ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7204/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 993/2009 a

Tribunalului Galați s-a respins ca nefondată acțiunea față de pârâtul

Municipiul Galați prin prisma următoarelor considerente:

Potrivit art. 16

alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de

unitățile învestite cu soluționarea notificărilor, în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire se predau pe bază de proces-verbal de

predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale.

Mai mult, câtă vreme

prin Sentința civilă nr. 1524/2007 în dosarul având ca obiect restituirea în natură

a imobilului în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, s-a constatat

cu puterea lucrului judecat dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii în

echivalent pentru construcțiile demolate care se vor stabili potrivit Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, acestea nu mai pot pretinde și alte reparații decât

cele prevăzute de legea specială de care s-au prevalat.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamantele G.M. și G.P. iar prin Decizia civilă nr.

284 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul reclamantelor

și s-a desființat hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, reținându-se următoarele considerente:

Obiectul cererii

deduse judecății este restituirea fructelor civile încasate de Statul Român și

Municipiul Galați pentru imobilul de care au fost deposedați abuziv autorii lor

în 1952.

Temeiul de drept al

acțiunii a fost indicat ca fiind art. 483, 485, 523 C. civ.

Instanța de fond a

respins „de plano” acțiunea față de pârâtul Municipiul Galați cu motivarea că

atâta vreme cât au obținut despăgubiri pe Legea nr. 10/2001 pentru imobil, nu

pot pretinde și alte reparații.

Deși în minută se

consemnează că se respinge acțiunea după o judecată pe fond a acesteia din

considerente reiese că de fapt s-a apreciat ca fiind inadmisibilă o astfel de

acțiune prin care se pretinde plata altor despăgubiri având drept cauză

deposedarea abuzivă a Statului Român în perioada 1945 - 1989.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice solicitând în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. casarea

hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea

deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantelor.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel se reține că

deși reclamantele nu și-au motivat apelul, instanța a reținut motive ce nu au

fost invocate de reclamante, și nici nu sunt motive de ordine publică, susținându-se

astfel încălcarea principiilor ce guvernează procesul civil.

Se mai susține că

numai în situația în care apelanții ar fi invocat necercetarea fondului

instanța putea trimite cauza spre rejudecare.

Recurentul mai

susține că reclamantele nu pot uza de două hotărâri judecătorești în realizarea

drepturilor pe care le pretind, ci numai de Sentința civilă nr. 1524/2007 pe

care urmează să o valorifice.

Astfel se susține de

către recurent că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a

dispozițiilor art. 295 și 297 C. proc. civ.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Obiectul dedus

judecății vizează restituirea fructelor civile privind imobilul teren în

suprafață de 1296 m.p. situat în Galați, pe perioada cuprinsă între data

deposedării abuzive și data introducerii acțiunii în restituire, respectiv 669

luni.

Or față de obiectul

dedus judecății și de considerentele hotărârii instanței de fond, este de

reținut că acestea din urmă cuprind aspecte străine de cauză, ceea ce

echivalează cu necercetarea fondului.

Din această

perspectivă instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 297 alin.

(1) C. proc. civ., care prevăd că în cazul în care se constată că în mod greșit

prima instanță a rezolvat litigiul fără a intra în cercetarea fondului,

instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre

rejudecare primei instanțe.

Rațiunea cazurilor

reglementate de dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. ce impun

desființarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, stă în ideea de a nu fi

prejudiciate părțile de un grad de jurisdicție.

De altfel este de

reținut că efectul devolutiv al apelului, ce rezultă din prevederile art. 292

alin. (1) C. proc. civ., constă în posibilitatea pe care o are partea de a

supune judecării în apel a litigiului dintre ele în ansamblul său, cu toate

problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în primă instanță.

De altfel caracterul

devolutiv al apelului obligă instanța să aprecieze asupra temeiniciei și

legalității hotărârii, chiar dacă apelul nu este motivat, până la prima zi de

înfățișare, situație în care instanța se va pronunța în raport de temeiurile

acțiunii și apărările de la fond.

Din perspectiva celor

expuse, a necercetării fondului de către prima instanță, și a incidenței

dispozițiilor art. 292 pct. 2 și 297 alin. (1) C. proc. civ., nu sunt fondate

niciuna din criticile recurentului.

Astfel nefiind

incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recursul pârâtului

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva Deciziei nr. 284A din 9

noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2011.