă a Autorității Naționale a Vămilor, în urma circularei nr. 948/2004 și a art. 1 și 4 pct. 21 din H.G.

nr. 532/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, își axează criticile pe aspectele de fond ale cauzei, analizate prin sentința nr. 720 din 2008, 2007 a Tribunalului Ialomița, deși Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a soluționat apelul împotriva sentinței nr. 720/2007 pe excepția de necompetență a instanței civile de a soluționa o contestație privind înțelesul și întinderea dispozitivului unei hotărâri penale, care a avut drept consecință anularea sentinței nr. 720/2007 și trimiterea cauzei instanței competente, respectiv Tribunalului Ialomița, secția penală.

Deoarece recurenta nu a formulat critici vizând competența instanței penale, de a soluționa contestația la executare privind înțelesul și întinderea dispozitivului hotărârii penale, și întrucât aspectele de competență sunt de ordine publică, instanța de recurs verificând din oficiu legalitatea deciziei nr. 1/2008, constată că în cauză Curtea de Apel București, secția a III-a a făcut o corectă aplicare a dispozițiunilor art. 461 și 463 C. proc. civ. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța în nume propriu și ca reprezentantă a Autorității Naționale a Vămilor împotriva deciziei nr. 1 A din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008 .