ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1664/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate la dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Tribunalul Iași, secția penală, Încheierea nr. 263 din 11 mai 2010 pronunțată în Dosar nr. 7438/99/2009 a condamnat pe inculpatul I.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. („conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și respectiv atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului”) cu consecințele prevăzute în art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen.

la pedeapsa principală de: 4 (patru) luni închisoare, a cărei executare alături de pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., au fost suspendată condiționat potrivit art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen. pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni atrăgându-se atenția totodată asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea pedepselor amintite. Pe latură civilă a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F.D. victima infracțiunii în cauză fiind obligat asiguratorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA către aceasta – pentru asiguratul său inculpatul I.D.D. – la 8.223,35 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.

De asemenea, inculpatul I.D.D. singur, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, a fost obligat la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de îngrijiri medicale și transportul victimei în sumă de 11.692 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan” Iași în sumă de 156,45 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Recuperare Iași și respectiv în sumă de 1.500 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță al Județului Iași (cu dobânzi legale aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitare). Conform art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I.D.D. la suma de 700 lei cheltuieli judiciare către stat (iar în baza art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România raportat la art. 193 C. proc.

pen. a fost obligată SC A.R.A. SA pentru inculpat către partea civilă F.D. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.272,10 lei reprezentând onorariu apărător ales și c/valoare taxă pentru efectuarea raportului de primă expertiză medico-legală). Hotărând astfel instanța a constatat și reținut în fapt și în drept următoarele: La data de 19 ianuarie 2009, ora 18,55, Dispeceratul Poliției Rutiere Iași a fost sesizat cu privire la faptul că pe Bd. Carol I din municipiul Iași, pe banda a II-a a sensului de mers Rond Agronomie - Fundație s-a produs un accident de circulație soldat cu victime omenești. Echipa operativă dirijată la fața locului a identificat autoturismul implicat în accident, marca V.G și pe șoferul acestuia, în persoana inculpatului I.D.D.

Din cercetările preliminare efectuate la fața locului s-a stabilit că victima accidentului – identificată ulterior în persoana numitei F.D., de 61 de ani, din Iași, a fost transportată la Spitalul Clinic din Iași, fiind diagnosticată cu multiple fracturi, unde a fost internată în perioada 20 ianuarie 2009 – 06 februarie 2009. În urma leziunilor suferite, partea vătămată a necesitat inițial pentru vindecare 65 – 70 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico – legală, depus în original la dosarul cauzei (a suferit în urma impactului fractură sub – tuberozitară - tibie dreaptă cu deplasare redusă chirurgical, fractură maleolă internă stângă fără deplasare, fractură unghi superoextern omoplat stâng fără deplasare, fractură arc lateral C2, C3, C4 stg., hematurie macroscopică).

Fiind reexaminată de către medicii legiști la data de 18 februarie 2010, s-a stabilit că partea vătămată a mai necesitat încă 24 de zile de îngrijiri medicale, deci în total 89-94 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate totală de muncă pentru această perioadă, leziunile constatate conferindu-i o incapacitate adaptativă de 50% pentru un an de zile, când va fi reexaminată ortopedic, reumatologic, psihiatric și medico - legal. Fiind audiată în cauză, numita F.D. a declarat că dorește să se judece cu inculpatul I.D.D. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă și formulează pretenții civile pentru vătămarea suferită, precizând expres că dorește să fie despăgubită de asiguratorul de răspundere civilă.

Din coroborarea materialului probator administrat în cauză cu declarațiile inculpatului a rezultat faptul că la data de 19 ianuarie 2009, ora 18,55, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca V.G. pe Bd. C. din municipiul Iași, pe banda a doua (de lângă axul drumului), ajungând în dreptul trecerii pentru pietoni din dreptul intersecției din Bd. C. și strada B., inculpatul a accidentat pe partea vătămată care se angajase în traversare regulamentar, pe marcajul pietonal vopsit aflat în zonă. Față de actele dosarului, se observă că în sarcina părții vătămate F.D. nu se reține atitudini neconforme cu regulile de circulație pe drumurile publice prin care să fi declanșat stări de pericol. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002 republicată prin Legea nr. 49/2006, „pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător”. De asemenea, potrivit art. 135 lit. h) din O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul demers al vehiculului”. Împrejurarea potrivit căreia victima a fost lovită pe marcajul pietonal nu este contrazisă de inculpat, acesta asumându-și culpa producerii accidentului.

