ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2861/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 67 din 25 iunie 2007, Baroul Giurgiu a respins cererea de primire în profesia de avocat formulată de B.D.F., față de împrejurarea că aceasta a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență fiind suspendată din funcție de către Consiliul Superior al Magistraturii, în conținutul acestei decizii reținându-se, în esență, faptul că „d-nei B.D.F. i-a încetat activitatea din motive disciplinare care o fac nedemnă pentru profesia de avocat, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995". În drept, au mai fost reținute prevederile art. 53 lit. e) și din Legea nr. 51/1995 și art. 21 și art. 27 din statutul profesiei de avocat.

Prin decizia nr. 293 din 15 decembrie 2007, Consiliul U.N.B.R. a respins ca neîntemeiată contestația formulată de petentă împotriva deciziei Baroului Giurgiu, reținând din analiza actelor aflate la dosar, că decizia Consiliului Baroului Giurgiu este temeinic motivată în fapt și în drept. Investirea primei instanțe: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 ianuarie 2008 și precizată ulterior, reclamanta B.D.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Giurgiu anularea deciziilor adoptate de pârâți cu privire la cererea sa de intrare in profesia de avocat cu scutirea de examen, despăgubiri în valoare de 12.000 lei pentru întârzierea U.N.B.R.

în soluționarea contestației administrative și daune morale în valoare de 40.000 lei produse prin decizia Baroului Giurgiu, care a împiedicat-o să exercite profesia de avocat pentru o perioadă de mai bine de un an de zile. În motivare, s-a a susținut, în esență, că întârzierea U.N.B.R. de a răspunde contestației i-a produs prejudicii materiale și morale și că nu există o hotărâre de condamnare împotriva sa, iar cercetarea judecătorească evoluează în favoarea sa. Soluția primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1547 din 20 mai 2008, Curtea de Apel București a respins excepția prematurității invocată de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.D.F., a dispus anularea deciziilor nr. 67 din 25 iunie 2007 a Baroului Giurgiu și nr. 293 din 15 decembrie 2007 a Consiliului U.N.B.R., a respins cererea privind despăgubirile ca neîntemeiată, și a obligat pârâții la plata sumei de 57 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția, invocată de pârâta U.N.B.R. prin întâmpinare, privind prematuritatea cererii de constatare a refuzului nejustificat al Consiliului U.N.B.R.

de a răspunde la contestație, Curtea de Apel a reținut că în motivarea acestei excepții au fost invocate aspecte ce țin de fondul cererii, și constatând astfel că aceste chestiuni interesează fondul acestui capăt de cerere și nu momentul nașterii dreptului la acțiune, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut faptul că, în acord cu dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituția României art. 13 din Legea nr. 51/1995, stabilește că „este nedemn de a fi avocat: cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa c închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aduc atingere prestigiului profesiei. A reținut instanța, că reclamanta nu este condamnată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, fiind doar trimisă în judecată (prin rechizitoriul nr. 18/P/2007 al Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) iar faptul că prin Hotărârea nr. 122 din 31 mai 2007 a C.S.M.

reclamanta a fost suspendată din funcția de procuror nu are nici o relevanță cu privire incidența vreunuia dintre cazurile de nedemnitate, eliberarea reclamantei din funcția de procuror având loc prin demisie. Demisia reclamantei, a opinat prima instanță, în condițiile în care împotriva acesteia s-a pus mișcare acțiunea penală și trimiterea în judecată nu poate fi considerată „încetare a activității din motive disciplinare care o fac nedemnă pentru profesia de avocat", în sensul art. 16 din Legea nr. 51/1995. A mai reținut instanța de fond, că potrivit acestor prevederi, îndeplinirea condițiilor legale naște vocația și nu dreptul de primire în profesie fără examen însă acest aspect nu prezintă relevanță, atâta vreme cât din motivarea deciziilor emise de Baroul Giurgiu și U.N.B.R.

