ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2811/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2811/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 224/F- Cont din 9

decembrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâții Comisia de

concurs organizată în cadrul Ministerului Administrației și

Internelor pentru concursul din data de 22 septembrie 2009 privind ocuparea

funcției de adjunct inspector șef al Inspectoratului de Situații

de Urgență „General Magheru", județul Vâlcea, și

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că reclamantul și

pârâtul N.I. sunt cadre militare, iar evoluția carierei lor - inclusiv sub

aspectul promovării în funcții de conducere - este supusă

dispozițiilor din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele

activități de management resurse umane în unitățile M.A.I.

raportate la Ordinul M.A.I. nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei

polițiștilor și cadrelor militare din M.A.I.

Instanța a apreciat că

litigiului de față nu îi sunt aplicabile dispozițiile H.G. nr. 611/2008.

În ce privește

deficiențele în organizarea concursului, instanța de fond a constatat

că acestea nu sunt de natură să afecteze legalitatea concursului

respectiv. Chiar dacă anunțul privind postul vacant pentru care urma

să se organizeze concurs nu a arătat de la început data și ora

concursului și a indicat un alt loc de desfășurare, acestea

fiind stabilite ulterior, este relevant doar că reclamantul a cunoscut

aceste aspecte în timp util astfel încât să participe la concurs.

De asemenea, instanța a

constatat că în mod legal s-a decis ca interviul să fie singura

probă a concursului, având în vedere dispozițiile, art. 41 din

Ordinul M.A.I. nr. 665/2008. Aceleași dispoziții legale stabilesc

și nota 7 ca notă minimă de promovare

Potrivit art. 40 alin. (2) raportat

la art. 32 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 raportat la anexa a II-a

aceluiași Ordin, cu privire la Metodologia privind organizarea și

desfășurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor

vacante în M.A.I., comisia de concurs se compune dintr-un număr impar de

persoane (președinte și membri) condiție respectată în

speță. Secretarul comisiei de concurs nu este membru al acesteia

și are atribuții anume stabilite de lege.

Interviul pârâtului N.I. a fost

transcris, potrivit art. 26 alin. (6) din Anexă.

În mod legal, potrivit art. 32 alin.

(3) din Anexă, nu a fost acordat drept de contestație împotriva

notelor interviului.

În ce privește vechimea de 5

ani în specialitatea studiilor necesare ocupării funcției, s-a

constatat că pârâtul N.I. are mai mult de 5 ani de când a absolvit

studiile respective, timp în care a ocupat posturi de conducere.

Împotriva sentinței civile nr. 224/F

din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția de

contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal

reclamantul M.V. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de

atac, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii în sensul

anulării concursului prin care intimatul N.I. a fost declarat admis, a

anulării Ordinului I.G.S.U. din 1 octombrie 2009 prin care același

intimat a fost numit în funcția de adjunct inspector șef în cadrul

Inspectoratului pentru Situații de Urgență „General Magheru"

al județului Vâlcea, a suspendării Ordinului Inspectorului General nr.

S/1899 din 1 octombrie 2009 și a constatării nelegalității

actului administrativ emis de I.G.S.U. la data de 17 noiembrie 2009.

Reclamantul a susținut, prin

motivele de recurs, că instanța de fond a încălcat prin

hotărârea pronunțată formele de procedură (art. 304 pct. 5

și art. 107 C. proc. civ.), în condițiile în care nu s-a procedat la

citarea președintelui Comisiei de concurs M.V.F. la domiciliu.

Instanța de fond, s-a evocat, a apreciat greșit că Ministerul

Administrației și Internelor nu are calitate procesuală

pasivă, fiind evident că acest concurs a fost organizat în baza

Ordinului M.A.I. din 27 august 2009. Ministerul Administrației și

Internelor a numit comisia de concurs, iar concursul s-a desfășurat

la sediul M.A.I. această instituție fiind de altfel responsabilă

de desfășurarea concursului.

S-a învederat, de asemenea, că

instanța de fond a reținut în mod eronat că litigiului în

speță nu îi sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 611/2008 în

condițiile în care Inspectoratele pentru situații de

urgență sunt organizate, conform dispozițiilor H.G. nr. 1492/2004

și H.G. nr. 611/2008, ca servicii descentralizate la nivel local. Astfel,

funcția publică care a fost scoasă la concurs în cauză,

aceea de adjunct inspector șef, este o funcție publică

specifică din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale

instituțiilor publice, care intră sub incidența prevederilor art.