Fiind audiat în cauză în ambele faze procesuale, inculpatul a arătat că s-a trezit cu victima brusc în fața autoturismului, și nu a observat-o la timp deoarece un alt autoturism, care circula pe banda I i-a obturat vizibilitatea. Inculpatul a arătat că deși a frânat,mașina nu s-a oprit (probabil datorită carosabilului umed și șinelor de tramvai), astfel încât a lovit victima cu partea din față a autoturismului, cea din urmă fiind ulterior proiectată pe carosabil. Culpa inculpatului constă în aceea că, deși în deplasarea sa pe Bd. C. s-a apropiat de trecere de pietoni, nu și-a luat nici o măsură de prevedere sau de preîntâmpinare a producerii vreunui accident, deși putea și trebuia să facă acest lucru, având în vedere dispozițiile art. 158 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G.

nr. 195/2002, respectiv să acorde prioritate celor angajați în traversare. Situația de fapt expusă este dovedită cu procesul - verbal de cercetare la fața locului întocmit de către lucrătorii de poliție, în prezența martorilor asistenți C.G. și J.M.D., precum si in prezenta inculpatului, din care rezulta ca accidentul rutier a avut loc pe Bulevardul C. din municipiul Iași, pe marcajul pietonal din dreptul str. G.I., coroborat cu declarațiile de recunoaștere date de către inculpat, precum si cu declarațiile martorilor din lucrări și ale părții vătămate, date în ambele faze procesuale.

Instanța a constatat că la locul producerii accidentului este marcaj pietonal, care - la momentul producerii evenimentului rutier - era semnalizat cu indicator rutier și semafor electric de culoare galbenă intermitentă, iar în urma accidentului s-a efectuat inspecția tehnică privind autoturismul marca V.G., condus de către inculpat, stabilindu-se că acesta corespunde din punct de vedere tehnic, conform procesului-verbal de constatare tehnică, precum și faptul că, viteza cu care circula inculpat la momentul producerii accidentului de circulație - potrivit propriilor sale declarații, era de aproximativ 30 - 40 km/h. Fata de toate datele și elementele probatorii ale cauzei, instanța a constatat că inculpatul I.D.D.

se face vinovat in exclusivitate de producerea accidentului de circulație, partea vătămata neavând nici o culpa sau vreo atitudine neconformă cu regulile privind circulația pe drumurile publice prin care să fi contribuit la declanșarea stării de pericol ce a stat la baza producerii accidentului rutier. În drept, fapta inculpatului I.D.D., care la data de 19 ianuarie 2010, în timp ce conducea autoturismul marca V.G., pe Bd. C. a accidentat pe trecerea de pietoni pe partea vătămată F.D., cauzându-i acesteia leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 89 - 90 zile de îngrijiri medicale, a fost apreciată de instanță a realiza elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 184 alin. (2) si alin. (4) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii in discuție, instanța a reținut că s-a consumat acțiunea care reprezintă elementul material al infracțiunii de vătămare corporală și anume pricinuirea unei vătămări integrității corporale a părții vătămate, care, pentru vindecare, a necesitat un număr de 89-90 de zile de îngrijiri medicale; instanța a constatat totodată că fapta a fost săvârșită de către inculpat ca urmare a nerespectării unor dispoziții legale referitoare la îndeplinirea unei activități și anume la conducerea autovehiculelor pe drumurile publice. Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, instanța a reținut culpa exclusivă a inculpatului, ca formă a vinovăției; în acest sens, instanța a constatat că inculpatul I.D.D.

a nesocotit dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora: „Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze (…) și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor …”, dispozițiile art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora: „Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor” - așa cum este cazul in speța data, precum si dispozițiile art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G.