rezultă că luarea hotărârilor a fost avută în vedere nedemnitatea solicitantului, încălcarea prezumției de nevinovăție. În ce privește despăgubirile solicitate (pentru întârzierea U.N.B.R. de a soluționa contestația administrativă și pentru daunele morale produse decizia Baroului Giurgiu față de faptul că reclamanta nu a putut să profeseze un an de zile), Curtea a apreciat că nu sunt dovedite, având în vede prevederile art. 50 din Statutul profesiei de avocat conform cărora dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care împotriva avocatului s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Giurgiu. În motivarea cererilor de recurs, întemeiate pe art. 304 pct. 7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ., în esență s-au arătat următoarele: 1) - cauza s-a judecat cu încălcarea dreptului la apărare al Baroului Giurgiu. Se arată că la termenul din 13 mai 2008, Baroul Giurgiu a fost citat în calitate de pârât, fără comunicarea acțiunii, a cererii precizatoare ori a actelor depuse la dosar de reclamantă. Deși Baroul Giurgiu a solicitat amânarea cauzei pentru pregătirea apărării, în mod nelegal instanța fondului a respins această cerere, încălcând prevederile art. 6 din C.E.D.O. și art. 24 din Constituția României.

Totodată, cauza a fost soluționată cu lipsa de procedură, sediul baroului fiind Giurgiu, strada nr. 14 și nu nr. 124, așa cum se reține în sentința și la adresa la care s-a realizat procedura. 2) - instanța a procedat la soluționarea unui capăt de cerere pentru care nu s-a achitat taxa judiciară de timbru, respectiv cererea privind daunele morale solicitate. 3) - în mod nelegal instanța fondului a respins cererea de conexare a cauzei, formând obiectul dosarului nr. 1403/2/2008, având aceeași cauza, același obiect și aceleași părți, ce a avut un prim termen de judecată la 20 mai 2008. 4) –în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, având în vedere că primirea în profesie cu scutire de examen potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 este o vocație a petentului, ci nu un drept absolut.

Textul art. 16 alin. (2) este o extensie a art. 13 si un caz special instituind o interdicție temporara de primire in profesie. Suspendarea reclamantei din funcția de procuror nu reprezintă un aviz de primire în profesia de avocat, în condițiile eventualei achitări pentru infracțiunile pentru care a fost trimisa in judecata, reclamanta este in drept sa formuleze o noua cerere de primire in profesie. 5) - instanța de fond a respins excepția prematurității invocata de pârâta UNBR, fără a motiva aceasta decizie. La termenul din 24 februarie 2009, s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform disp.art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pana la soluționarea dosarului penal nr. 3757/2/2007. La termenul din 4 martie 2010, cauza a fost repusa din oficiu pe rol, constatându-se ca nu se mai mențin motivele de suspendare s-a acordat termen pentru soluționarea cererilor de recurs.

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente in cauza, precum si in conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constata ca recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare. 1)– in ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare al Baroului Giurgiu, Înalta Curte apreciază ca întrucât cauza se află în stare de judecată, iar pârâtul Baroul de Avocați Giurgiu ar fi avut mai ușor posibilitatea sa angajeze un apărător care sa le reprezinte interesele, instanța de fond a respins în mod corect cererea privind pregătirea apărării și a amânat pronunțarea soluției în cauză pentru a se depune note scrise de către toate părțile, inclusiv de pârâtul Baroul Giurgiu.

În acest fel, se constată că nu a fost încălcat art. 6 din C.E.D.O. și art. 24 din Constituția României. - în ceea ce privește lipsa de procedură invocată, Înalta Curte reține că în cererea depusă de către Baroul Giurgiu pentru termenul din 13 mai 2008 privind acordarea unui termen in vederea pregătirii apărării si a desemnării unui apărător care sa apere interesele baroului este trecută de către pârâta adresa Giurgiu, nr. 124 si nu nr. 14 (dosar fond). Este adevărat că procedura de citare s-a făcut la numărul 124, însă la aceasta adresa se afla Casa de Asigurări a Avocaților Filiala Giurgiu, care a si semnat si stampilat procedura de citare (dosar fond).

