ÎCCJ, decizie (scj.ro #83048)

Asigurări. Accident cu victime multiple. Daune morale. Criterii de stabilire Cuprins pe materii: Drept civil. Contracte Index alfabetic: contract de asigurare - daune morale - accident cu victime Ordinul CSA nr. 20/2008, art. 24, art. 25 Potrivit dispozițiilor art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008, în cazul în care în unul și același eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane și valoarea totală a prejudiciului depășește limitele de despăgubire specificate în polița RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcție de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptățite la despăgubire.

În stabilirea cuantumului daunelor morale datorate, instanța se raportează la limita de despăgubire prevăzută de legiuitor și menționată în polița de asigurare, ceea ce constituie un criteriu obiectiv, precum și la împrejurarea că în urma evenimentului rutier au rezultat mai multe victime ce urmează a fi despăgubite, potrivit dispozițiilor art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4083 din 13 decembrie 2011 Prin sentința civilă nr. 1248/2010 a Tribunalului Vaslui, Secția civilă, s-a respins excepția netimbrării acțiunii, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P.V., P.M., P.G. și P.D.Ș. în contradictoriu cu pârâta A.Ț. Asigurări SA București și a fost obligată pârâta să achite reclamantului P.V.

suma de 13677,2 lei cu titlu de daune materiale, reclamanților P.V. și P.M., câte 100.000 lei fiecare, reclamanților P.G. și P.D.Ș., câte 50.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale. (…) Pentru a pronunța această hotărâre, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (3) din Ordinul CSA 8/2008 a fost stabilit un plafon maxim de despăgubiri în cazul în care din același accident rezultă mai multe victime, respectiv de 1.500.000 euro, sumă care va fi stabilită și repartizată la părțile beneficiare în funcție de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptățită la despăgubire pentru prejudiciile suferite în același accident.

În cauză, s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să fie despăgubiți atât din punct de vedere material cât și moral, decesul fiului, respectiv fratelui acestora, prin consecințele ce decurg dintr-un asemenea fapt regretabil, atrăgând o proporțională și justă compensație bănească. S-a reținut că accidentul din data de 16.03.2009 s-a soldat cu două persoane decedate, respectiv numiții P.B.V. și P.C., și alte șase persoane rănite, așa că nu trebuie ignorată această împrejurare de natură a lăsa o marjă, suficientă pentru a se putea acorda în limita plafonului, despăgubiri și pentru celelalte persoane îndreptățite la despăgubiri. Referitor la daunele materiale, s-a reținut că factura BC VAS nr. 0059311 din 9.07.2010 face dovada suportării sumei de 13677,2 lei care a acoperit din cheltuielile de înmormântare, cel puțin pentru monumentul funerar, celelalte nefiind menționate și dovedite, astfel încât s-au acordat daune doar în limita a ceea ce s-a dovedit.

Pentru daunele morale a apreciat prima instanță că pentru compensarea traumelor de ordin psihic, având în vedere că reclamanții sunt membrii aceleiași familii cu sentimente reciproce, această împrejurare fiind de natură să amplifice aceste traume, având în vedere că fiecare dintre cei doi părinți și ceilalți doi copii au suferit pierderea copilului respectiv a fratelui lor, iar acest sentiment persistă în timp, sunt îndreptățiți la daune morale. Astfel, în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada acordării în mod proporțional și celorlalte părți posibile beneficiare a asigurării, s-a constatat că acțiunea reclamanților este parțial întemeiată, în sensul acordării de despăgubiri superioare ofertei, dar nu în limitele cerute, apreciind că o justă despăgubire care să compenseze daunele de ordin moral să fie în limitele stabilite prin dispozitivul hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A.Ț. Asigurări SA solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare, reevaluarea temeiniciei pretențiilor emise de către reclamanți. Prin decizia nr. 35/2011, Curtea de Apel Iași, Secția comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâtei să achite reclamanților P.V. și P.M., câte 40.000 lei fiecare, reclamanților P.G. și P.D.Ș., câte 10.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale și a înlăturat dispoziția referitoare la daunele materiale. În argumentarea soluției pronunțate, s-a reținut că la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să se aibă în vedere, pe de o parte, dreptul reclamanților de a primi o compensație materială față de prejudiciul moral suferit, iar, pe de altă parte, această compensație materială să nu ducă la o îmbogățire fără justă cauză.

