ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2861/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2861/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 67 din 25 iunie 2007, Baroul Giurgiu a

respins cererea de primire în profesia de avocat formulată de B.D.F.,

față de împrejurarea că aceasta a fost trimisă în

judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență fiind suspendată din funcție de către

Consiliul Superior al Magistraturii, în conținutul acestei decizii

reținându-se, în esență, faptul că „d-nei B.D.F. i-a

încetat activitatea din motive disciplinare care o fac nedemnă pentru

profesia de avocat, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995".

În drept, au mai fost reținute prevederile art. 53 lit. e) și din

Legea nr. 51/1995 și art. 21 și art. 27 din statutul profesiei de

avocat.

Prin decizia nr. 293 din 15

decembrie 2007, Consiliul U.N.B.R. a respins ca neîntemeiată

contestația formulată de petentă împotriva deciziei Baroului

Giurgiu, reținând din analiza actelor aflate la dosar, că decizia

Consiliului Baroului Giurgiu este temeinic motivată în fapt și în drept.

Investirea primei instanțe:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 21 ianuarie 2008 și

precizată ulterior, reclamanta B.D.F. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și

Baroul Giurgiu anularea deciziilor adoptate de pârâți cu privire la

cererea sa de intrare in profesia de avocat cu scutirea de examen,

despăgubiri în valoare de 12.000 lei pentru întârzierea U.N.B.R. în

soluționarea contestației administrative și daune morale în

valoare de 40.000 lei produse prin decizia Baroului Giurgiu, care a

împiedicat-o să exercite profesia de avocat pentru o perioadă de mai

bine de un an de zile.

În motivare, s-a a susținut, în

esență, că întârzierea U.N.B.R. de a răspunde contestației

i-a produs prejudicii materiale și morale și că nu există o

hotărâre de condamnare împotriva sa, iar cercetarea

judecătorească evoluează în favoarea sa.

Soluția primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1547

din 20 mai 2008, Curtea de Apel București a respins excepția

prematurității invocată de pârâta Uniunea Națională a

Barourilor din România, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta B.D.F., a dispus anularea deciziilor nr. 67 din 25 iunie 2007 a

Baroului Giurgiu și nr. 293 din 15 decembrie 2007 a Consiliului U.N.B.R.,

a respins cererea privind despăgubirile ca neîntemeiată, și a

obligat pârâții la plata sumei de 57 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția, invocată de pârâta U.N.B.R. prin întâmpinare, privind

prematuritatea cererii de constatare a refuzului nejustificat al Consiliului U.N.B.R.

de a răspunde la contestație, Curtea de Apel a reținut că

în motivarea acestei excepții au fost invocate aspecte ce țin de

fondul cererii, și constatând astfel că aceste chestiuni

interesează fondul acestui capăt de cerere și nu momentul

nașterii dreptului la acțiune, Curtea a respins excepția ca

neîntemeiată.

În ceea ce privește fondul

cauzei, instanța a reținut faptul că, în acord cu

dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituția României art. 13 din

Legea nr. 51/1995, stabilește că „este nedemn de a fi avocat: cel

condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa c

închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate,

de natură să aduc atingere prestigiului profesiei.

A reținut instanța,

că reclamanta nu este condamnată pentru săvârșirea vreunei

infracțiuni, fiind doar trimisă în judecată (prin rechizitoriul nr.

18/P/2007 al Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție)

iar faptul că prin Hotărârea nr. 122 din 31 mai 2007 a C.S.M.

reclamanta a fost suspendată din funcția de procuror nu are nici o

relevanță cu privire incidența vreunuia dintre cazurile de

nedemnitate, eliberarea reclamantei din funcția de procuror având loc prin

demisie.

Demisia reclamantei, a opinat prima

instanță, în condițiile în care împotriva acesteia s-a pus

mișcare acțiunea penală și trimiterea în judecată nu

poate fi considerată „încetare a activității din motive

disciplinare care o fac nedemnă pentru profesia de avocat", în sensul

art. 16 din Legea nr. 51/1995.

A mai reținut instanța de

fond, că potrivit acestor prevederi, îndeplinirea condițiilor legale

naște vocația și nu dreptul de primire în profesie

fără examen însă acest aspect nu prezintă

relevanță, atâta vreme cât din motivarea deciziilor emise de Baroul

Giurgiu și U.N.B.R. rezultă că luarea hotărârilor a fost

avută în vedere nedemnitatea solicitantului, încălcarea

prezumției de nevinovăție.

