ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2683/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 17 mai 2010, reclamantul W.S. a chemat în judecată Statul Român prin M.F.P. și Prefectura Județului Suceava, A.N.R.P. și C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtelor la finalizarea Dosarului nr. 24697/CC și la plata sumei de 200.000 RON daune morale. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin Dispoziția nr. 902/2006, Primăria Municipiului Suceava a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul și construcția din str. I. Suceava și deși s-a adresat în repetate rânduri autorităților competente pentru soluționarea dosarului său, potrivit Legii nr. 247/2005, acesta nu a fost finalizat în mod nejustificat.

Prin Sentința nr. 209 din 20 septembrie 2010 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale și a respins acțiunea ca neîntemeiată față de C.C.S.D. și respectiv, pentru lipsa calității procesuale pasive față de Statul Român prin M.F.P. și Prefectura Județului Suceava și de A.N.R.P. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că unica entitate învestită potrivit legii cu emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire - actul final al soluționării dosarului potrivit procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 - este C.C.S.D., celelalte instituții chemate în judecată neavând atribuții în domeniu și deci, nici calitate procesuală pasivă.

Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că este justificată măsura dispusă de C.C.S.D. de a solicita completarea dosarului, neavând caracter abuziv sau care să indice intenția de tergiversare susținută de reclamant. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul W.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că, deși procedura administrativă legală presupune parcurgerea unor etape și nu este prevăzut un termen de soluționare, instanța de fond trebuia să sancționeze pasivitatea manifestată de C.C.S.D., pentru a nu afecta în mod grav dreptul său de a solicita măsuri reparatorii. Astfel, a arătat reclamantul, pârâta a ignorat situația sa personală, respectiv vârsta înaintată, gradul de handicap, prejudiciul suferit în perioada comunistă, în raport de care reparația patrimonială are și o componentă morală.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței, în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării C.C.S.D. la finalizarea dosarului privind Dispoziția nr. 902/2006. Astfel, acest dosar a fost înregistrat la comisie în anul 2006 și, deși s-a purtat o numeroasă corespondență între reclamant și această pârâtă în anii 2008 și 2009, de-abia la 21 ianuarie 2010 s-a dispus restituirea dosarului către Primăria Municipiului Suceava în vederea completării cu înscrisuri suplimentare privind identificarea și descrierea imobilului.

Curtea constată că prin acest demers efectuat către autoritatea locală, pârâta și-a exprimat de fapt voința de a nu rezolva cererea reclamantului într-un termen rezonabil, noțiune impusă de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar și să manifeste pasivitate, aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa mod încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, reclamantul are o situație deosebită, suferind persecuții etnice și rasiale în perioada 1940 - 1945, iar în prezent, fiind încadrat în grad de handicap accentuat, aspecte ce impuneau soluționarea cu prioritate a dosarului. Referitor la susținerea pârâtei privind faptul că dosarul nu ar fi complet, acest aspect nu a fost invocat până în anul 2010, în corespondența avută pe parcursul anilor anteriori, după înregistrarea cererii, nefăcându-se vreo referire la necesitatea completării documentației.

În consecință, nesoluționarea cererii reclamantului din 2006 până în prezent justifică aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederi de care reclamantul nu a beneficiat efectiv, astfel încât, prin admiterea recursului, Curtea va dispune modificarea în parte a sentinței și va obliga C.C.S.D. la finalizarea Dosarului nr. 24697/CC. Curtea reține că solicitarea reclamantului privind plata daunelor morale nu se justifică în acest moment, motiv pentru care vor fi respinse celelalte petite din cuprinsul cererii de chemare în judecată. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la lipsa calității procesuale pasive a celorlalți pârâți, în raport de care este corectă soluția de respingere a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de W.S. împotriva Sentinței civile nr. 209/CA din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant și obligă pârâta C.C.S.D. să finalizeze soluționarea Dosarului nr. 24697/CC. Respinge celelalte capete ale cererii de chemare în judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.