nr. 195/2002, potrivit cărora: „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, la culoarea verde a semaforului, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”, obligație pe care insa inculpatul nu a respectat - o. La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, față de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., instanța, a avut in vedere - pe de o parte - dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat, modalitatea și împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii (respectiv, accidentarea unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni, gravitatea leziunilor provocate părții vătămate, leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr mare de zile de îngrijiri medicale), iar - pe de altă parte - persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corectă in cursul procesului penal, in ambele faze procesuale, de recunoaștere și regret, a avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei (așa cum rezultă din actele de circumstanțiere depuse la dosarul cauzei),

dar si după aceea (având in vedere in special grija manifestată de către inculpat față de victimă pe perioada spitalizării acesteia, concretizată în vizitele regulate pe care le-a făcut victimei in această perioadă, conform declarației martorului M.V.A., funcție de care a aplicat inculpatului o pedeapsa cu închisoarea, sub limita minima speciala prevăzuta de legea penala pentru infracțiunea săvârșită, consecință a reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a), lit. c) și art. 76 lit. e) C. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale a închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, instanța a avut in vedere Decizia 74 din data de 5 noiembrie 2007, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție , secțiile unite, a decis că dispozițiile art. 71 C. pen.

referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – lit. c) C. pen.

nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen., precum și jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, C. și M. contra României), direct aplicabilă în dreptul intern odată cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituția României; or, din aceasta perspectiva, analizând aplicabilitatea pedepsei accesorii în cauză, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de către inculpat, raportat la ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Apreciind ca scopul pedepsei, conform dispozițiilor art. 52 C. pen., si implicit reeducarea inculpatului se pot realiza chiar fără executarea acesteia, fiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 81 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată privind executarea pedepsei cu închisoarea aplicata inculpatului prin prezenta sentința penala; instanța va fixa inculpatului termenul de încercare prevăzut de art. 82 alin. (1) C. pen. si va învedera acestuia dispozițiile art. 83 si art. 84 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În ce privește latura civila a cauzei, instanța constata ca partea vătămata F.D.

s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva asiguratorului RCA, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 136/1995 si ale Ordinului C.S.A. nr. 20/2008, cu suma de 40.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia spitalizării si in perioada de convalescenta, cu plata unei persoane care a ajutat-o la menaj, diferența între retribuția încasată înainte de accident și indemnizația de concediu medical, precum și cu suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale, reprezentând suferințele fizice si psihice, precum si diminuarea capacitaților fizice pentru o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii în urma reexaminării la un interval de un an; partea civila a solicitat totodată obligarea asiguratorului RCA si la plata cheltuielilor judiciare făcute de către aceasta in cadrul procesului penal, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În ce privește daunele materiale solicitate de partea vătămata F.D., instanța a constatat ca prin înscrisurile depuse la filele 30-32, 103-106, precum și prin depoziția martorei B.L.D. s-a făcut in cauza dovada cuantumului daunelor materiale solicitate de către victima infracțiunii (astfel, instanța arata ca din totalizarea bonurilor fiscale care atestă procurarea medicamentelor rezultă suma de 2.586,35 lei, iar martora audiată in cauza a relevat instanței ca partea vătămata a urmat tratament de recuperare respectiv masaj terapeutic postoperator si a avut nevoie de îngrijiri medicale la domiciliu, in perioada postaccident, martora personal ajutând-o pe victimă la menaj, la efectuarea cumpărăturilor, servicii pentru care a primit suma de 1.920 lei, în total 4.506,35 lei).

Instanța a constatat totodată ca partea civila a depus la dosarul cauzei adeverința din 11 noiembrie 2009 emisă de SC E. SRL din care rezultă că F.D. este angajata societății cu contract de muncă înregistrat la I.T.M., din 20 ianuarie 2009 figurează în concediu medical, precum și salariul de încadrare și indemnizația de concediu medical efectiv primită, făcând dovada diferenței dintre salariul sau si indemnizația de concediu medical pentru perioada cat a fost in incapacitate de munca, respectiv suma de 3.717 lei, conform indemnizației de 100%, respectiv 75% din salariu de 1.652 lei.