În ce privește despăgubirile

solicitate (pentru întârzierea U.N.B.R. de a soluționa contestația

administrativă și pentru daunele morale produse decizia Baroului

Giurgiu față de faptul că reclamanta nu a putut să

profeseze un an de zile), Curtea a apreciat că nu sunt dovedite, având în

vede prevederile art. 50 din Statutul profesiei de avocat conform cărora

dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care împotriva

avocatului s-a pus în mișcare acțiunea penală sau s-a dispus

trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de

natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la

pronunțarea unei hotărâri judecătorești.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recurs pârâții Uniunea Națională a Barourilor din

România și Baroul Giurgiu.

În motivarea cererilor de recurs,

întemeiate pe art. 304 pct. 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în

esență s-au arătat următoarele:

1) - cauza s-a judecat cu

încălcarea dreptului la apărare al Baroului Giurgiu. Se arată

că la termenul din 13 mai 2008, Baroul Giurgiu a fost citat în calitate de

pârât, fără comunicarea acțiunii, a cererii precizatoare ori a

actelor depuse la dosar de reclamantă. Deși Baroul Giurgiu a

solicitat amânarea cauzei pentru pregătirea apărării, în mod

nelegal instanța fondului a respins această cerere, încălcând

prevederile art. 6 din C.E.D.O. și art. 24 din Constituția României.

Totodată, cauza a fost

soluționată cu lipsa de procedură, sediul baroului fiind

Giurgiu, strada nr. 14 și nu nr. 124, așa cum se reține în

sentința și la adresa la care s-a realizat procedura.

2) - instanța a procedat la

soluționarea unui capăt de cerere pentru care nu s-a achitat taxa

judiciară de timbru, respectiv cererea privind daunele morale solicitate.

3) - în mod nelegal instanța

fondului a respins cererea de conexare a cauzei, formând obiectul dosarului nr.

1403/2/2008, având aceeași cauza, același obiect și

aceleași părți, ce a avut un prim termen de judecată la 20

mai 2008.

4) –în mod netemeinic și

nelegal, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, având în

vedere că primirea în profesie cu scutire de examen potrivit art. 16 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 este o vocație a petentului, ci nu un

drept absolut. Textul art. 16 alin. (2) este o extensie a art. 13 si un caz

special instituind o interdicție temporara de primire in profesie.

Suspendarea reclamantei din funcția de procuror nu reprezintă un aviz

de primire în profesia de avocat, în condițiile eventualei achitări

pentru infracțiunile pentru care a fost trimisa in judecata, reclamanta

este in drept sa formuleze o noua cerere de primire in profesie.

5) - instanța de fond a respins

excepția prematurității invocata de pârâta UNBR, fără

a motiva aceasta decizie.

La termenul din 24 februarie 2009,

s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform disp.art. 244 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., pana la soluționarea dosarului penal nr. 3757/2/2007.

La termenul din 4 martie 2010, cauza

a fost repusa din oficiu pe rol, constatându-se ca nu se mai mențin

motivele de suspendare s-a acordat termen pentru soluționarea cererilor de

recurs.

Analizând cererile de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente in cauza, precum si in conformitate

cu art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constata ca recursurile

sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

1)– in ceea ce privește

încălcarea dreptului la apărare al Baroului Giurgiu, Înalta Curte

apreciază ca întrucât cauza se află în stare de judecată, iar

pârâtul Baroul de Avocați Giurgiu ar fi avut mai ușor posibilitatea

sa angajeze un apărător care sa le reprezinte interesele,

instanța de fond a respins în mod corect cererea privind pregătirea

apărării și a amânat pronunțarea soluției în

cauză pentru a se depune note scrise de către toate

părțile, inclusiv de pârâtul Baroul Giurgiu. În acest fel, se

constată că nu a fost încălcat art. 6 din C.E.D.O. și art. 24

din Constituția României.

