ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7204/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 993/2009 a Tribunalului Galați s-a respins ca nefondată acțiunea față de pârâtul Municipiul Galați prin prisma următoarelor considerente: Potrivit art. 16 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de unitățile învestite cu soluționarea notificărilor, în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale.

Mai mult, câtă vreme prin Sentința civilă nr. 1524/2007 în dosarul având ca obiect restituirea în natură a imobilului în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, s-a constatat cu puterea lucrului judecat dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile demolate care se vor stabili potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, acestea nu mai pot pretinde și alte reparații decât cele prevăzute de legea specială de care s-au prevalat. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele G.M. și G.P.

iar prin Decizia civilă nr. 284 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul reclamantelor și s-a desființat hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se următoarele considerente: Obiectul cererii deduse judecății este restituirea fructelor civile încasate de Statul Român și Municipiul Galați pentru imobilul de care au fost deposedați abuziv autorii lor în 1952. Temeiul de drept al acțiunii a fost indicat ca fiind art. 483, 485, 523 C. civ. Instanța de fond a respins „de plano” acțiunea față de pârâtul Municipiul Galați cu motivarea că atâta vreme cât au obținut despăgubiri pe Legea nr. 10/2001 pentru imobil, nu pot pretinde și alte reparații.

Deși în minută se consemnează că se respinge acțiunea după o judecată pe fond a acesteia din considerente reiese că de fapt s-a apreciat ca fiind inadmisibilă o astfel de acțiune prin care se pretinde plata altor despăgubiri având drept cauză deposedarea abuzivă a Statului Român în perioada 1945 - 1989. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantelor. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel se reține că deși reclamantele nu și-au motivat apelul, instanța a reținut motive ce nu au fost invocate de reclamante, și nici nu sunt motive de ordine publică, susținându-se astfel încălcarea principiilor ce guvernează procesul civil.

Se mai susține că numai în situația în care apelanții ar fi invocat necercetarea fondului instanța putea trimite cauza spre rejudecare. Recurentul mai susține că reclamantele nu pot uza de două hotărâri judecătorești în realizarea drepturilor pe care le pretind, ci numai de Sentința civilă nr. 1524/2007 pe care urmează să o valorifice. Astfel se susține de către recurent că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 295 și 297 C. proc. civ. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Obiectul dedus judecății vizează restituirea fructelor civile privind imobilul teren în suprafață de 1296 m.p.

situat în Galați, pe perioada cuprinsă între data deposedării abuzive și data introducerii acțiunii în restituire, respectiv 669 luni. Or față de obiectul dedus judecății și de considerentele hotărârii instanței de fond, este de reținut că acestea din urmă cuprind aspecte străine de cauză, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului. Din această perspectivă instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat litigiul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Rațiunea cazurilor reglementate de dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. ce impun desființarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, stă în ideea de a nu fi prejudiciate părțile de un grad de jurisdicție. De altfel este de reținut că efectul devolutiv al apelului, ce rezultă din prevederile art. 292 alin. (1) C. proc. civ., constă în posibilitatea pe care o are partea de a supune judecării în apel a litigiului dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în primă instanță. De altfel caracterul devolutiv al apelului obligă instanța să aprecieze asupra temeiniciei și legalității hotărârii, chiar dacă apelul nu este motivat, până la prima zi de înfățișare, situație în care instanța se va pronunța în raport de temeiurile acțiunii și apărările de la fond.

Din perspectiva celor expuse, a necercetării fondului de către prima instanță, și a incidenței dispozițiilor art. 292 pct. 2 și 297 alin. (1) C. proc. civ., nu sunt fondate niciuna din criticile recurentului. Astfel nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva Deciziei nr. 284A din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2011.