ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5613/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 627 din 24 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Municipiului București în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului București. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. 48754/3/CA/2008 la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Prefectul municipiului București a solicitat în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului București anularea dispoziției nr. 9261 din 12 decembrie 2007 emisă în baza Legii nr. 10/2001. În motivarea acțiunii, s-a arătat că în urma exercitării dreptului de control al aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, conform atribuțiilor conferite Prefectului prin dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, republicată, art. 5 din Titlul II din O.U.G.

nr. 184/20202, aprobată prin Legea nr. 48/2004, cu modificările și completările ulterioare, pct. 2.2 din Capitolul III „Măsuri instituționale” din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, se consideră că actul administrativ sus menționat a fost emis cu încălcarea normelor imperative ale legii. A susținut reclamantul că s-a răspuns notificării formulate de G.G. și s-a restituit acesteia în natură imobilul situat în București, garsoniera situată la mezanin, sector 1, împreună cu terenul aferent fără să fi fost trecut actul de identitate al persoanei îndreptățite și nici CNP.

S-a mai arătat că, deși la data de 3 aprilie 2007 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și s-a solicitat Primarului General al Municipiului București prin adresa din 21 ianuarie 2008, completarea dispoziției din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul General cu actul de identitate și CNP ale notificatoarei până la data formulării cererii nu s-a primit nici un punct de vedere cu privire la acest aspect. Prin încheierea din 29 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții față de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 4936/3/2009 la data de 10 februarie 2009. În temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a respins acțiunea întrucât nu s-a constatat nici un motiv de nulitate absolută sau relativă a dispoziției din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului București iar cele menționate de către reclamant pot duce la completarea dispoziției atacate și nicidecum la anularea acesteia. Nu s-a adus nicio dovadă din care să rezulte că persoana pe numele căreia s-a dispus reconstituirea în natură a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 10/2001, nu ar fi o persoană îndreptățită la astfel de măsuri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Prefectul Municipiului București criticând-o, întrucât potrivit dispozițiilor legale prefectul are legitimare procesuală activă de a promova o astfel de acțiune și calea de atac. Ca urmare, a arătat că cele invocate în acțiune sunt legale și probate, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului și a acțiunii formulate. Prin decizia nr. 489 A din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul formulat de Prefectul Municipiului București, a anulat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare, din punct de vedere material, Judecătoriei Sectorului 5 București. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reținut că nici în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, nici la instanța civilă nu s-a discutat pe fond eventuale excepții a lipsei calității procesuale active la fond sau în apel.

Analizând motivele de apel, curtea a constatat „existența unui motiv de ordine publică și anume, soluționarea unei acțiuni de anulare a unei dispoziții, așa cum este motivată acțiunea, este de competența instanțelor de drept comun, în speță, Judecătoria Sectorului 5 București”. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Prefectul Municipiului București criticând-o pe motiv că aceasta cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. A mai susținut că instanța nu a analizat cauza în raport cu motivele invocate, respectiv critica viza admiterea excepției ne competenței funcționale – a secției contencios administrativ și fiscal, declinând greșit competența în favoarea secției civile, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Că, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, acesta are legitimare procesuală activă. În aceste condiții, competența de judecată a acțiunii intentate de prefect aparține Tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de prevederile legale aplicabile în speță, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de către reclamantul Prefectul Municipiului București este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin dispoziția din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului București, s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea doamnei G.G., cetățean român, cu domiciliul în sector 6 a garsonierei situată în București, compusă dintr-un antreu, o cameră, toaletă, în suprafață de 16 m.p., cu intrare prin scara B și cota de teren în suprafață de 3 m.p., conform expertizei. Urmare a exercitării dreptului de control al aplicării fazei administrative a Legii nr. 20/2001, potrivit susținerilor reclamantului, acesta din urmă a solicitat instanței anularea dispoziției din 12 decembrie 2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului București, întrucât în dispoziția de restituire nu au fost trecute datele de identificare ale persoanei fizice beneficiare, respectiv ale numitei G.G.

Or, rezultă fără echivoc din însăși formularea acțiunii ca și din susținerile reclamantului că acesta a înțeles să dea cererii caracterul unei contestații întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, competența soluționării cauzei revenind potrivit art. 26 alin. (3) Legii nr. 10/2001, republicată, secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află și sediul unității deținătoarei sau, după caz, al entității învestite în soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Ca atare, instanța de apel, a apreciat cererea introductivă de instanță ca fiind o acțiune de drept comun, stabilind competența materială în favoarea judecătoriei. Pe de altă parte, Curtea nu a analizat cauza în raport cu motivele de apel invocate de reclamantul-recurent.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul declarat va fi admis, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Prefectul Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 489 A pronunțată la data de 15 octombrie 2009 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia civilă nr. 489 A pronunțată la data de 15 octombrie 2009 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.