ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 100 din 7 iulie 2009 Curtea

de Apel Bacău a admis acțiunea reclamantului M.G.G. și a modificat în parte

Decizia de revizuire nr. 5708 din 29 aprilie 2009 a Casei Județene de Pensii

Neamț în sensul că a stabilit că drepturile se acordă începând cu data de 19

martie 2008 pentru perioada 15 martie 1944 - 15 octombrie 1944.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a

reținut că cererea reclamantului, formulată la data de 18 martie 2009, prin

care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, a fost

admisă de Casa Județeană de Pensii Neamț și a fost emisă decizia de revizuire,

ce face obiectul acțiunii de față.

Astfel, s-a reținut

că s-a procedat la reverificarea actelor reclamantului iar Comisia a constatat

că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea Bicazu

Ardelean, județul Neamț, în localitatea Praid, județul Harghita, astfel că

situația reclamantului se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 287/2008 publicată în

M. Of. nr. 212/19.03.2008, urmând ca drepturile să i se acorde începând cu data

de 1 aprilie 2009 pentru perioada indicată.

Instanța de fond a

reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. II din H.G.

nr. 287/2008, care dispun că indemnizațiile se acordă persoanelor arătate

începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, astfel încât nu

se poate da eficiență cererii inițiale a reclamantului, formulată la data de 21

noiembrie 2002.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta, criticând sentința

pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Recurentul-reclamant

a criticat soluția instanței de fond întrucât nu i-au fost acordate daune

morale, precum și pentru considerentul datei de începere a acordării

drepturilor prevăzute de lege, arătând că este îndreptățit la acordarea

drepturilor începând cu luna noiembrie 2002.

Recurenta-pârâtă Casa

Județeană de Pensii Neamț a criticat hotărârea instanței de fond, arătând că a

fost aplicată greșit dispoziția legală incidentă în cauză, întrucât drepturile

i se cuvin reclamantului numai de la data de întâi a lunii următoare depunerii

cererii, iar hotărârea de revizuire emisă de autoritate a fost corectă din

punctul de vedere al stabilirii datei de începere a acordării drepturilor ce i

se cuvin.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul

dispozițiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc. civ., analizând motivele

de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursurile ca nefondate,

pentru considerentele ce urmează.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a dat o

interpretare corectă dispozițiilor legale incidente în cauză.

Prin Hotărârea nr.

5708/13 august 2003 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr.

105/1999, a fost respinsă cererea reclamantului de constatare a statutului de

refugiat, hotărâre care a fost menținută prin Sentința nr. 204 din 25 noiembrie

2003 a Curții de Apel Bacău, irevocabilă.

Ulterior, reclamantul

s-a adresat pârâtei la data de 18 martie 2009 cu aceeași cerere de constatare a

calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, iar pârâta Casa de

Pensii a dispus admiterea cererii de revizuire a deciziei sale și i-a acordat

aceste drepturi, începând cu data de 1 aprilie 2009.

Înalta Curte

apreciază că, în cauza dedusă judecății, s-au acordat în mod corect drepturile

prevăzute de lege, de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 287/2008, întrucât

hotărârea de admitere a cererii sale inițiale, revizuită acum, este întemeiată

pe aceste dispoziții legale și pentru respectarea principiului

neretroactivității legii, dar având în vedere cererea inițială, a fost

stabilită ca dată de începere a acordării drepturilor data intrării în vigoare

a actului normativ în temeiul căruia s-au acordat aceste drepturi.

Pentru aceste considerente,

atât recursul reclamantului, cât și al pârâtului, care vizează data de începere

a acordării acestor drepturi, vor fi respinse ca nefondate.

Cu privire la critica

reclamantului privind neacordarea daunelor morale, Înalta Curte a constatat că

instanța de fond a reținut în considerentele sentinței atacate că reclamantul

nu și-a mai susținut cererea privind acordarea daunelor morale, iar Înalta

Curte constată corectă poziția instanței de fond având în vedere că pe această

cerere nu au fost puse concluzii la instanța de fond.

De asemenea, Înalta

Curte are în vedere poziția procesuală a recurentului-reclamant, care nu a

solicitat încuviințarea și administrarea probelor necesare pentru susținerea

acestei cereri de acordare a daunelor morale.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

formulate de Casa Județeană de Pensii Neamț și M.G.G. împotriva Sentinței nr.

100 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2010.