În ce privește daunele morale solicitate in cadrul procesului penal de către partea civila, instanța a avut în vedere - în aprecierea existenței prejudiciului moral suferit de victima - întregul ansamblu probator administrat în cauză, raportat la următoarele criterii de apreciere: importanța valorii lezate prin săvârșirea faptei ilicite, personalitatea victimei, gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice ale părții vătămate - victimă a accidentului de circulație, precum și repercusiunile prejudiciului cauzat asupra situației sociale a victimei, dar și pe plan profesional și familial.

În acest context instanța a apreciat existența unui prejudiciu moral cauzat părții vătămate F.D., raportat la: persoana părții vătămate, ce a fost caracterizată de ca fiind, înainte de accident, o persoană energică, activă, pasionată de călătorii, excursii; la leziunile fizice suferite de către victima - respectiv, leziuni corporale de gravitate si intensitate ridicata, de natură a imobiliza victima pe o perioadă îndelungată de timp; la numărul total, mare, al zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor corporale suferite de către partea vătămata; or, în strânsă legătură cu gravitatea leziunilor suferite de către victima, instanța apreciază ca în speța dată a avut loc o amplificare a consecințelor inițiale ale vătămării, prin impunerea in viata victimei a mediului spitalicesc (unde victima a fost nevoita sa stea o perioada considerabila de timp in vederea restabilirii stării sale de sănătate), raportat si la împrejurarea că victima a fost supusă unei intervenții chirurgicale, având in vedre si timpul de recuperare și readaptare postoperatorie - aspecte care, in opinia instanței, au determinat privarea părții vătămate de o viață socială normală și corespunzătoare vârstei pe care aceasta o avea la momentul producerii accidentului de circulație (de 61 de ani), vârstă care implica și o accentuare a traumei psihice.

În considerarea elementelor de fapt sus-menționate instanța a reținut cu relevanță în cauză la stabilirea prejudiciului nepatrimonial cauzat victimei accidentului de circulație produs din culpa exclusivă a inculpatului și realitatea dramatic trăită de partea vătămată F.D.

în intervalul care s-a scurs între ziua accidentului și aceea a însănătoșirii sale, raportat la: internarea acesteia în spital, conștiința de a fi bolnavă, spitalizarea îndelungată și intervențiile chirurgicale la care a fost supusă, suferința de a fi privată de o viață normală corespunzătoare, dar și la toate acele sechele posttraumatice (inerente victimelor unor accidente de circulație), care afectează implicit (în mod negativ) participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie; în acest context toate aceste consecințe negative constituie în mod cert privări și frustrări ale vieții normale, adică un prejudiciu de agrement, în sens larg; or, fiind un prejudiciu corporal, prejudiciul de agrement decurge din atingerea adusă integrității fizice și psihice a ființei umane, motiv pentru care se exprimă atât prin dureri fizice consecutive vătămărilor, cât și prin suferințe psihice, ca urmare a perceperii de către partea vătămată a unor situații de restrângere în ce privește unele agremente ale vieții (divertisment, destindere, plăcerile și satisfacțiile pe care viața le poate oferi, etc.).

În raport de constatările sus-menționate instanța a statuat că despăgubirile morale acordate victimei trebuie să constituie o justă și integralã reparație a pagubei cauzate prin fapta ilicită, urmând a fi stabilite într-un cuantum suficient a reprezenta o recompensare corectă a traumelor suferite de către victima infracțiunii; ca atare, instanța a apreciat - față de toate datele și elementele probatorii ale cauzei, funcție de aspectele sus-relevate și considerentele deja expuse - că suma de 30 000 (RON) - cu titlu de daune morale - este suficientă și de natură a realiza o reparație echitabilă și suficientă a prejudiciului moral cauzat părții vătămate F.D. Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 14 - 15 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., coroborate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 136/1995, cu referire la dispozițiile Ordinului C.S.A. nr. 20/2008, va obliga pe asiguratorul SC A.R.A. SA București, prin reprezentanții săi legali, să plătească părții civile, pentru inculpat, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 8.223.35 lei cu titlu de daune materiale, din care 3.717 lei reprezintă diferența dintre retribuția avută înainte de accident și indemnizația de concediu medical și 30.000 lei, cu titlu de daune morale. În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr. 72/2006, publicata in M. Of. nr. 803 din 25 septembrie 2006, coroborate și cu dispozițiile art. 14 - 15 si art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Ioan” Iași, cu sediul in municipiul Iași, prin reprezentanții săi legali, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 11.692 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei, la care se va adaugă dobânda de referința practicata de B.N.R. pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, modificata si completata prin Legea nr. 356/2002; părții civile Serviciul de Ambulanta Județean Iași, cu sediul in municipiul Iași, prin reprezentanții săi legali, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 1.500 lei, reprezentând costul transportului parții vătămate; părții civile Spitalul Clinic de Recuperare Iași suma de 156,45 lei, la care se va adăuga dobânda de referința practicata de B.N.R.

