ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2811/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 224/F- Cont din 9 decembrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâții Comisia de concurs organizată în cadrul Ministerului Administrației și Internelor pentru concursul din data de 22 septembrie 2009 privind ocuparea funcției de adjunct inspector șef al Inspectoratului de Situații de Urgență „General Magheru", județul Vâlcea, și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul și pârâtul N.I.

sunt cadre militare, iar evoluția carierei lor - inclusiv sub aspectul promovării în funcții de conducere - este supusă dispozițiilor din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile M.A.I. raportate la Ordinul M.A.I. nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei polițiștilor și cadrelor militare din M.A.I. Instanța a apreciat că litigiului de față nu îi sunt aplicabile dispozițiile H.G. nr. 611/2008. În ce privește deficiențele în organizarea concursului, instanța de fond a constatat că acestea nu sunt de natură să afecteze legalitatea concursului respectiv. Chiar dacă anunțul privind postul vacant pentru care urma să se organizeze concurs nu a arătat de la început data și ora concursului și a indicat un alt loc de desfășurare, acestea fiind stabilite ulterior, este relevant doar că reclamantul a cunoscut aceste aspecte în timp util astfel încât să participe la concurs.

De asemenea, instanța a constatat că în mod legal s-a decis ca interviul să fie singura probă a concursului, având în vedere dispozițiile, art. 41 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008. Aceleași dispoziții legale stabilesc și nota 7 ca notă minimă de promovare Potrivit art. 40 alin. (2) raportat la art. 32 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 raportat la anexa a II-a aceluiași Ordin, cu privire la Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în M.A.I., comisia de concurs se compune dintr-un număr impar de persoane (președinte și membri) condiție respectată în speță. Secretarul comisiei de concurs nu este membru al acesteia și are atribuții anume stabilite de lege.

Interviul pârâtului N.I. a fost transcris, potrivit art. 26 alin. (6) din Anexă. În mod legal, potrivit art. 32 alin. (3) din Anexă, nu a fost acordat drept de contestație împotriva notelor interviului. În ce privește vechimea de 5 ani în specialitatea studiilor necesare ocupării funcției, s-a constatat că pârâtul N.I. are mai mult de 5 ani de când a absolvit studiile respective, timp în care a ocupat posturi de conducere. Împotriva sentinței civile nr. 224/F din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul M.V. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii în sensul anulării concursului prin care intimatul N.I.

a fost declarat admis, a anulării Ordinului I.G.S.U. din 1 octombrie 2009 prin care același intimat a fost numit în funcția de adjunct inspector șef în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „General Magheru" al județului Vâlcea, a suspendării Ordinului Inspectorului General nr. S/1899 din 1 octombrie 2009 și a constatării nelegalității actului administrativ emis de I.G.S.U. la data de 17 noiembrie 2009. Reclamantul a susținut, prin motivele de recurs, că instanța de fond a încălcat prin hotărârea pronunțată formele de procedură (art. 304 pct. 5 și art. 107 C. proc. civ.), în condițiile în care nu s-a procedat la citarea președintelui Comisiei de concurs M.V.F. la domiciliu. Instanța de fond, s-a evocat, a apreciat greșit că Ministerul Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă, fiind evident că acest concurs a fost organizat în baza Ordinului M.A.I.

din 27 august 2009. Ministerul Administrației și Internelor a numit comisia de concurs, iar concursul s-a desfășurat la sediul M.A.I. această instituție fiind de altfel responsabilă de desfășurarea concursului. S-a învederat, de asemenea, că instanța de fond a reținut în mod eronat că litigiului în speță nu îi sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 611/2008 în condițiile în care Inspectoratele pentru situații de urgență sunt organizate, conform dispozițiilor H.G. nr. 1492/2004 și H.G. nr. 611/2008, ca servicii descentralizate la nivel local. Astfel, funcția publică care a fost scoasă la concurs în cauză, aceea de adjunct inspector șef, este o funcție publică specifică din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale instituțiilor publice, care intră sub incidența prevederilor art. 30 alin. (2) din H.G.

nr. 611/2008, iar comisia de concurs nu a fost constituită și organizată potrivit celor stipulate prin articolul menționat și prin dispozițiile art. 4 din anexa la ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008, respectiv din 5 membri.