Pe de alta parte, pentru termenul din 13 mai 2008, la care s-a soluționat cauza, pârâta a formulat cererea privind amânarea cauzei pentru pregătirea apărării arătata mai sus, ceea ce înseamnă ca deși procedura de citare s-a efectuat in Giurgiu, nr. 124 si nu nr. 14, Casa de Asigurări a Avocaților Filiala Giurgiu, care a și semnat și ștampilat procedura de citare și care a primit copia precizatoare a acțiunii, a adus la cunoștința Baroului Giurgiu despre chemarea in judecată a acesteia în contradictoriu cu reclamanta B.D.F.. Rezultă deci că pârâtul Baroul Giurgiu în aceste circumstanțe nu a fost în nici un fel prejudiciat, a avut cunoștință de termenul din 13 mai 2008, a avut posibilitatea să depună concluzii scrise, fiind amânată pronunțarea hotărârii.

2) – referitor la taxa judiciară de timbru pentru cererea privind daunele morale solicitate, Înalta Curte constată că la dosar fond se află dovada de achitare a taxei de timbru în cuantum de 47 Ron, îndestulătoare pentru soluționarea capetelor de cerere privind anularea deciziei nr. 67/2007 și daunele morale solicitate. Potrivit art. 24 alin. (1) lit. p din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cererile privind stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei demnității sau reputației unei persoane, sunt scutite de taxele judiciare de timbru. De altfel, această excepție nu a fost pusă în discuție de recurenți în fața instanței de fond. 3) - cererea de conexare a cauzei, formând obiectul dosarului nr. 1403/2/2008, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți, a fost corect soluționată de instanța de fond în sensul respingerii, făcându-se aplicarea disp.art.

165 C. proc. civ., în sensul că numai una dintre cauze se află în stare de a fi judecată, cauza fiind prima înregistrată, neavînd sens să se prelungească, să se tergiverseze soluționarea cauzei printr-o pretinsă conexare. 4) – interpretarea și aplicarea prevederilor referitoare la primirea în profesie cu scutire de examen potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a fost făcută corect de instanța de fond. Astfel, la data soluționării cauzei s-a reținut ca reclamanta nu este condamnată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, ci este trimisă în judecată, și faptul că reclamanta a fost suspendată din funcția de procuror prin hotărârea nr. 122/2007 a C.S.M., nu are incidență asupra cazurilor privind nedemnitatea.

De asemenea, instanța de fond, în mod corect a apreciat că demisia reclamantei în urma punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată nu poate fi considerată „încetarea activității din motive disciplinare care o fac nedemnă pentru profesia de avocat”, în sensul art. 16 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 13 din Legea nr. 51/1995. Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 instituie o excepție de la regula primirii în profesia de avocat pe baza unui examen, și anume, poate fi primit la cerere, cu scutire de examen, titularul diplomei de doctor în drept, cel care până la data primirii în profesia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

Este adevărat ca textul folosește termenul de „poate”, dar aceasta nu presupune că dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege se poate refuza în mod discreționar primirea în profesie fără examen. Instanța de fond în mod corect a apreciat că luarea deciziilor de către Baroul Giurgiu și U.N.B.R. prin luarea în considerare a nedemnității reclamantei din motivele expuse mai sus, constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție. 5) - excepția prematurității invocată de pârâta U.N.B.R., a fost soluționată și motivată judicios de instanța de fond, motivele excepției fiind considerate aspecte ce țin de fondul cererii, și anume existența sau nu a unui refuz nejustificat în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte va avea in vedere cele arătate mai sus, constatând ca instanța de fond a pronunțat o sentința legala si temeinica in conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâți ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Uniunea Națională a Barourilor din România și de Baroul Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 1547 din 20 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.