ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2683/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 17 mai

2010, reclamantul W.S. a chemat în judecată Statul Român prin M.F.P. și

Prefectura Județului Suceava, A.N.R.P. și C.C.S.D., solicitând obligarea

pârâtelor la finalizarea Dosarului nr. 24697/CC și la plata sumei de 200.000

RON daune morale.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că prin Dispoziția nr. 902/2006, Primăria Municipiului

Suceava a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul și construcția din

str. I. Suceava și deși s-a adresat în repetate rânduri autorităților

competente pentru soluționarea dosarului său, potrivit Legii nr. 247/2005,

acesta nu a fost finalizat în mod nejustificat.

Prin Sentința nr. 209

din 20 septembrie 2010 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția necompetenței materiale și a respins acțiunea ca

neîntemeiată față de C.C.S.D. și respectiv, pentru lipsa calității procesuale

pasive față de Statul Român prin M.F.P. și Prefectura Județului Suceava și de

A.N.R.P.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că unica entitate învestită potrivit legii cu

emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire - actul final al

soluționării dosarului potrivit procedurii administrative prevăzute de Legea

nr. 247/2005 - este C.C.S.D., celelalte instituții chemate în judecată neavând

atribuții în domeniu și deci, nici calitate procesuală pasivă.

Referitor la fondul

cauzei, instanța a reținut că este justificată măsura dispusă de C.C.S.D. de a

solicita completarea dosarului, neavând caracter abuziv sau care să indice

intenția de tergiversare susținută de reclamant.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul W.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că, deși procedura administrativă legală presupune parcurgerea unor

etape și nu este prevăzut un termen de soluționare, instanța de fond trebuia să

sancționeze pasivitatea manifestată de C.C.S.D., pentru a nu afecta în mod grav

dreptul său de a solicita măsuri reparatorii.

Astfel, a arătat reclamantul,

pârâta a ignorat situația sa personală, respectiv vârsta înaintată, gradul de

handicap, prejudiciul suferit în perioada comunistă, în raport de care

reparația patrimonială are și o componentă morală.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,

urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței, în sensul admiterii în

parte a acțiunii și a obligării C.C.S.D. la finalizarea dosarului privind

Dispoziția nr. 902/2006.

Astfel, acest dosar a

fost înregistrat la comisie în anul 2006 și, deși s-a purtat o numeroasă

corespondență între reclamant și această pârâtă în anii 2008 și 2009, de-abia

la 21 ianuarie 2010 s-a dispus restituirea dosarului către Primăria

Municipiului Suceava în vederea completării cu înscrisuri suplimentare privind

identificarea și descrierea imobilului.

Curtea constată că

prin acest demers efectuat către autoritatea locală, pârâta și-a exprimat de

fapt voința de a nu rezolva cererea reclamantului într-un termen rezonabil,

noțiune impusă de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia

să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la

ideea că pârâta comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită,

să procedeze discreționar și să manifeste pasivitate, aducând astfel atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea

termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa

mod încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de

față, reclamantul are o situație deosebită, suferind persecuții etnice și

rasiale în perioada 1940 - 1945, iar în prezent, fiind încadrat în grad de

handicap accentuat, aspecte ce impuneau soluționarea cu prioritate a dosarului.

Referitor la

susținerea pârâtei privind faptul că dosarul nu ar fi complet, acest aspect nu

a fost invocat până în anul 2010, în corespondența avută pe parcursul anilor

anteriori, după înregistrarea cererii, nefăcându-se vreo referire la

necesitatea completării documentației.

În consecință,

nesoluționarea cererii reclamantului din 2006 până în prezent justifică aplicarea

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederi de care

reclamantul nu a beneficiat efectiv, astfel încât, prin admiterea recursului,

Curtea va dispune modificarea în parte a sentinței și va obliga C.C.S.D. la

finalizarea Dosarului nr. 24697/CC.

Curtea reține că

solicitarea reclamantului privind plata daunelor morale nu se justifică în

acest moment, motiv pentru care vor fi respinse celelalte petite din cuprinsul

cererii de chemare în judecată.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la lipsa calității procesuale

pasive a celorlalți pârâți, în raport de care este corectă soluția de

respingere a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de W.S. împotriva Sentinței civile nr. 209/CA din 20 septembrie 2010 a

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant și obligă

pârâta C.C.S.D. să finalizeze soluționarea Dosarului nr. 24697/CC.

Respinge celelalte

capete ale cererii de chemare în judecată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 mai 2011.