ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1581/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă, la data de 1 iunie 2009, sub nr. 1705/89/2009, reclamanții M.G. și M.R., în nume propriu și în calitate de reprezentanți legali ai minorului M.G.D., au chemat în judecată pârâta SC B.C.R. A. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri: pentru M.G.: echivalentul în lei al sumei de 10.500 Euro și 1010 lei, cu titlu de daune materiale, și 1.000.000 lei cu titlu de daune morale; pentru M.R.: 1680 lei cu titlu de daune materiale și 1.000.000 lei cu titlu de daune morale; pentru M.G.D.: 200.000 lei, cu titlu de daune morale; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 152, pronunțată la data de 08 februarie 2010, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M.G., M.R. și M.G.D., prin reprezentanții legali, în contradictoriu cu pârâta B.C.R. Asigurări SA, și în consecință: a obligat pârâta să achite cu titlu de daune morale către reclamanții M.G. și M.R. câte 70.000 lei și către reclamantul M.G.D. 2.000 lei; a obligat, de asemenea, pârâta să achite reclamantului M.G. suma de 10.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen, reclamanții M.G. și M.R., în nume propriu și în calitate de reprezentanți legali ai minorului M.G.D. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 85, pronunțată la data de 08 noiembrie 2010, a respins cererea de repunere în termenul de apel, formulată de pârâta SC B.R.A.V.I.G.

SA București; a constatat declarat în termen apelul formulat de apelanta SC B.R.A.V.I.G. SA București și a respins apelurile formulate de reclamanții M.G., M.R., în nume propriu și în calitate de reprezentanți legali ai minorului M.G.D. și de pârâta SC B.R.A.V.I.G. SA București împotriva sentinței civile nr. 152 din 8 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă, sentință pe care a păstrat-o. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanții M.G., M.G. - reprezentant legal al minorului M.G.D., M.R. și M.R.- reprezentant legal al minorului M.G.D., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii din apel, în sensul obligării asigurătorului B.C.R. Asigurări SA la plata daunelor morale în cuantum de câte 1.000.000 RON pentru M.G.

și M.R., și 200.000 RON pentru M.G.D. În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au criticat decizia instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că în acordarea daunelor morale s-a ținut prea puțin cont de limita de despăgubire prevăzută de art. 24 alin. (3) din Ordinul C.S.A. nr. 11/2007, limită majorată prin Ordinul C.S.A. nr. 20/2008 și, ulterior, și prin Ordinul C.S.A. nr. 21/2009, și că instanța de fond și apel nu au adus nici un argument în sprijinul acordării daunelor morale într-un cuantum cu mult inferior celui solicitat.

În continuare, recurenții-reclamanți au relevat, în susținerea recursului, suferința părților civile, menționând multiplele leziuni suferite, ce au necesitat tratamente minuțioase și costisitoare, cu o perioadă de refacere mult mai mare de 100 de zile, și efortul de adaptare la viața normală, cât și șocul psihic deosebit de grav suferit de minorul M.G.D., toate acestea trebuind recompensate printr-o sumă adecvată, cu titlul de pretium doloris, la care se adaugă și prejudiciul de agrement. La termenul de judecată din data de 13 aprilie 2011, apărătorul intimatei-pârâte SC B.C.R. A. SA București a invocat excepția nulității cererii de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., raportat la art. 306 C. proc. civ., apreciind că toate criticile formulate prin recurs sunt simple susțineri și nu pot fi avute în vedere ca și motive de recurs. Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs invocată, raportat la dispozițiile art.302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând ca o condiție de formă a recursului menționarea motivelor de nelegalitate. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Din observarea criticilor formulate de recurenții-reclamanți, se constată că, deși aceștia au indicat drept motiv de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care se referă la hotărârea pronunțată fără temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenții își exprimă nemulțumirea față de modul de interpretare a probelor administrate (Ordine C.S.A.), situație care nu se încadrează în acest motiv de nelegalitate, calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită reaprecierea probelor. Dezvoltarea criticilor nu face, deci, posibilă încadrarea lor în acest motiv de recurs, dar nici în restul motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în realitate recurenții- reclamanți reluând apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare, referitoare la cuantumul sumei reprezentând daune morale, ceea ce constituie o chestiune de fapt, ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate, iar simpla indicare a unui text de lege, fără a se arăta în ce constă nelegalitatea, prin raportare la hotărârea pronunțată, nu este suficientă din această perspectivă. Așadar, recurenții au indicat drept motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar criticile nu pot fi subsumate acestui motiv, care se referă la interpretarea sau aplicarea greșită a legii, acestea vizând, așa cum s-a arătat mai sus, doar nemulțumirea recurenților cu privire la interpretarea probelor.

Or, simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta în concret în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii. Prin urmare, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, va constata nulitatea cererii de recurs. Constatându-se, totodată, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va admite excepția și va constata nulitatea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanții M.G., M.G. - reprezentant legal al minorului M.G.D.S, M.R. și M.R. - reprezentant legal al minorului M.G.D.S împotriva deciziei nr. 85 din 08 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, conform dispozițiilor art. 302 indice 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2011.