ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1581/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă, la data de 1

iunie 2009, sub nr. 1705/89/2009, reclamanții M.G. și M.R., în nume propriu și

în calitate de reprezentanți legali ai minorului M.G.D., au chemat în judecată

pârâta SC B.C.R. A. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata

următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri: pentru M.G.: echivalentul în lei al

sumei de 10.500 Euro și 1010 lei, cu titlu de daune materiale, și 1.000.000 lei

cu titlu de daune morale; pentru M.R.: 1680 lei cu titlu de daune materiale și

1.000.000 lei cu titlu de daune morale; pentru M.G.D.: 200.000 lei, cu titlu de

daune morale; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 152,

pronunțată la data de 08 februarie 2010, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M.G., M.R. și M.G.D., prin

reprezentanții legali, în contradictoriu cu pârâta B.C.R. Asigurări SA, și în

consecință: a obligat pârâta să achite cu titlu de daune morale către

reclamanții M.G. și M.R. câte 70.000 lei și către reclamantul M.G.D. 2.000 lei;

a obligat, de asemenea, pârâta să achite reclamantului M.G. suma de 10.000 lei

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în

termen, reclamanții M.G. și M.R., în nume propriu și în calitate de

reprezentanți legali ai minorului M.G.D.

Curtea de Apel Iași, secția comercială,

prin decizia nr. 85, pronunțată la data de 08 noiembrie 2010, a respins cererea

de repunere în termenul de apel, formulată de pârâta SC B.R.A.V.I.G. SA

București; a constatat declarat în termen apelul formulat de apelanta SC

B.R.A.V.I.G. SA București și a respins apelurile formulate de reclamanții M.G.,

M.R., în nume propriu și în calitate de reprezentanți legali ai minorului M.G.D.

și de pârâta SC B.R.A.V.I.G. SA București împotriva sentinței civile nr. 152

din 8 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă, sentință

pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în

termen, reclamanții M.G., M.G. - reprezentant legal al minorului M.G.D., M.R. și

M.R.- reprezentant legal al minorului M.G.D., solicitând admiterea recursului

și modificarea hotărârii din apel, în sensul obligării asigurătorului B.C.R.

Asigurări SA la plata daunelor morale în cuantum de câte 1.000.000 RON pentru M.G.

și M.R., și 200.000 RON pentru M.G.D.

În recursul lor, întemeiat în drept pe

prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au criticat

decizia instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că în

acordarea daunelor morale s-a ținut prea puțin cont de limita de despăgubire

prevăzută de art. 24 alin. (3) din Ordinul C.S.A. nr. 11/2007, limită majorată

prin Ordinul C.S.A. nr. 20/2008 și, ulterior, și prin Ordinul C.S.A. nr. 21/2009,

și că instanța de fond și apel nu au adus nici un argument în sprijinul

acordării daunelor morale într-un cuantum cu mult inferior celui solicitat.

În continuare, recurenții-reclamanți au relevat,

în susținerea recursului, suferința părților civile, menționând multiplele

leziuni suferite, ce au necesitat tratamente minuțioase și costisitoare, cu o

perioadă de refacere mult mai mare de 100 de zile, și efortul de adaptare la

viața normală, cât și șocul psihic deosebit de grav suferit de minorul M.G.D.,

toate acestea trebuind recompensate printr-o sumă adecvată, cu titlul de pretium

doloris, la care se adaugă și prejudiciul de agrement.

La

termenul de judecată din data de 13 aprilie 2011, apărătorul intimatei-pârâte SC

B.C.R. A. SA București a invocat excepția nulității cererii de recurs, în

temeiul dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., raportat la

art. 306 C. proc. civ., apreciind că toate criticile formulate prin recurs sunt

simple susțineri și nu pot fi avute în vedere ca și motive de recurs.

Față de dispozițiile art. 137 C.

proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs

invocată, raportat la dispozițiile art.302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, textul impunând ca o condiție de formă a recursului

menționarea motivelor de nelegalitate.

Pentru a conduce la casarea sau

modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea

textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând

încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 -

9 C. proc. civ.

Din observarea criticilor formulate

de recurenții-reclamanți, se constată că, deși aceștia au indicat drept motiv

de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care se referă la hotărârea pronunțată

fără temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenții

își exprimă nemulțumirea față de modul de interpretare a probelor administrate

(Ordine C.S.A.), situație care nu se încadrează în acest motiv de nelegalitate,

calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită

reaprecierea probelor.

Dezvoltarea criticilor nu face,

deci, posibilă încadrarea lor în acest motiv de recurs, dar nici în restul

motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., în realitate recurenții- reclamanți reluând apărările de fond

formulate în fazele procesuale anterioare, referitoare la cuantumul sumei

reprezentând daune morale, ceea ce constituie o chestiune de fapt, ce nu mai

poate face obiectul cenzurii în recurs, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc.

civ. fiind abrogate, iar simpla indicare a unui text de lege, fără a se arăta

în ce constă nelegalitatea, prin raportare la hotărârea pronunțată, nu este

suficientă din această perspectivă.

Așadar, recurenții au indicat drept

motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar criticile nu

pot fi subsumate acestui motiv, care se referă la interpretarea sau aplicarea

greșită a legii, acestea vizând, așa cum s-a arătat mai sus, doar nemulțumirea

recurenților cu privire la interpretarea probelor.

Or, simpla indicare a textului de

lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi

modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția

pronunțată, fără a se dezvolta și arăta în concret în ce constau greșelile

săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica

încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora

fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Prin urmare, recursul nefiind o cale de atac

devolutivă, care să permită reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea

probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de

nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte

urmează a da eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință,

va constata nulitatea cererii de recurs.

Constatându-se, totodată, că nu sunt

nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către

instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte,

dând eficiență textului de lege invocat, va admite excepția și va constata

nulitatea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamanții M.G., M.G. - reprezentant legal al minorului M.G.D.S, M.R.

și M.R. - reprezentant legal al minorului M.G.D.S împotriva deciziei nr. 85 din

08 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială,

conform dispozițiilor art. 302 indice 1 lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 13 aprilie 2011.