30 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008, iar comisia de concurs nu a fost

constituită și organizată potrivit celor stipulate prin

articolul menționat și prin dispozițiile art. 4 din anexa la

ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008,

respectiv din 5 membri. Or, comisia de concurs numită prin Ordinul

ministrului administrației și internelor din 27 august 2009 a fost

compusă din 4 persoane iar în fapt la momentul interviului din 4 persoane

au rămas 3 (o persoană din cadrul instituției publice centrale,

o persoană din cadrul instituției prefectului și secretarul

comisiei de concurs) întrucât președintele comisiei a lipsit de la unica

probă de selecție care a fost interviul din data de 22 septembrie

august 2009 nu a fost stabilită comisia de soluționare a

contestațiilor, încălcându-se astfel inclusiv anexa nr. 2 din Ordinul

ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 și

celelalte norme incidente privind organizarea concursurilor din

instituțiile publice și aducându-se atingere dreptului

constituțional prevăzut de art. 16 pct. 1, 2 și 3 din

Constituția României.

Pe de altă parte, reclamantul a

precizat că instanța de fond a stabilit greșit că pârâtul N.I.

are vechime în specialitatea studiilor absolvite, confundându-se vechimea în

funcții de conducere cu vechimea în specialitate. Pentru funcția

scoasă la concurs pregătirea de bază necesară ocupantului

postului a fost studii superioare civile cu licență în domeniul

fundamental științe inginerești ori într-unui dintre domeniile

de studii universitare: matematică, fizică, chimie, informatică,

biologie, geografie, știința mediului, istorie, drept, sociologie,

științe politice, științe administrative, științe

ale comunicării, psihologie, economie, educație fizică și sport,

relații internaționale și studii europene, studii superioare

militare în domeniul științe militare și informații.

Niciodată vechimea în specialitate a intimatului N.I. nu a curs în

funcția de șef de stat major cum eronat a apreciat instanța de

fond, întrucât aceasta ar fi însemnat că oricine se putea înscrie la concurs,

chiar dacă nu a fost un specialist cu vechime.

Recurentul a mai arătat că

se impunea anularea Ordinului I.G.S.U. nr. S/1899 din 1 octombrie 2009, acest

act administrativ fiind nul de drept atâta vreme cât: nu s-a constituit comisia

de soluționare a contestațiilor; procesul verbal prin care

reclamantul a fost declarat respins și intimatul N.I. a fost admis nu are

documente suport; președintele comisiei de concurs nu avea cum să

facă evaluarea, deoarece nu a fost prezent la interviu; conform

uzanțelor în materie de organizare și desfășurare a

concursurilor nu a fost afișat câștigătorul concursului și

nu s-a precizat termenul de depunere a contestațiilor; răspunsul la

contestație a fost primit numai după numirea pe funcție a

intimatului N.I. și nu de la comisia de soluționare a

contestațiilor.

Cât privește capătul de

cerere referitor la suspendarea Ordinului Inspectoratului General pentru

Situații de Urgență recurentul a susținut că în mod

neîntemeiat acest a fost respins, întrucât acest ordin este nelegal și

netemeinic. în fine, reclamantul a criticat și modul de soluționare a

excepției de nelegalitate invocată cu privire la actul administrativ

din 17 noiembrie 2009 emis de Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență, susținând că prima instanță a apreciat

eronat faptul că actul atacat pe această cale nu are

legătură cu concursul. Actul administrativ în discuție a fost

emis în urma rezultatului de la concurs, în scopul intimidării

reclamantului și avantajării clare a intimatului N.I.

În cauză au formulat

întâmpinare pârâții Ministerul Administrației și Internelor,

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și N.I.,

prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței pronunțate de Curtea de Apel Pitești,

secția de contencios administrativ și fiscal ca legală și

temeinică.

Recursul este nefondat.

În cauză nu este incident

motivul de casare a hotărârii recurate prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., nefiind nesocotite prevederile art. 107 din același act

normativ. Calitatea de pârâtă, determinată ca atare de reclamant prin

cererea de chemare în judecată, potrivit principiului

disponibilității, aparține Comisiei de concurs pentru ocuparea

funcției de adjunct al inspectorului șef la Inspectoratul pentru

Situații de Urgența al județului Vâlcea, organizată în

cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar această

parte a fost legal citată la sediul ministerului în discuție. De

asemenea, instanța de fond s-a pronunțat, prin hotărâre, asupra

acestei părți, cu respectarea limitelor investirii realizate prin

acțiune, astfel cum a fost completată, iar citarea președintelui

Comisiei de concurs prin publicitate, în condițiile art. 95 C. proc. civ.,

putea fi dispusă numai dacă reclamantul învedera că, deși a

făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle

domiciliul acestuia. Pe de altă parte, fiind vorba de nulitatea

relativă a actului de procedură a citării, ea poate fi

invocată și valorificată pe calea recursului numai de către

partea pârâtă ocrotită de norma încălcată, nu și de

către reclamant.

