ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4098/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține cele ce urmează: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 29600/3/2009, reclamantul Prefectul Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, a contestat dispozițiile nr. 9581 și nr. 9582 din 14 februarie 2008, emise de pârât în baza Legii nr. 10/2001, solicitând anularea acestora, fără cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, în esență, reclamantul a arătat că pârâtul a dispus în mod nelegal prin actele contestate măsuri în baza Legii nr. 10/2001. Aceste dispoziții au fost atacate în instanță de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, C.J., iar, după pronunțarea hotărârii, Prefectul a solicitat modificarea acestor acte în sensul dispus de Tribunal.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 10/2001, precum și prevederile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din 27 octombrie 2009, Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, reținând că: Prin dispozițiile nr. 9581 și nr. 9582 din 14 februarie 2008 emise de pârât s-au dispus măsuri în baza Legii nr. 10/2001, lege ce reglementează recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940.

Litigiile izvorând din restituirea în natură a imobilelor se soluționează potrivit Legii nr. 10/2001, iar reclamantul are posibilitatea de a se adresa instanțelor civile, contestând dispoziția emisă în baza acestui act normativ, conform legislației civile, și nu instanței de contencios administrativ. Dispozițiile emise de Primar în baza Legii nr. 10/2001 sunt, fără discuție, acte emise de o autoritate publică în executarea legii, însă nu creează un raport juridic de drept public, ci unul de drept privat, deoarece prin aceste acte se recunoaște un drept subiectiv civil, respectiv dreptul de proprietate. Pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 02 decembrie 2009, sub nr. 47619/3/2009.

Prin sentința civilă nr. 158 din 10 februarie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea formulată de către Prefectul Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamant, prin decizia civilă nr. 408A din 29 iunie 2010, a respins calea de atac, ca nefondată, pentru următoarele motive: Cererea reclamantului s-a întemeiat pe atribuția conferită prefectului, cea de exercitare a dreptului de control al aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, conferită de prevederile art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, republicată, art. 5 din Titlul II al O.U.G.

nr. 184/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 48/2004, H.G. nr. 250/2007, H.G. nr. 361/2005 și Legea nr. 247/2005, inclusiv normele de aplicare ale acestui act normativ. Coroborând toate aceste dispoziții legale, Curtea a constatat că ele se referă strict la controlul aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, republicată, așadar la procedura administrativă prealabilă, cu caracter obligatoriu, iar nu la cea judiciară, facultativă și subsidiară, care implică apelul la justiție, în condițiile legii, adică în termenul și modalitățile expres stabilite de Legea nr. 10/2001, în vederea satisfacerii drepturilor de către cei nemulțumiți de modul de soluționare a cererilor de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv de către persoanele juridice notificate.

Împotriva deciziei a declarat recurs Prefectul Municipiului București întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost greșit soluționată față de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a pct. 2.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.

nu sunt aplicabile cauzei câtă vreme acestea se referă doar la hotărârile judecătorești ce nu pot fi atacate cu apel), reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed: Potrivit art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind Prefectul și instituția Prefectului, republicată, Prefectul, în calitate de reprezentant al Guvernului, verifică legalitatea actelor administrative ale Consiliului Județean, ale Consiliului Local sau ale Primarului. Art. 5 alin. (1) din Titlul II al O.U.G. nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a O.U.G.

nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002 prevede că „controlul aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se exercită de către autoritatea administrativă constituită în temeiul H.G. nr. 361/2005 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu modificările și completările ulterioare, și, după caz, de către Prefecți sau persoanele desemnate de aceștia din cadrul instituției Prefectului”. În H.G.

nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, la Cap. 3, „Măsuri instituționale”, art. 2.2., se stipulează că „controlul aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, republicată, se exercită de către autoritatea administrativă constituită în temeiul H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, și, după caz, de către Prefecți sau persoanele desemnate de Prefecți în acest sens”.

Totodată, prevederile art. 21.6 din Norme sunt în sensul că „instituția prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de Primari și de președinții Consiliilor Județene, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale (de exemplu, în cazul în care se restituie în natură un imobil pentru care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate sau notificatorul nu face dovada calității de moștenitor al fostului proprietar), vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004 privind Prefectul și instituția Prefectului, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii contenciosul administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare”.

Conform art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, „Prefectul sau persoanele desemnate de acesta ori Corpul de Control al Autorității exercită controlul aplicării fazei administrative, prevăzută de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 83/1999, republicată, Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – art. 16 alin. (2 1 ), „dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul Prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției Prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”. Dispozițiile legale arătate se referă strict la controlul fazei administrative a legii de reparație, la procedura prealabilă, iar nu la cea judiciară.

Cum, în pricina de față, conform susținerilor reclamantului, dispozițiile contestate au făcut deja obiectul controlului judecătoresc, la cererea persoanei fizice îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, sens în care s-a și dispus de către o altă instanță prin hotărâri judecătorești executorii, iar, în cauză, nu s-a probat că, anterior, în faza administrativă a aplicării legii speciale, a fost verificată legalitatea actelor administrative emise de pârât, la cererea Prefectului Municipiului București, s-a reținut în mod corect de către tribunal incidența prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare”, cu referire la calitatea procesuală activă în formularea contestațiilor îndreptate împotriva unor astfel de dispoziții, aspect ce implică inclusiv punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu precizarea că motivele instanței de apel sunt însușite în totalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Prefectul Municipiului București împotriva deciziei nr. 408A din 29 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.