ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1560/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, și înregistrată sub nr. 1023/32/2007,

reclamantul L.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț,

solicitând anularea Hotărâri nr. 11414 din 30 august 2007, emisă de pârâtă și

acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Motivându-și în fapt

acțiunea, reclamantul a arătat că are statut de persoană refugiată, întrucât

s-a născut în localitatea Tarcău, județul Neamț în anul 1943 unde părinții săi

s-au refugiat însă din 17 mai 1942, iar potrivit art. 100 C. fam. domiciliul

minorului este la părinții său.

Prin sentința nr. 143 in 5

noiembrie 2007 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea promovată de reclamantul L.T. în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, a anulat Hotărârea nr.

11414 din 30 august 2007 emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul are

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

drepturile urmând a fi acordate începând cu data de 1 septembrie 2007.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că prin probatoriul administrat recurentul a dovedit că s-a născut în

timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu în altă

localitate din motive de persecuție etnică.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivare recurenta a

susținut că în mod greșit a reținut că reclamantul este beneficiar al

dispozițiilor Legii nr. 189/2000 întrucât acesta s-a născut în anul 1942, iar

legea nu precizează expres că din categoria persoanelor strămutate din

localitatea de domiciliu în altă localitate ca urmare a persecuțiilor etnice

suferite, face parte și persoana care s-a născut ulterior strămutării

părinților săi.

Din analiza înscrisurilor din

dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a soluției

instanței de fond, în raport și de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru

următoarele considerente.

Din certificatul de naștere

al intimatului rezultă că acesta s-a născut la data de 9 iulie 1943 în

localitatea Tarcău, Raionul Piatra Neamț, localitate în care părinții săi se

refugiaseră deja încă din data de 12 mai 1942 până în martie 1945, potrivit

declarațiilor autentificate ale martorilor.

Potrivit art. (1) lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că intimatul-reclamant s-a născut în

perioada strămutării părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond

că acesta are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtășind

situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și materiale ale

strămutării care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele

precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Neamț împotriva sentinței civile nr. 143 din 5

noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2008.