ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4098/2011

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține cele ce urmează:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 29600/3/2009, reclamantul Prefectul Municipiului București, în contradictoriu

cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, a contestat dispozițiile

nr. 9581 și nr. 9582 din 14 februarie 2008, emise de pârât în baza Legii nr. 10/2001,

solicitând anularea acestora, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

în esență, reclamantul a arătat că pârâtul a dispus în mod nelegal prin actele contestate

măsuri în baza Legii nr. 10/2001. Aceste dispoziții au fost atacate în instanță

de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, C.J., iar, după pronunțarea hotărârii,

Prefectul a solicitat modificarea acestor acte în sensul dispus de Tribunal.

În drept, reclamantul

a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 10/2001, precum și prevederile

art. 242 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 27

octombrie 2009, Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă,

reținând că:

Prin dispozițiile nr.

9581 și nr. 9582 din 14 februarie 2008 emise de pârât s-au dispus măsuri în baza

Legii nr. 10/2001, lege ce reglementează recunoașterea dreptului de proprietate

asupra imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie

1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940.

Litigiile izvorând din

restituirea în natură a imobilelor se soluționează potrivit Legii nr. 10/2001, iar

reclamantul are posibilitatea de a se adresa instanțelor civile, contestând dispoziția

emisă în baza acestui act normativ, conform legislației civile, și nu instanței

de contencios administrativ.

Dispozițiile emise de

Primar în baza Legii nr. 10/2001 sunt, fără discuție, acte emise de o autoritate

publică în executarea legii, însă nu creează un raport juridic de drept public,

ci unul de drept privat, deoarece prin aceste acte se recunoaște un drept subiectiv

civil, respectiv dreptul de proprietate.

Pricina a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 02 decembrie 2009,

sub nr. 47619/3/2009.

Prin sentința civilă

nr. 158 din 10 februarie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis

excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea formulată de către

Prefectul Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General

al Municipiului București, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală

activă.

Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea

apelului declarat de reclamant, prin decizia civilă nr. 408A din 29 iunie 2010,

a respins calea de atac, ca nefondată, pentru următoarele motive:

Cererea reclamantului

s-a întemeiat pe atribuția conferită prefectului, cea de exercitare a dreptului

de control al aplicării fazei administrative a

Legii nr. 10/2001, conferită de prevederile

art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, republicată, art. 5 din Titlul

II al O.U.G. nr. 184/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 48/2004, H.G.

nr. 250/2007, H.G. nr. 361/2005 și Legea nr. 247/2005, inclusiv normele de aplicare

ale acestui act normativ.

Coroborând toate aceste

dispoziții legale, Curtea a constatat că ele se referă strict la

controlul aplicării fazei

administrative a Legii nr. 10/2001, republicată, așadar la procedura administrativă

prealabilă, cu caracter obligatoriu, iar nu la cea judiciară, facultativă și subsidiară,

care implică apelul la justiție, în condițiile legii, adică în termenul și modalitățile

expres stabilite de Legea nr. 10/2001, în vederea satisfacerii drepturilor de către

cei nemulțumiți de modul de soluționare a cererilor de restituire în natură sau

prin echivalent a imobilelor preluate abuziv de către persoanele juridice notificate.

Împotriva deciziei a declarat

recurs Prefectul Municipiului București întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor

de recurs se arată că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost greșit

soluționată față de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a

pct. 2.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Înalta Curte, analizând

decizia prin prisma motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. (dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. nu sunt aplicabile cauzei

câtă vreme acestea se referă doar la hotărârile judecătorești ce nu pot fi atacate

cu apel), reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed:

Potrivit art. 19

alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004

privind Prefectul și instituția Prefectului,

republicată, Prefectul, în calitate de reprezentant al Guvernului, verifică legalitatea

actelor administrative ale Consiliului Județean, ale Consiliului Local sau ale Primarului.

Art. 5 alin. (1) din Titlul

II al O.U.G. nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22

decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării

acesteia și a O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au

aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 501/2002 prevede că „controlul aplicării fazei administrative a Legii

nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se exercită

de către autoritatea administrativă constituită în temeiul H.G. nr. 361/2005 privind

organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților,

cu modificările și completările ulterioare, și, după caz, de către Prefecți sau

persoanele desemnate de aceștia din cadrul instituției Prefectului”.

În H.G. nr. 250/2007 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22

decembrie 1989, la Cap. 3, „Măsuri instituționale”, art. 2.2., se stipulează că

„controlul aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, republicată, se exercită

de către autoritatea administrativă constituită în temeiul H.G. nr. 361/2005, cu

modificările și completările ulterioare, și, după caz, de către Prefecți sau persoanele

desemnate de Prefecți în acest sens”.

Totodată, prevederile

art. 21.6 din Norme sunt în sensul că „instituția prefectului va exercita controlul

de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de Primari și de președinții

Consiliilor Județene, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale

(de exemplu, în cazul în care se restituie în natură un imobil pentru care nu s-a

făcut dovada dreptului de proprietate sau notificatorul nu face dovada calității

de moștenitor al fostului proprietar), vor fi contestate pe calea contenciosului

administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004 privind Prefectul și instituția Prefectului,

cu modificările și completările ulterioare, și al Legii contenciosul administrativ

nr. 554/2004, cu modificările ulterioare”.

Conform art. 9 alin.

(5) din H.G. nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, „Prefectul sau persoanele desemnate

de acesta ori Corpul de Control al Autorității exercită controlul aplicării fazei

administrative, prevăzută de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, O.U.G. nr. 83/1999, republicată, Legea nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 1/2000, cu modificările

și completările ulterioare”.

Potrivit Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente,

Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv – art. 16 alin. (2

1

), „dispozițiile autorităților administrației

publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul Prefecturilor, urmând a

fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției

Prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”.

Dispozițiile legale arătate

se referă strict la controlul fazei administrative a legii de reparație, la procedura

prealabilă, iar nu la cea judiciară.

Cum, în pricina de față,

conform susținerilor reclamantului, dispozițiile contestate au făcut deja obiectul

controlului judecătoresc, la cererea persoanei fizice îndreptățită la măsuri reparatorii

în baza Legii nr. 10/2001, sens în care s-a și dispus de către o altă instanță prin

hotărâri judecătorești executorii, iar, în cauză, nu s-a probat că, anterior, în

faza administrativă a aplicării legii speciale, a fost

verificată legalitatea

actelor administrative emise de pârât, la cererea Prefectului Municipiului București,

s-a reținut în mod corect de către tribunal incidența prevederilor art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora „decizia sau, după

caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire

în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă

a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau,

după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de

zile de la comunicare”, cu referire la calitatea procesuală activă în formularea

contestațiilor îndreptate împotriva unor astfel de dispoziții, aspect ce implică

inclusiv punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

Înalta Curte, pentru argumentele

ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., cu precizarea că motivele instanței de apel sunt însușite

în totalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul Prefectul Municipiului București împotriva deciziei nr.

408A din 29 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2011.