pana la achitarea prejudiciului. Rațiunea pentru care angajarea răspunderii civile delictuale în cazul acestor părți civile se face exclusiv în sarcina inculpatului I.D.D. rezidă în principiul disponibilității care guvernează soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, iar unitățile spitalicești, în mod explicit, în notele de constituire ca părți civile au înțeles să formuleze cerere de dezdăunare (de despăgubiri civile) numai împotriva inculpatului, astfel că nu poate fi obligat asigurătorul de răspundere civilă la suportarea acestor cheltuieli. În baza dispozițiilor art. 193 C. proc. pen., coroborate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995 si ale Ordinului C.S.A. nr. 8/2008, a obligat asiguratorul SC A.R.A.

SA, prin reprezentanții săi legali, sa plătească, pentru inculpatul I.D.D., părții civile F.D., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de către aceasta din urmă în cadrul prezentului proces penal, suma de 2.200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul său ales și 72,10 lei reprezentând taxe pentru efectuarea expertizei. II. În cauză au declarat în termen apeluri părțile și participanții la judecată în primă instanță după cum urmează: a) partea civilă F.D. pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie privind: schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea intenționată de vătămare corporală prevăzută de art. 182 C. pen.

avându-se în vedere că a fost accidentată de autoturismul condus de inculpat pe trecerea de pietoni aflându-se angajată regulamentar în traversarea bulevardului din centrul municipiului Iași, acordarea în totalitate a despăgubirilor civile solicitate la prima instanță precum și stabilirea în mod direct de către instanța de apel a unei prestații periodice avându-se în vedere că i-a fost diminuată capacitatea de muncă în proporție de 50% potrivit actelor medicale noi anexate cererii de apel; b) asigurătorul SC A.R.A.

SA pentru motivele privind obligarea nelegală a acesteia în numele inculpatului la plata cheltuielilor către partea civilă și respectiv stabilirea greșită de către prima instanță a sume lor acordate cu titlu de daune materiale părții civile, prin reducerea acesteia la cuantumul de numai 6.098,35 lei astfel cum acesta este dovedit cu probele administrate în cauză (2.586,35 lei procurare medicamente 960 lei renumerația îngrijitorului și 2.552 lei diferența dintre salariu și indemnizația de concediu medical pe perioada de 90 zile de incapacitate temporară de muncă); c) inculpatul I.D.D. pentru motivele de netemeinicie privind reducerea pedepsei principale sub cuantumul actual de 4 luni închisoare prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen.

și a cheltuielilor de spitalizare considerate nedovedite în suma actuală de 5.331 lei acordată de prima instanță părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan” Iași respectiv înlăturarea ca nejustificată în raport cu dispozițiile art. 71 C. pen. și funcție deținută de ajutor de șef de post poliție a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicată de prima instanță. Curtea verificând sentința atacată pe baza materialului aflat în dosarul cauzei și a înscrisurilor noi depuse în apel în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., a constatat următoarele: Prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate, a soluționat latura penală și civilă în raport de probe și de dispozițiile legale incidente. În favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante și s-a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Pedeapsa principală dar și pedepsele accesorii aplicate de instanță, executarea acestora, a fost suspendată pe perioada termenului de încercare. În condițiile în care este suspendată executarea nu este îngrădit exercițiul drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen. Cuantumul daunelor materiale reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate, cheltuieli făcute de unitățile sanitare, a fost stabilit în raport de tratamentul și serviciile prestate de acestea, înscrisurile depuse de părțile civile dovedind cuantumul stabilit de prima instanță.

Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei, rezultat pe care l-a urmărit ori a acceptat posibilitatea producerii lui, condiție în care nu sunt incidente dispozițiile art. 182 C. pen., ci ale art. 184 alin. (2) și alin. (4) C. pen. așa cum în mod corect a reținut prima instanță. Partea vătămată F.D. s-a constituit parte civilă solicitând daune materiale rezultate din contravaloarea tratamentului pentru refacerea sănătății, activitatea în gospodărie efectuată de o altă persoană, diferența dintre retribuție și asistența socială pentru concediu medical, cheltuieli de spitalizare și daune morale. În cererea de constituire ca parte civilă partea vătămată F.D.

nu a solicitat stabilirea unei prestații periodice lunare, cererea formulată în acest sens în faza apelului fiind contrară dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen. În condițiile în care astfel de prejudiciu s-a născut după pronunțarea hotărârii partea poate formula acțiune civilă în condițiile art. 20 alin. (3) C. proc. pen. Cuantumul daunelor materiale acordate părții civile F. a fost stabilit în raport de probele care s-au administrat, înscrisurile și declarația martorului audiat susținând cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță, suma acordată cu titlu de echivalent bănesc al daunelor morale, în raport de suferința fizică și psihică a părții civile poate acoperi prejudiciu de agrement de care a fost lipsită partea în stare de invaliditate.

Daunele materiale la care a fost obligat asiguratorul au fost corect stabilite de prima instanță, probele care s-au administrat susțin cuantumul acestora. Obligarea asiguratorului la plata cheltuielilor judiciare s-a făcut în baza art. 50 din Legea nr. 136/1995, dispoziții care obligă asiguratorul și la plata unor astfel de cheltuieli făcute în cursul procesului penal de părțile civile. În consecință, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 206 din 14 decembrie 2010 în baza art. 279 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă asigurator și inculpat. Obligându-l pe fiecare, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., la plata sumei de câtre 100 lei cheltuieli judiciare statului. III. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen legal recursuri partea civilă F.D., asiguratorul SC A.R.A. SA și inculpatul I.D.D. reiterându-se criticile de netemeinicie și nelegalitate din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 172 C. proc. pen. Înalta Curte, verificând decizia atacată în raport cu motivele invocate, pe baza actelor și lucrărilor aflate în dosarul cauzei – în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (2) raportat la art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. – a constatat următoarele: A. Referitor la recursul declarat de partea civilă F.D. Partea civilă a solicitat daune materiale rezultate din contravaloarea tratamentului pentru refacerea sănătății, activitatea în gospodărie efectuată de o altă persoană, diferența dintre retribuție și asistența socială pentru concediu medical, cheltuieli de spitalizare și daune morale.

În cererea de constituire ca parte civilă partea vătămată F.D. nu a solicitat stabilirea unei prestații periodice lunare, cererea formulată în acest sens în faza apelului fiind contrară dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen. În condițiile în care astfel de prejudiciu s-a născut după pronunțarea hotărârii partea poate formula acțiune civilă în condițiile art. 20 alin. (3) C. proc. pen. Cuantumul daunelor materiale acordate părții civile F. a fost stabilit în raport de probele care s-au administrat, înscrisurile și declarația martorului audiat susținând cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță, suma acordată cu titlu de echivalent bănesc al daunelor morale, în raport de suferința fizică și psihică a părții civile poate acoperi prejudiciu de agrement de care a fost lipsită partea în stare de invaliditate.

În consecință rezolvările juridice asupra acțiunii civile sus-menționate adoptate de primă instanță – și ulterior menținute în apel – sunt în concordanță cu dispozițiile art. 14 și urm. C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., iar reformarea acestora de către instanța de recurs nu se justifică. B. Referitor recursul asigurătorului de răspundere civilă SC A.R.A. SA. Asigurătorul de răspundere civilă amintit a criticat decizia pronunțată de instanța de apel – prin care a fost menținută sentința adoptată de prima instanță – în sensul diminuării sumelor acordate părților civile cu titlu de daune morale și înlăturării obligației la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de fapta ilicită comisă de inculpat.