Or, comisia de concurs numită prin Ordinul ministrului administrației și internelor din 27 august 2009 a fost compusă din 4 persoane iar în fapt la momentul interviului din 4 persoane au rămas 3 (o persoană din cadrul instituției publice centrale, o persoană din cadrul instituției prefectului și secretarul comisiei de concurs) întrucât președintele comisiei a lipsit de la unica probă de selecție care a fost interviul din data de 22 septembrie 2009. în plus, s-a relevat de către recurent că prin Ordinul din 27 august 2009 nu a fost stabilită comisia de soluționare a contestațiilor, încălcându-se astfel inclusiv anexa nr. 2 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 și celelalte norme incidente privind organizarea concursurilor din instituțiile publice și aducându-se atingere dreptului constituțional prevăzut de art. 16 pct. 1, 2 și 3 din Constituția României.

Pe de altă parte, reclamantul a precizat că instanța de fond a stabilit greșit că pârâtul N.I. are vechime în specialitatea studiilor absolvite, confundându-se vechimea în funcții de conducere cu vechimea în specialitate. Pentru funcția scoasă la concurs pregătirea de bază necesară ocupantului postului a fost studii superioare civile cu licență în domeniul fundamental științe inginerești ori într-unui dintre domeniile de studii universitare: matematică, fizică, chimie, informatică, biologie, geografie, știința mediului, istorie, drept, sociologie, științe politice, științe administrative, științe ale comunicării, psihologie, economie, educație fizică și sport, relații internaționale și studii europene, studii superioare militare în domeniul științe militare și informații.

Niciodată vechimea în specialitate a intimatului N.I. nu a curs în funcția de șef de stat major cum eronat a apreciat instanța de fond, întrucât aceasta ar fi însemnat că oricine se putea înscrie la concurs, chiar dacă nu a fost un specialist cu vechime. Recurentul a mai arătat că se impunea anularea Ordinului I.G.S.U. nr. S/1899 din 1 octombrie 2009, acest act administrativ fiind nul de drept atâta vreme cât: nu s-a constituit comisia de soluționare a contestațiilor; procesul verbal prin care reclamantul a fost declarat respins și intimatul N.I. a fost admis nu are documente suport; președintele comisiei de concurs nu avea cum să facă evaluarea, deoarece nu a fost prezent la interviu; conform uzanțelor în materie de organizare și desfășurare a concursurilor nu a fost afișat câștigătorul concursului și nu s-a precizat termenul de depunere a contestațiilor; răspunsul la contestație a fost primit numai după numirea pe funcție a intimatului N.I.

și nu de la comisia de soluționare a contestațiilor. Cât privește capătul de cerere referitor la suspendarea Ordinului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență recurentul a susținut că în mod neîntemeiat acest a fost respins, întrucât acest ordin este nelegal și netemeinic. în fine, reclamantul a criticat și modul de soluționare a excepției de nelegalitate invocată cu privire la actul administrativ din 17 noiembrie 2009 emis de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, susținând că prima instanță a apreciat eronat faptul că actul atacat pe această cale nu are legătură cu concursul. Actul administrativ în discuție a fost emis în urma rezultatului de la concurs, în scopul intimidării reclamantului și avantajării clare a intimatului N.I.

În cauză au formulat întâmpinare pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și N.I., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal ca legală și temeinică. Recursul este nefondat. În cauză nu este incident motivul de casare a hotărârii recurate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nefiind nesocotite prevederile art. 107 din același act normativ. Calitatea de pârâtă, determinată ca atare de reclamant prin cererea de chemare în judecată, potrivit principiului disponibilității, aparține Comisiei de concurs pentru ocuparea funcției de adjunct al inspectorului șef la Inspectoratul pentru Situații de Urgența al județului Vâlcea, organizată în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar această parte a fost legal citată la sediul ministerului în discuție.

