ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6878/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin Decizia nr. 370 din 4 noiembrie 2010,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice prin DGFP Dolj împotriva Sentinței civile nr. 190 din 30

aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă.

A fost schimbată în

parte sentința în sensul că a fost obligat pârâtul la plata către reclamanții

T.C. și T.M. a sumei de 5000 euro, în echivalent în RON la data plății.

A fost respins apelul

declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că deși legea nu stabilește criterii exacte

pentru cuantificarea prejudiciului moral, instanța ține seama de perioada de

timp cât a durat măsura administrativă cu caracter politic, vârsta

reclamantului T.M. la data aplicării măsurii, reținând că acesta nu se mai afla

la vârsta școlară pentru a resimți impactul negativ al stabilirii unui alt

domiciliu și asupra formării profesionale.

Prejudiciul suferit

de autori s-a estompat în timp, iar daunele morale nu pot constitui un preț al

durerii, ci o reparație a unor prejudicii greu de cuantificat la nivel

material.

Față și de perioada

mare de timp scursă de la data aplicării măsurii administrative, suma de 5000

de euro este suficientă.

2.1. Motive

Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Dolj a declarat recurs prin care a

formulat, în esență, următoarele critici:

Instanța de apel

trebuia să aibă în vedere faptul că prejudiciul suferit de reclamanți este

necuantificabil întrucât nu există o valoare pecuniară care să exprime sau să

echivaleze cu întinderea suferințelor fizice, psihice și morale ale unei

persoane.

Despăgubirile

trebuiau acordate în raport de principiul justeței sau al proporționalității

juridice. Instanțele nu trebuie să creeze inegalități sociale, raportate la

valoarea despăgubirilor acordate, și nici la o sarcină împovărătoare pentru

stat.

Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a adoptat în practica sa o poziție moderată prin acordarea

unor sume rezonabile cu titlu de reparație morală, iar Legea nr. 221/2009 s-a

aliniat acesteia.

Se impune respingerea

acțiunii, față de cele statuate prin Decizia nr. 1358 a Curții Constituționale.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea

recurată, care a fost pronunțată sub imperiul conținutului art. 5 alin. (1)

lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, astfel cum fusese modificat prin O.U.G.

nr. 62/2010, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a textului menționat.

După pronunțarea

acesteia a fost dată Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie

2010, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 761/15.11.2010, prin care

dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind

condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora,

pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și

completările ulterioare, au fost declarate neconstituționale.

Ca atare, decizia

Curții Constituționale nu produce consecințe asupra situației juridice a

reclamanților din prezentul proces, cât privește dreptul acestora la daune

morale.

Astfel, în ceea ce

interesează efectele deciziilor Curții Constituționale pronunțate în controlul

de constituționalitate a posteriori, art. 147 alin. (4) din Constituție arată

că de la data publicării lor în M. Of. al României, deciziile Curții

Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Art. 147 alin. (1)

din Constituție și 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevăd că dispozițiile

din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își

încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz,

nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe

durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt

suspendate de drept.

Prin urmare,

deciziile Curții Constituționale nu abrogă și nici nu modifică prevederi legale

ci împiedică producerea de efecte juridice de către dispozițiile declarate

neconstituționale, până la intervenția legiuitorului. Dacă puterea legislativă

sau executivă nu respectă această cerință, sancțiunea declarării

neconstituționale a unui text nu este abrogarea lui, ci încetarea efectelor

sale juridice.

În speță, încetarea

efectelor juridice ale prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea

nr. 221/2009 înseamnă că, la data judecării recursului nu se mai poate ține

cont de o dispoziție declarată neconstituțională ci, în aprecierea cuantumului

daunelor morale cuvenite reclamanților sunt avute în vedere criteriile

doctrinare și jurisprudențiale în materie.

Reclamanții au

formulat cererea de chemare în judecată cerând daune morale pentru acoperirea

suferințelor încercate de autorii reclamantului T.M. și de acesta personal prin

strămutarea în localitatea Măzăreni, județ Brăila.

În analiza

cuantificării daunelor morale acordate de instanța de apel reclamanților,

Înalta Curte a apreciat că s-a ținut cont de criteriul echității, ce decurge

din principiul reparării integrale a prejudiciului, și de echilibrul care

trebuie să existe între prejudiciul moral suferit - care, totuși, nu va putea

fi înlăturat în întregime - și despăgubirile acordate, care să permită celui

prejudiciat o serie de facilități de natură să-i atenueze suferințele morale,

fără a se ajunge la situația unei îmbogățiri fără just temei.

S-a avut, de

asemenea, în vedere faptul că și în termenii consacrați în jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, criteriul echității în materia daunelor morale

are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar în

egală măsură să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și

nici venituri nejustificate pentru victime.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte a considerat că instanța de apel a pronunțat o soluție

legală, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a

respins recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

prin DGFP Dolj împotriva Deciziei nr. 370 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 06 octombrie 2011.