Având în vedere că nu este posibilă identificarea unor criterii științifice corecte pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea prețului suferinței fizice și psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor evenimentelor negative ale prejudiciului și implicația acestuia, pe toate planurile sociale ale reclamanților. În acest context, s-a reținut că suferința provocată reclamanților prin pierderea în urma accidentului de circulație a copilului, respectiv fratelui lor este permanentă, iar la stabilirea daunelor morale, trebuie avut în vedere, pe de o parte, prejudiciul moral ireparabil cauzat pe plan psihic, dar și consecințele pe plan social, profesional și familial.

În aceste condiții, s-a constatat că nu s-a probat faptul că victima ar fi avut o contribuție materială decisivă la traiul zilnic al reclamanților, prin urmare, instanța a analizat cuantumul daunelor morale în principal sub aspectul prejudiciului moral legat de pierderea copilului respectiv a fratelui lor. S-a mai reținut și împrejurarea în care s-a produs accidentul, respectiv, că atât victima cât și șoferul care a provocat accidentul erau în relații apropiate și deplasându-se cu autoturismul condus de acesta și-a asumat, ca orice pasager, un risc cu privire la posibilitatea producerii pe timpul deplasării a unui eveniment rutier, lucru care s-a și întâmplat. Față de aceste considerente, s-a apreciat că suma de 100.000 lei pentru părinți și suma de 50.000 lei pentru frați stabilită de prima instanță este prea mare, având în vedere și faptul că accidentul a produs mai multe victime ce urmează să fie despăgubite.

Astfel, a apreciat instanța că suma de 40.000 lei pentru fiecare părinte și suma de 10.000 lei pentru fiecare frate reprezintă o compensație materială suficientă pentru suferințele psihice cauzate de moartea fiului respectiv fratelui acestora.(…) Împotriva deciziei sus menționate au declarat recurs reclamanții P.D.Ș., P.G., P.M. și P.V., invocând dispozițiile art. 304 (…) pct. 9 C.proc.civ., în temeiul cărora au solicitat casarea deciziei atacate, iar în rejudecare, menținerea sentinței primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.(…) În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurenții au susținut că instanța a reținut doar incidența dispozițiilor art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008, ignorând dispozițiile art. 24 pct. 1 și 3 din același ordin.

Au mai susținut recurenții că potrivit art. 26 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 20/2008, pretențiile persoanelor prejudiciate pot fi dovedite prin orice mijloc de probă și, deși la dosar s-a depus o factură din care rezultă că s-au cumpărat materiale pentru construirea unui monument funerar, instanța nu a ținut cont de acest înscris. Referitor la daunele morale, s-a susținut că soluția dată de instanța de apel are un caracter derizoriu, reprezentând 1,5% din limita minimă la care asiguratorul trebuia obligat în temeiul contractului RCA. Recursul reclamanților este nefondat, pentru considerentele ce urmează: (…)În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 24 și 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008.

Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din actul normativ menționat, limitele minime de despăgubire sunt stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește limita de despăgubire la un nivel de cel puțin 1.500.000 euro echivalent în lei la data producerii accidentului. În strânsă legătură cu dispozițiile legale menționate sunt însă prevederile art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008, potrivit cărora în cazul în care în unul și același eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane și valoarea totală a prejudiciului depășește limitele de despăgubire specificate în polița RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcție de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptățite la despăgubire.

Revenind la criticile recurenților cu privire la daunele acordate, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut în mod corect că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite daune morale, potrivit dispozițiilor legale mai sus evocate. În ceea ce privește însă cuantumul daunelor morale, în lipsa unor criterii legale obiective, stabilirea acestuia rămâne la aprecierea instanței, astfel cum în mod corect s-a reținut. Este de observat totuși că instanța s-a raportat la limita de despăgubire prevăzută de legiuitor și menționată în polița de asigurare, ceea ce constituie un criteriu obiectiv, precum și la împrejurarea că în urma evenimentului rutier au rezultat mai multe victime ce urmează a fi despăgubite, potrivit dispozițiilor art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008.(…) În raport de aceste considerente, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.