- în ceea ce privește lipsa de

procedură invocată, Înalta Curte reține că în cererea

depusă de către Baroul Giurgiu pentru termenul din 13 mai 2008

privind acordarea unui termen in vederea pregătirii apărării si

a desemnării unui apărător care sa apere interesele baroului

este trecută de către pârâta adresa Giurgiu, nr. 124 si nu nr. 14 (dosar

fond). Este adevărat că procedura de citare s-a făcut la

numărul 124, însă la aceasta adresa se afla Casa de Asigurări a

Avocaților Filiala Giurgiu, care a si semnat si stampilat procedura de

citare (dosar fond). Pe de alta parte, pentru termenul din 13 mai 2008, la care

s-a soluționat cauza, pârâta a formulat cererea privind amânarea cauzei

pentru pregătirea apărării arătata mai sus, ceea ce

înseamnă ca deși procedura de citare s-a efectuat in Giurgiu, nr. 124

si nu nr. 14, Casa de Asigurări a Avocaților Filiala Giurgiu, care a

și semnat și ștampilat procedura de citare și care a primit

copia precizatoare a acțiunii, a adus la cunoștința Baroului

Giurgiu despre chemarea in judecată a acesteia în contradictoriu cu

reclamanta B.D.F.. Rezultă deci că pârâtul Baroul Giurgiu în aceste

circumstanțe nu a fost în nici un fel prejudiciat, a avut

cunoștință de termenul din 13 mai 2008, a avut posibilitatea

să depună concluzii scrise, fiind amânată pronunțarea

hotărârii.

2) – referitor la taxa

judiciară de timbru pentru cererea privind daunele morale solicitate, Înalta

Curte constată că la dosar fond se află dovada de achitare a

taxei de timbru în cuantum de 47 Ron, îndestulătoare pentru

soluționarea capetelor de cerere privind anularea deciziei nr. 67/2007

și daunele morale solicitate. Potrivit art. 24 alin. (1) lit. p din

Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cererile privind

stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse

onoarei demnității sau reputației unei persoane, sunt scutite de

taxele judiciare de timbru. De altfel, această excepție nu a fost

pusă în discuție de recurenți în fața instanței de

fond.

3) - cererea de conexare a cauzei,

formând obiectul dosarului nr. 1403/2/2008, având aceeași cauză,

același obiect și aceleași părți, a fost corect

soluționată de instanța de fond în sensul respingerii,

făcându-se aplicarea disp.art. 165 C. proc. civ., în sensul că numai

una dintre cauze se află în stare de a fi judecată, cauza fiind prima

înregistrată, neavînd sens să se prelungească, să se

tergiverseze soluționarea cauzei printr-o pretinsă conexare.

4) – interpretarea și aplicarea

prevederilor referitoare la primirea în profesie cu scutire de examen potrivit art.

16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a fost făcută corect de

instanța de fond. Astfel, la data soluționării cauzei s-a

reținut ca reclamanta nu este condamnată pentru săvârșirea

vreunei infracțiuni, ci este trimisă în judecată, și faptul

că reclamanta a fost suspendată din funcția de procuror prin

hotărârea nr. 122/2007 a C.S.M., nu are incidență asupra

cazurilor privind nedemnitatea.

De asemenea, instanța de fond,

în mod corect a apreciat că demisia reclamantei în urma punerii în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată nu

poate fi considerată „încetarea activității din motive disciplinare

care o fac nedemnă pentru profesia de avocat”, în sensul art. 16 alin. (2)

lit. b) coroborat cu art. 13 din Legea nr. 51/1995.

Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995

instituie o excepție de la regula primirii în profesia de avocat pe baza

unui examen, și anume, poate fi primit la cerere, cu scutire de examen,

titularul diplomei de doctor în drept, cel care până la data primirii în

profesia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau

jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat

activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de

avocat.

Este adevărat ca textul

folosește termenul de „poate”, dar aceasta nu presupune că dacă

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege se poate refuza în mod

discreționar primirea în profesie fără examen.

Instanța de fond în mod corect

a apreciat că luarea deciziilor de către Baroul Giurgiu și U.N.B.R.

prin luarea în considerare a nedemnității reclamantei din motivele

expuse mai sus, constituie o încălcare a prezumției de

nevinovăție.

5) - excepția

prematurității invocată de pârâta U.N.B.R., a fost

soluționată și motivată judicios de instanța de fond,

motivele excepției fiind considerate aspecte ce țin de fondul

cererii, și anume existența sau nu a unui refuz nejustificat în

conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte va avea in vedere cele

arătate mai sus, constatând ca instanța de fond a pronunțat o

sentința legala si temeinica in conformitate cu art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâți ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Uniunea Națională a Barourilor din România și de Baroul Giurgiu

împotriva sentinței civile nr. 1547 din 20 mai 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.