ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 100 din 7 iulie 2009 Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea reclamantului M.G.G. și a modificat în parte Decizia de revizuire nr. 5708 din 29 aprilie 2009 a Casei Județene de Pensii Neamț în sensul că a stabilit că drepturile se acordă începând cu data de 19 martie 2008 pentru perioada 15 martie 1944 - 15 octombrie 1944. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că cererea reclamantului, formulată la data de 18 martie 2009, prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, a fost admisă de Casa Județeană de Pensii Neamț și a fost emisă decizia de revizuire, ce face obiectul acțiunii de față.

Astfel, s-a reținut că s-a procedat la reverificarea actelor reclamantului iar Comisia a constatat că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea Bicazu Ardelean, județul Neamț, în localitatea Praid, județul Harghita, astfel că situația reclamantului se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 287/2008 publicată în M. Of. nr. 212/19.03.2008, urmând ca drepturile să i se acorde începând cu data de 1 aprilie 2009 pentru perioada indicată. Instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. II din H.G.

nr. 287/2008, care dispun că indemnizațiile se acordă persoanelor arătate începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, astfel încât nu se poate da eficiență cererii inițiale a reclamantului, formulată la data de 21 noiembrie 2002. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Recurentul-reclamant a criticat soluția instanței de fond întrucât nu i-au fost acordate daune morale, precum și pentru considerentul datei de începere a acordării drepturilor prevăzute de lege, arătând că este îndreptățit la acordarea drepturilor începând cu luna noiembrie 2002. Recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Neamț a criticat hotărârea instanței de fond, arătând că a fost aplicată greșit dispoziția legală incidentă în cauză, întrucât drepturile i se cuvin reclamantului numai de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, iar hotărârea de revizuire emisă de autoritate a fost corectă din punctul de vedere al stabilirii datei de începere a acordării drepturilor ce i se cuvin.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursurile ca nefondate, pentru considerentele ce urmează. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale incidente în cauză. Prin Hotărârea nr. 5708/13 august 2003 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, a fost respinsă cererea reclamantului de constatare a statutului de refugiat, hotărâre care a fost menținută prin Sentința nr. 204 din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, irevocabilă.

Ulterior, reclamantul s-a adresat pârâtei la data de 18 martie 2009 cu aceeași cerere de constatare a calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, iar pârâta Casa de Pensii a dispus admiterea cererii de revizuire a deciziei sale și i-a acordat aceste drepturi, începând cu data de 1 aprilie 2009. Înalta Curte apreciază că, în cauza dedusă judecății, s-au acordat în mod corect drepturile prevăzute de lege, de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 287/2008, întrucât hotărârea de admitere a cererii sale inițiale, revizuită acum, este întemeiată pe aceste dispoziții legale și pentru respectarea principiului neretroactivității legii, dar având în vedere cererea inițială, a fost stabilită ca dată de începere a acordării drepturilor data intrării în vigoare a actului normativ în temeiul căruia s-au acordat aceste drepturi.

Pentru aceste considerente, atât recursul reclamantului, cât și al pârâtului, care vizează data de începere a acordării acestor drepturi, vor fi respinse ca nefondate. Cu privire la critica reclamantului privind neacordarea daunelor morale, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a reținut în considerentele sentinței atacate că reclamantul nu și-a mai susținut cererea privind acordarea daunelor morale, iar Înalta Curte constată corectă poziția instanței de fond având în vedere că pe această cerere nu au fost puse concluzii la instanța de fond. De asemenea, Înalta Curte are în vedere poziția procesuală a recurentului-reclamant, care nu a solicitat încuviințarea și administrarea probelor necesare pentru susținerea acestei cereri de acordare a daunelor morale.

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile formulate de Casa Județeană de Pensii Neamț și M.G.G. împotriva Sentinței nr. 100 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.