ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6878/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia nr. 370 din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Dolj împotriva Sentinței civile nr. 190 din 30 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă. A fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost obligat pârâtul la plata către reclamanții T.C. și T.M. a sumei de 5000 euro, în echivalent în RON la data plății. A fost respins apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că deși legea nu stabilește criterii exacte pentru cuantificarea prejudiciului moral, instanța ține seama de perioada de timp cât a durat măsura administrativă cu caracter politic, vârsta reclamantului T.M. la data aplicării măsurii, reținând că acesta nu se mai afla la vârsta școlară pentru a resimți impactul negativ al stabilirii unui alt domiciliu și asupra formării profesionale. Prejudiciul suferit de autori s-a estompat în timp, iar daunele morale nu pot constitui un preț al durerii, ci o reparație a unor prejudicii greu de cuantificat la nivel material. Față și de perioada mare de timp scursă de la data aplicării măsurii administrative, suma de 5000 de euro este suficientă.

2. Recursul 2.1. Motive Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Dolj a declarat recurs prin care a formulat, în esență, următoarele critici: Instanța de apel trebuia să aibă în vedere faptul că prejudiciul suferit de reclamanți este necuantificabil întrucât nu există o valoare pecuniară care să exprime sau să echivaleze cu întinderea suferințelor fizice, psihice și morale ale unei persoane. Despăgubirile trebuiau acordate în raport de principiul justeței sau al proporționalității juridice. Instanțele nu trebuie să creeze inegalități sociale, raportate la valoarea despăgubirilor acordate, și nici la o sarcină împovărătoare pentru stat. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat în practica sa o poziție moderată prin acordarea unor sume rezonabile cu titlu de reparație morală, iar Legea nr. 221/2009 s-a aliniat acesteia.

Se impune respingerea acțiunii, față de cele statuate prin Decizia nr. 1358 a Curții Constituționale. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Prin hotărârea recurată, care a fost pronunțată sub imperiul conținutului art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, astfel cum fusese modificat prin O.U.G. nr. 62/2010, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a textului menționat. După pronunțarea acesteia a fost dată Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 761/15.11.2010, prin care dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, au fost declarate neconstituționale.

Ca atare, decizia Curții Constituționale nu produce consecințe asupra situației juridice a reclamanților din prezentul proces, cât privește dreptul acestora la daune morale. Astfel, în ceea ce interesează efectele deciziilor Curții Constituționale pronunțate în controlul de constituționalitate a posteriori, art. 147 alin. (4) din Constituție arată că de la data publicării lor în M. Of. al României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Art. 147 alin. (1) din Constituție și 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevăd că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Prin urmare, deciziile Curții Constituționale nu abrogă și nici nu modifică prevederi legale ci împiedică producerea de efecte juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale, până la intervenția legiuitorului. Dacă puterea legislativă sau executivă nu respectă această cerință, sancțiunea declarării neconstituționale a unui text nu este abrogarea lui, ci încetarea efectelor sale juridice. În speță, încetarea efectelor juridice ale prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 înseamnă că, la data judecării recursului nu se mai poate ține cont de o dispoziție declarată neconstituțională ci, în aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenite reclamanților sunt avute în vedere criteriile doctrinare și jurisprudențiale în materie.

Reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată cerând daune morale pentru acoperirea suferințelor încercate de autorii reclamantului T.M. și de acesta personal prin strămutarea în localitatea Măzăreni, județ Brăila. În analiza cuantificării daunelor morale acordate de instanța de apel reclamanților, Înalta Curte a apreciat că s-a ținut cont de criteriul echității, ce decurge din principiul reparării integrale a prejudiciului, și de echilibrul care trebuie să existe între prejudiciul moral suferit - care, totuși, nu va putea fi înlăturat în întregime - și despăgubirile acordate, care să permită celui prejudiciat o serie de facilități de natură să-i atenueze suferințele morale, fără a se ajunge la situația unei îmbogățiri fără just temei.

S-a avut, de asemenea, în vedere faptul că și în termenii consacrați în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, criteriul echității în materia daunelor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar în egală măsură să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime. Față de cele ce preced, Înalta Curte a considerat că instanța de apel a pronunțat o soluție legală, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a respins recursul declarat de pârât. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Dolj împotriva Deciziei nr. 370 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2011.