De asemenea, instanța de fond s-a pronunțat, prin hotărâre, asupra acestei părți, cu respectarea limitelor investirii realizate prin acțiune, astfel cum a fost completată, iar citarea președintelui Comisiei de concurs prin publicitate, în condițiile art. 95 C. proc. civ., putea fi dispusă numai dacă reclamantul învedera că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul acestuia. Pe de altă parte, fiind vorba de nulitatea relativă a actului de procedură a citării, ea poate fi invocată și valorificată pe calea recursului numai de către partea pârâtă ocrotită de norma încălcată, nu și de către reclamant.

Prima instanță a dat, prin sentința recurată, o rezolvare corectă excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, fiind evident că, prin raportare la obiectul acțiunii, chiar dacă concursul a fost organizat în baza Ordinului ministrului administrației și internelor din 27 august 2009 la sediul Ministerului Administrației și Internelor și comisia de concurs a fost numită de același minister, calitate procesuală pasivă are, pe lângă Comisia de concurs din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, care a emis Ordinul din 1 octombrie 2009 a cărui anulare și suspendare a executării s-a solicitat prin acțiune.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs al reclamantului referitor la aplicabilitatea în speță a prevederilor H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) și art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, cu modificările și completările ulterioare, serviciile de urgență profesioniste - care funcționează ca inspectorate județene și al municipiului București, cu personalitate juridică - sunt constituite în fiecare județ și în municipiul București ca servicii publice deconcentrate în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

Art. 16 din același act normativ prevede însă că personalul serviciilor publice comunitare profesioniste, al inspectoratului, al unităților și instituțiilor subordonate acestuia se compune din ofițeri, maiștri și subofițeri de protecție civilă, pompieri și specialiști, din funcționari publici calificați în specialitățile necesare îndeplinirii atribuțiilor specifice, din personal contractual operativ de execuție, atestat în meseriile de protecție civilă, pompieri și alte specialități și din personal contractual auxiliar, iar art. 17 din O.G. nr. 88/2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează cu claritate că selecționarea, pregătirea, încadrarea, numirea, evaluarea, promovarea, recompensarea, sancționarea, transferul și încetarea raporturilor de muncă ale personalului serviciilor de urgență profesioniste se realizează potrivit reglementărilor legale specifice fiecărei categorii de personal.

Atât reclamantul cât și intimatul N.I. sunt cadre militare, lor fiindu-le aplicabile dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale actelor normative de forță juridică inferioară emise în temeiul și în executarea legii sus menționate, și nu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale actelor normative date în aplicarea și executarea acesteia.

în concret, cum corect a reținut și prima instanță, litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, precum și prescripțiile Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei polițiștilor și cadrelor militare din Ministerul Administrației și Internelor.

Deficiențele reclamante de reclamant, referitoare la organizarea concursului, nu sunt de natură să afecteze legalitatea acestuia, fiind respectate prevederile art. 4 din anexa nr. 2 a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 665/2008, ce reglementează metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administrației și Internelor, comisia de concurs fiind constituită dintr-un număr impar de persoane, respectiv din președinte și din doi membri. Secretarul comisiei de concurs, conform prevederilor exprese ale art. 4 alin. (3) din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 665/2008, este numit dintre ofițerii compartimentului de resurse umane, de regulă cel care s-a ocupat de aspectele tehnice ale recrutării pentru postul vacant respectiv, și nu este membru al comisiei.

Susținerea recurentului că președintele comisiei de concurs a lipsit de la unica probă de selecție care a fost interviul din data de 22 septembrie 2009 nu este întemeiată, fiind dovedit contrariul prin înscrisurile (dosarul instanței de fond) care au fost semnate de președintele comisiei (procesul verbal privind consemnarea modului de desfășurare a concursului și tabelul cu rezultatele obținute de candidații pentru ocuparea postului de adjunct inspector șef la Inspectoratul pentru Situații de Urgență a județului Vâlcea), acest înscrisuri făcând proba deplină până la înscrierea în fals.