Daunele materiale în cuantum de 8.223,35 lei la care a fost obligat asiguratorul pentru asiguratul său inculpatul I.D.D., către partea civilă, având ca bază legală dispozițiile Legii nr. 136/1995 și Ordinul C.S.A. nr. 20/2008 reprezintă procurare de medicamente în sumă de 2.586,35 lei – dovedite cu depoziția martorei B.L.D. – în sumă de 1.920 lei, îngrijiri medicale la domiciliu în perioada post-accident, menaj – dovedite cu declarațiile aceleiași martore și respectiv suma de 3.717 lei reprezentând diferența dintre salariu și indemnizația de concediu medical pe perioada de incapacitate temporară de muncă conform înscrisurilor în acest sens aflate la dosar.

Daunele morale în sumă de 30.000 lei la care a fost obligată aceiași parte în condițiile anterior arătate către victima accidentului de circulație au fost stabilite de instanță prin apreciere pe baza elementelor de evaluare indicate în sentință, însușite în totalitate și de instanța de recurs și reprezintă o acoperire corespunzătoare prin echivalent a prejudiciului nepatrimonial suferit de partea civilă. Critica privind suportarea greșită de către asigurător a cheltuielilor de judecată efectuate în procesul penal este însă întemeiată. Societatea de asigurări nu poate fi obligată nici singură, nici solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cursul procesului penal de către proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat răspunzător de producerea prejudiciului.

În acest sens, sunt dispozițiile art. 27 din Norme în aplicarea Legii nr. 136/1995 ce prevăd la pct. 7 că asigurătorii RCA nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile făcute în procesul penal de către persoanele sus –menționate chiar dacă în cadrul procesului penal s-a solicitat și latura civilă. Relevantă în acest sens este și jurisprudența constantă a instanței supreme ce a statuat că societatea asigurătoare nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate pe parcursul derulării procesului cu motivarea că „răspunderea societății de asigurare derivă din contractul încheiat între aceasta și asigurat fiind de natură contractuală, răspunzând doar în limitele stipulate expres prin contractul încheiat și doar cu privire la bunul asigurat”.

C. Referitor la recursul inculpatului I.D.D. Prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate, a soluționat latura penală și civilă în raport de probe și de dispozițiile legale incidente. În favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante și s-a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Pedeapsa principală dar și pedepsele accesorii aplicate de instanță, executarea acestora, a fost suspendată pe perioada termenului de încercare. În condițiile în care este suspendată executarea nu este îngrădit exercițiul drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen. În consecință reducerea pedepsei, modificarea cuantumului despăgubirilor civile la care acesta a fost obligat către partea civilă Spitalul Clinic „Sf.

Ioan” Iași respectiv înlăturarea interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. modificări ale deciziei atacate solicitate de inculpat sunt neîntemeiate. Ca atare,în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de asiguratorul SC A.R.A. SA, sucursala Moldova împotriva Deciziei penale nr. 206 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, casându-se în parte decizia sus-menționată și sentința penală nr. 263 din 11 mai 2010 a Tribunalului Iași. secția penală, în sensul că înlătură obligarea recurentului asigurator SC A.R.A. SA, sucursala Moldova la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă.

Recursurile declarate de partea civilă F.D. și de inculpatul I.D.D. împotriva aceleiași decizii, se vor respinge ca nefondate în baza art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de asiguratorul SC A.R.A. SA, sucursala Moldova împotriva Deciziei penale nr. 206 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia sus-menționată și Sentința penală nr. 263 din 11 mai 2010 a Tribunalului Iași, secția penală, în sensul că înlătură obligarea recurentului asigurator SC A.R.A. SA, sucursala Moldova la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă F.D. și de inculpatul I.D.D. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta parte civila la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 aprilie 2011.