Prima instanță a dat, prin

sentința recurată, o rezolvare corectă excepției lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Administrației

și Internelor, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, fiind

evident că, prin raportare la obiectul acțiunii, chiar dacă

concursul a fost organizat în baza Ordinului ministrului administrației

și internelor din 27 august 2009 la sediul Ministerului

Administrației și Internelor și comisia de concurs a fost

numită de același minister, calitate procesuală pasivă are,

pe lângă Comisia de concurs din cadrul Ministerului Administrației

și Internelor, Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență, care a emis Ordinul din 1 octombrie 2009 a cărui

anulare și suspendare a executării s-a solicitat prin acțiune.

Nu este întemeiat nici motivul de

recurs al reclamantului referitor la aplicabilitatea în speță a

prevederilor H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea

și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările

și completările ulterioare. Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin.

(3) și art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 88/2001 privind înființarea,

organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru

situații de urgență, cu modificările și

completările ulterioare, serviciile de urgență profesioniste -

care funcționează ca inspectorate județene și al

municipiului București, cu personalitate juridică - sunt constituite

în fiecare județ și în municipiul București ca servicii publice

deconcentrate în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de

Urgență. Art. 16 din același act normativ prevede însă

că personalul serviciilor publice comunitare profesioniste, al

inspectoratului, al unităților și instituțiilor subordonate

acestuia se compune din ofițeri, maiștri și subofițeri de

protecție civilă, pompieri și specialiști, din

funcționari publici calificați în specialitățile necesare

îndeplinirii atribuțiilor specifice, din personal contractual operativ de

execuție, atestat în meseriile de protecție civilă, pompieri

și alte specialități și din personal contractual auxiliar,

iar art. 17 din O.G. nr. 88/2001, cu modificările și

completările ulterioare, stipulează cu claritate că

selecționarea, pregătirea, încadrarea, numirea, evaluarea,

promovarea, recompensarea, sancționarea, transferul și încetarea

raporturilor de muncă ale personalului serviciilor de urgență

profesioniste se realizează potrivit reglementărilor legale specifice

fiecărei categorii de personal. Atât reclamantul cât și intimatul N.I.

sunt cadre militare, lor fiindu-le aplicabile dispozițiile Legii nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și

completările ulterioare, precum și ale actelor normative de

forță juridică inferioară emise în temeiul și în

executarea legii sus menționate, și nu dispozițiile Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, și ale actelor

normative date în aplicarea și executarea acesteia. în concret, cum corect

a reținut și prima instanță, litigiului îi sunt aplicabile

dispozițiile Ordinului ministrului administrației și internelor nr.

665/2008 privind unele activități de management resurse umane în

unitățile Ministerului Administrației și Internelor, precum

și prescripțiile Ordinului ministrului administrației și

internelor nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei

polițiștilor și cadrelor militare din Ministerul

Administrației și Internelor.

Deficiențele reclamante de

reclamant, referitoare la organizarea concursului, nu sunt de natură

să afecteze legalitatea acestuia, fiind respectate prevederile art. 4 din

anexa nr. 2 a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 665/2008,

ce reglementează metodologia privind organizarea și

desfășurarea examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor

vacante în Ministerul Administrației și Internelor, comisia de

concurs fiind constituită dintr-un număr impar de persoane, respectiv

din președinte și din doi membri. Secretarul comisiei de concurs,

conform prevederilor exprese ale art. 4 alin. (3) din anexa nr. 2 la Ordinul nr.

665/2008, este numit dintre ofițerii compartimentului de resurse umane, de

regulă cel care s-a ocupat de aspectele tehnice ale recrutării pentru

postul vacant respectiv, și nu este membru al comisiei. Susținerea

recurentului că președintele comisiei de concurs a lipsit de la unica

probă de selecție care a fost interviul din data de 22 septembrie

2009 nu este întemeiată, fiind dovedit contrariul prin înscrisurile (dosarul

instanței de fond) care au fost semnate de președintele comisiei

(procesul verbal privind consemnarea modului de desfășurare a

concursului și tabelul cu rezultatele obținute de candidații

pentru ocuparea postului de adjunct inspector șef la Inspectoratul pentru

Situații de Urgență a județului Vâlcea), acest înscrisuri

făcând proba deplină până la înscrierea în fals. Cât

privește critica reclamantului privitoare la nedesemnarea unei comisii de

soluționare a contestațiilor se constată că și aceasta

este nefondată, fiind aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) din Ordinul

ministrului administrației și internelor nr. 665/2004, care stabilesc

că examenul, respectiv concursul pentru ocuparea postului de conducere

vacant constă într-un interviu pe subiecte profesionale

desfășurat potrivit metodologiei prevăzute în anexa nr. 2,

precum și dispozițiile art. 32 alin. (3) din Metodologia privind

organizarea și desfășurarea examenelor sau concursurilor pentru

ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administrației și

Internelor, care arată că notele la interviu, probele fizice și la

probele practice nu pot fi contestate.

