ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1126/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06.12.2013 pe rolul Tribunalului Vaslui, secția Civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 207.772,41 dolari americani sau a echivalentului în RON al acestei sume, la cursul afișat de B.N.R. la data plății efective, reprezentând suma asigurată prin polița de asigurare seria x nr. x/18.10.2011, precum și la plata daunelor moratorii izvorând din neexecutarea culpabilă a obligației de plată a despăgubirii, calculate, în absența convenției părților, la nivelul dobânzii legale.

Prin sentința civilă nr. 1183/19.11.2014, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 207.772,41 dolari americani, în echivalent RON la data achitării, cu titlu de despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, începând cu data de 12.12.2012 până la plata efectivă a debitului principal; a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 10,661 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. B. S.A., prin S.C. C. S.A. - Regiunea Iași, a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 764/06.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Împotriva deciziei sus-menționate, S.C. B. S.A, prin S.C. C. S.A. - Regiunea Iași, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare, a reiterat situația de fapt și evoluția litigiului în etapele procesuale anterioare și a susținut că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, dar și că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.

Subsumat motivelor de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., a susținut că atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, s-a apărat invocând limitarea de răspundere prevăzută la art. 3.1 din contractul de asigurare, potrivit căruia asigurarea nu acoperă pierderea ca urmare a oricărui tip de furt, cu excepția furtului săvârșit prin acte de tâlhărie sau prin efracție și lipsurile de bunuri din mijlocul de transport cu sigiliul și/sau alte mijloace de închidere/securizare intact.

Or, chiar și în ipoteza în care în fața primei instanțe a invocat doar cazul de limitare vizând săvârșirea unui furt simplu, menționând cel de-al doilea caz de limitare a răspunderii - sigiliile intacte, temeiul apărării a rămas același, respectiv convenția de limitare a răspunderii.

Cu toate acestea, instanța de prim control judiciar nu a analizat apărarea vizând sigiliile intacte, reținând că aceasta a fost formulată pentru prima dată în apel.

În opinia recurentei, procedând astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 476 alin. (1) și (2), art. 477, art. 478 alin. (1) și (4) și art. 479 alin. (1) C. proc. civ., care consacră caracterul devolutiv al apelului.

În acest context, a arătat și că dreptul nelimitat al părților la mijloace de apărare noi este consacrat și acceptat și în doctrină și a subliniat că nu a formulat cereri sau argumente noi în apel, ci doar a explicitat și completat singurul argument formulat în apărare pe tot parcursul procesului, dar și anterior inițierii acestuia.

O altă critică circumscrisă de recurentă motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează încălcarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ.

Astfel, a arătat că, deși a reținut în considerentele hotărârii apelate că soluția tribunalului este corectă, însă motivarea primei instanțe urmează a fi înlocuită, instanța de prim control judiciar a păstrat nemodificată sentința atacată, chiar și în condițiile în care a constatat că motivarea tribunalului este vădit în contradicție cu cele stabilite de instanțele penale, care au reținut că modalitatea de operare a inculpaților a constat în înșelăciune, cu lăsarea sigiliilor intacte, iar nu în furt prin efracție.

Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat principiul forței obligatorii a contractului, făcând abstracție de prevederile art. 3.1 din contractul încheiat de părți.

La 13.03.2018 recurenta a depus la dosar o adresă prin care a arătat că este de acord ca recursul să fie judecat de completul de filtru.

La data de 26.04.2018 intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat și a precizat că este de acord cu soluționarea recursului de completul de filtru.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, iar la data de 5 martie 2019, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului și a completării la raport către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului întocmit.

În ședința din 21 mai 2019, constatând că părțile și-au exprimat acordul de soluționare a recursului în completul de filtru, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, Înalta Curte de Casație și Justiție va proceda la examinarea recursului în completul de filtru, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prioritar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost invocat formal, având în vedere că prin cererea de recurs recurenta nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în ipoteza prevăzută de textul legal.

Deși, prin recursul declarat, recurenta a invocat și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, vizând tot o încălcare a regulii de procedură prevăzută de art. 478 C. proc. civ., astfel că dezvoltarea acestora permite încadrarea lor în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate împreună cu susținerile subsumate acestui motiv de recurs, astfel cum au fost formulate de recurentă.

Recurenta a susținut că, prin considerentele reținute, instanța de apel ar fi încălcat limitele efectului devolutiv al apelului reglementat de dispozițiile art. 476 alin. (1) și (2), art. 477, art. 478 alin. (1) și (4) și art. 479 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a analizat limitarea de răspundere prevăzută la art. 3.1 paragraful (x) din contractul de asigurare.

Conform art. 3.1 din Condiția de Asigurare "A"/terestru, asigurarea nu acoperă: paragraful (ix) -pierderea ca urmare a oricărui tip de furt, cu excepția furtului săvârșit prin acte de tâlhărie sau prin efracție și paragraful (x) - lipsurile de bunuri din mijlocul de transport/container cu sigiliul și/sau alte mijloace de închidere/securizare intacte (cu excepția cazului în care eventualele avarii la mijlocul de transport/container justifică lipsurile de bunuri).

Susținerile recurentei sunt întemeiate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a încălcat prevederile art. 478 C. proc. civ. conform cărora părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. De asemenea, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

În mod greșit instanța de apel a reținut că prin cererea de apel s-a invocat, direct în apel, un nou caz de excludere a răspunderii asigurătorului, respectiv cel prevăzut de art. 3.1 paragraful (x) Condiția de Asigurare "A"/terestru. Contrar considerentelor reținute de instanța de apel, recurenta nu a formulat cereri sau argumente noi și nu a schimbat calitatea părților sau cauza acțiunii, ci doar a explicitat și completat singurul argument formulat în apărare pe tot parcursul procesului, respectiv clauza de limitare/excludere a răspunderii asiguratorului, prevăzută de art. 3.1 din Contract.

Cel mai important efect al apelului, este "efectul devolutiv", ce constă într-o reeditare a judecății pricinii în fond, în sensul că problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel.

În raport cu prevederile art. 478 C. proc. civ., părțile pot supune dezbaterilor înaintea instanței de apel orice motive și mijloace de apărare invocate la prima instanță. La stabilirea întinderii devoluțiunii trebuie avute în vedere atât cererea de apel, cât și întâmpinarea intimatei prin care acesta a invocat apărări de fond.

Prin urmare, față de caracterul devolutiv al apelului și în baza rolului activ consacrat de dispozițiile art. 22 C. proc. civ., instanța de apel trebuia să verifice incidența cazului de excludere a răspunderii asigurătorului prevăzut de art. 3.1 paragraful (x) Condiția de Asigurare "A"/terestru, invocat prin motivele de apel de către apelantă.

Din această perspectivă se impune reexaminarea cauzei, pentru a se stabili în ce măsură operează cazul de excludere a răspunderii asiguratorului și în cazul prevăzut de art. 3.1 paragraful (x), ce vizează ipoteza în care există pierderi de bunuri din container atunci când sigiliile acestuia au rămas intacte, deoarece, așa cum s-a reținut, instanța de apel nu a efectuat analiza și din această perspectivă, încălcând efectul devolutiv al căii de atac.

Neputând exercita un control de legalitate asupra acestor chestiuni care nu au fost lămurite pe fond, Înalta Curte de Casație și Justiție în baza art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta S.C. B. S.A., PRIN S.C. C. S.A. - REGIUNEA IAȘI împotriva deciziei nr. 764 din 6 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta S.C. B. S.A., PRIN S.C. C. S.A. - REGIUNEA IAȘI împotriva deciziei nr. 764 din 6 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.