Cât privește critica reclamantului privitoare la nedesemnarea unei comisii de soluționare a contestațiilor se constată că și aceasta este nefondată, fiind aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2004, care stabilesc că examenul, respectiv concursul pentru ocuparea postului de conducere vacant constă într-un interviu pe subiecte profesionale desfășurat potrivit metodologiei prevăzute în anexa nr. 2, precum și dispozițiile art. 32 alin. (3) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administrației și Internelor, care arată că notele la interviu, probele fizice și la probele practice nu pot fi contestate.

Pe de altă parte, se reține că intimatul N.I. a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la instanța de fond și în instanța de recurs, că îndeplinește condiția de participare la concurs prevăzută de art. 21 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei polițiștilor și cadrelor militare din Ministerul Administrației și Internelor, anume cea constând în minimum 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției, această condiție urmând a fi analizată prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din același ghid care prevăd că specialitatea reprezintă aprofundarea unei specializări sau calificări, pentru care polițistul/cadrul militar a dobândit pregătirea necesară exercitării ocupațiilor specifice M.A.I.

- de exemplu, investigații criminale, poliție rutieră, servant-pompieri, pitotehnician. Intimatul N.I.

este deținătorul diplomei de licență în profilul Științe juridice specializarea Drept din anul 2003 și are o vechime efectivă în specialitatea „prevenirea incendiilor", respectiv „prevenirea situațiilor de urgență", în structuri funcționale de prevenirea incendiilor, respectiv prevenirea situațiilor de urgență, de 9 ani și 9 luni în perioadele 31 iulie 1990-1 februarie 1995 și 1 mai 2004 -1 august 2009. Sintagma „5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției" nu poate fi interpretată în sensul că intimatul trebuia să îndeplinească în concret, în mod efectiv, activitatea de consilier juridic timp de cel puțin 5 ani, fiind suficientă împrejurarea că pe o perioadă de cel puțin 5 ani de la absolvirea studiilor superioare juridice contracandidatul reclamantului a îndeplinit funcții de conducere în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și a desfășurat activități de prevenire a incendiilor și de prevenire a situațiilor de urgență.

Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. S/1899/IG din 1 octombrie 2009 prin care pârâtul N.I.

a fost numit în funcția de adjunct al inspectorului șef din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al județului Vâlcea este legal, fiind emis de persoana prevăzută de art. 30 lit. i) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 600 din 15 aprilie 2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților Ministerului Administrației și Internelor, în temeiul documentelor întocmite de Comisia de concurs stabilită prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/II/4737 din 7 septembrie 2009. Au fost respectate pe parcursul derulării concursului contestat de către reclamant prevederile art. 26 alin. (3) din Anexa nr. 2 Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administrației și Internelor a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 665/2008, interviul fiind transcris de către secretarul comisiei (din dosarul de fond).

Cererea de suspendare a executării Ordinului Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. S/1899/IG din 1 octombrie 2009 a fost corect respinsă prin sentința atacată, întrucât recurentul nu a făcut dovada prezenței în cauză a condițiilor cumulative cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, anume a cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente.

De asemenea, instanța de fond a procedat în mod întemeiat la respingerea cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ competente cu excepția de nelegalitate a actului administrativ din 17 noiembrie 2009 emis de Inspectorul General al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și prin care reclamantul a fost „atenționat" pentru dezinteres în pregătirea profesională constând în rezultate foarte slabe la concursul pentru ocuparea unui post de conducere, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceea a legăturii de dependență dintre actul administrativ atacat pe calea excepției de nelegalitate și soluționarea litigiului pe fond.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se ca motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinței civile nr. 224/F din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.V. împotriva sentinței civile nr. 224/F din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.