Pe de altă parte, se

reține că intimatul N.I. a făcut dovada, cu înscrisurile depuse

la instanța de fond și în instanța de recurs, că

îndeplinește condiția de participare la concurs prevăzută

de art. 21 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului

carierei polițiștilor și cadrelor militare din Ministerul

Administrației și Internelor, anume cea constând în minimum 5 ani

vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției,

această condiție urmând a fi analizată prin raportare la

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din același ghid care

prevăd că specialitatea reprezintă aprofundarea unei

specializări sau calificări, pentru care polițistul/cadrul

militar a dobândit pregătirea necesară exercitării

ocupațiilor specifice M.A.I. - de exemplu, investigații criminale,

poliție rutieră, servant-pompieri, pitotehnician. Intimatul N.I. este

deținătorul diplomei de licență în profilul

Științe juridice specializarea Drept din anul 2003 și are o vechime

efectivă în specialitatea „prevenirea incendiilor", respectiv

„prevenirea situațiilor de urgență", în structuri

funcționale de prevenirea incendiilor, respectiv prevenirea

situațiilor de urgență, de 9 ani și 9 luni în perioadele 31

iulie 1990-1 februarie 1995 și 1 mai 2004 -1 august 2009. Sintagma „5 ani

vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării

funcției" nu poate fi interpretată în sensul că intimatul

trebuia să îndeplinească în concret, în mod efectiv, activitatea de

consilier juridic timp de cel puțin 5 ani, fiind suficientă

împrejurarea că pe o perioadă de cel puțin 5 ani de la

absolvirea studiilor superioare juridice contracandidatul reclamantului a

îndeplinit funcții de conducere în cadrul Ministerului Administrației

și Internelor și a desfășurat activități de

prevenire a incendiilor și de prevenire a situațiilor de

urgență.

Ordinul Inspectorului General al

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. S/1899/IG

din 1 octombrie 2009 prin care pârâtul N.I. a fost numit în funcția de

adjunct al inspectorului șef din cadrul Inspectoratului pentru

Situații de Urgență al județului Vâlcea este legal, fiind

emis de persoana prevăzută de art. 30 lit. i) din Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 600 din 15 aprilie 2005 pentru

aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului

administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului

general și șefilor/comandanților unităților

Ministerului Administrației și Internelor, în temeiul documentelor întocmite

de Comisia de concurs stabilită prin Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. S/II/4737 din 7 septembrie 2009. Au

fost respectate pe parcursul derulării concursului contestat de către

reclamant prevederile art. 26 alin. (3) din Anexa nr. 2 Metodologia privind

organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor pentru

ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administrației și

Internelor a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 665/2008,

interviul fiind transcris de către secretarul comisiei (din dosarul de

fond).

Cererea de suspendare a

executării Ordinului Inspectorului General al Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență nr. S/1899/IG din 1 octombrie 2009 a

fost corect respinsă prin sentința atacată, întrucât recurentul

nu a făcut dovada prezenței în cauză a condițiilor

cumulative cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, anume

a cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente. De

asemenea, instanța de fond a procedat în mod întemeiat la respingerea

cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ competente cu

excepția de nelegalitate a actului administrativ din 17 noiembrie 2009

emis de Inspectorul General al Inspectoratului General pentru Situații de

Urgență și prin care reclamantul a fost „atenționat"

pentru dezinteres în pregătirea profesională constând în rezultate

foarte slabe la concursul pentru ocuparea unui post de conducere, nefiind

îndeplinită cerința prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceea a legăturii de

dependență dintre actul administrativ atacat pe calea excepției

de nelegalitate și soluționarea litigiului pe fond.

În raport de cele mai sus

arătate, constatându-se ca motivele de recurs invocate în cauză nu

sunt întemeiate și că este legală și temeinică

hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de

reclamantul M.V. împotriva sentinței civile nr. 224/F din 9 decembrie 2009

a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.V.

împotriva sentinței civile nr. 224/F din 9 decembrie 2009 a Curții de

Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 mai 2010.