ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5613/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 627 din 24 aprilie 2009

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Prefectul

Municipiului București în contradictoriu cu Primarul General al

Municipiului București.

Pentru a pronunța această

sentință tribunalul a reținut că, prin cererea

înregistrată sub nr. 48754/3/CA/2008 la Tribunalul București, secția

a IX-a contencios administrativ și fiscal, Prefectul municipiului

București a solicitat în contradictoriu cu Primarul General al

Municipiului București anularea dispoziției nr. 9261 din 12 decembrie

2007 emisă în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii, s-a

arătat că în urma exercitării dreptului de control al

aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, conform

atribuțiilor conferite Prefectului prin dispozițiile art. 19 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, republicată, art. 5 din Titlul II din

O.U.G. nr. 184/20202, aprobată prin Legea nr. 48/2004, cu

modificările și completările ulterioare, pct. 2.2 din Capitolul

III „Măsuri instituționale” din Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, se

consideră că actul administrativ sus menționat a fost emis cu

încălcarea normelor imperative ale legii.

A susținut reclamantul că

s-a răspuns notificării formulate de G.G. și s-a restituit

acesteia în natură imobilul situat în București, garsoniera

situată la mezanin, sector 1, împreună cu terenul aferent

fără să fi fost trecut actul de identitate al persoanei

îndreptățite și nici CNP.

S-a mai arătat că,

deși la data de 3 aprilie 2007 au fost publicate în Monitorul Oficial al

României, Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și s-a

solicitat Primarului General al Municipiului București prin adresa din 21

ianuarie 2008, completarea dispoziției din 12 decembrie 2007 emisă de

Primarul General cu actul de identitate și CNP ale notificatoarei

până la data formulării cererii nu s-a primit nici un punct de vedere

cu privire la acest aspect.

Prin încheierea din 29 ianuarie

2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale a

acestei secții față de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001,

republicată.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 4936/3/2009

la data de 10 februarie 2009.

În temeiul dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 10/2001, tribunalul a respins acțiunea întrucât nu s-a

constatat nici un motiv de nulitate absolută sau relativă a

dispoziției din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul General al

Municipiului București iar cele menționate de către reclamant

pot duce la completarea dispoziției atacate și nicidecum la anularea

acesteia.

Nu s-a adus nicio dovadă din

care să rezulte că persoana pe numele căreia s-a dispus reconstituirea

în natură a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 10/2001, nu ar fi

o persoană îndreptățită la astfel de măsuri.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Prefectul Municipiului București criticând-o, întrucât

potrivit dispozițiilor legale prefectul are legitimare procesuală

activă de a promova o astfel de acțiune și calea de atac.

Ca urmare, a arătat că

cele invocate în acțiune sunt legale și probate, motiv pentru care a

solicitat admiterea apelului și a acțiunii formulate.

Prin decizia nr. 489 A din 15

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul formulat de Prefectul

Municipiului București, a anulat sentința și a trimis cauza spre

competentă soluționare, din punct de vedere material,

Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a decide astfel, Curtea de

Apel, a reținut că nici în fața instanței de contencios

administrativ și fiscal, nici la instanța civilă nu s-a discutat

pe fond eventuale excepții a lipsei calității procesuale active

la fond sau în apel.

Analizând motivele de apel, curtea a

constatat „existența unui motiv de ordine publică și anume, soluționarea

unei acțiuni de anulare a unei dispoziții, așa cum este

motivată acțiunea, este de competența instanțelor de drept

comun, în speță, Judecătoria Sectorului 5 București”.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Prefectul Municipiului București criticând-o pe motiv că

aceasta cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

A mai susținut că

instanța nu a analizat cauza în raport cu motivele invocate, respectiv

critica viza admiterea excepției ne competenței funcționale – a

secției contencios administrativ și fiscal, declinând greșit

competența în favoarea secției civile, în speță nefiind

incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Că, în temeiul art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004

privind prefectul și instituția prefectului, acesta are legitimare

procesuală activă.

În aceste condiții,

competența de judecată a acțiunii intentate de prefect

aparține Tribunalului, secția contencios administrativ și

fiscal.

Examinând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate și în raport de prevederile legale aplicabile

în speță, Înalta Curte constată că recursul declarat în

cauză de către reclamantul Prefectul Municipiului București este

întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin dispoziția din 12

decembrie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului București,

s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea doamnei G.G.,

cetățean român, cu domiciliul în sector 6 a garsonierei situată

în București, compusă dintr-un antreu, o cameră, toaletă,

în suprafață de 16 m.p., cu intrare prin scara B și cota de

teren în suprafață de 3 m.p., conform expertizei.

Urmare a exercitării dreptului

de control al aplicării fazei administrative a Legii nr. 20/2001, potrivit

susținerilor reclamantului, acesta din urmă a solicitat instanței

anularea dispoziției din 12 decembrie 2007 emisă de pârâtul Primarul

Municipiului București, întrucât în dispoziția de restituire nu au

fost trecute datele de identificare ale persoanei fizice beneficiare, respectiv

ale numitei G.G.

Or, rezultă fără

echivoc din însăși formularea acțiunii ca și din

susținerile reclamantului că acesta a înțeles să dea

cererii caracterul unei contestații întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 10/2001, competența soluționării cauzei revenind

potrivit art. 26 alin. (3) Legii nr. 10/2001, republicată, secției

civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află și

sediul unității deținătoarei sau, după caz, al

entității învestite în soluționarea notificării, în termen

de 30 de zile de la comunicare.

Ca atare, instanța de apel, a

apreciat cererea introductivă de instanță ca fiind o

acțiune de drept comun, stabilind competența materială în

favoarea judecătoriei.

Pe de altă parte, Curtea nu a

analizat cauza în raport cu motivele de apel invocate de reclamantul-recurent.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul declarat va fi

admis, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii spre

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul Prefectul Municipiului București împotriva deciziei civile nr.

489 A pronunțată la data de 15 octombrie 2009 de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Casează decizia civilă nr.

489 A pronunțată la data de 15 octombrie 2009 de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.