ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7194/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 457 din 1 aprilie 2010, a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Tribunalul reține că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a, sub nr. 42068/3/2009, reclamantul Prefectul Municipiului București a chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al Municipiul București solicitând anularea dispoziției nr. 9649/2008 emisă în baza Legii 10/2001.

Prin această dispoziție s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 3 situat în București, vândut în baza Legii nr. 112/1995 și imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite N.K.. Așadar, tribunalul constată că deși s-a solicitat constatarea nulității absolute a unei dispoziții emise în baza Legii 10/2001, nu s-a chemat în judecată pe beneficiara dispoziției, respectiv pe N.K., în contextul în care sunt aplicabile dispozițiile art. 47 C. proc. civ., cu privire la coparticiparea procesuală pasivă, în sensul că pârâtul Primarul General al municipiul București nu are singur calitate procesuală, trebuind a fi chemate în judecată și persoanele beneficiare ale dispoziției, întrucât o hotărâre judecătorească produce efecte relative, iar o dispoziție nu poate fi desființată pentru o parte și socotită valabilă pentru cealaltă.

În sistemul de drept românesc instanța nu poate introduce din oficiu în proces o parte și anume pe N.K., litigiul fiind guvernat de principiul disponibilității, astfel încât numai reclamantul este cel care fixează limitele judecății prin indicarea pârâților cu care înțelege să se judece. În consecință, în raport de considerentele sus-menționate, tribunalul constată că reclamanta nu a formulat acțiunea în contradictoriu cu toate părțile menționate în cuprinsul dispoziției, fiind de neconceput anularea unei dispoziții în contradictoriu doar cu emitentul dispoziției nu și cu persoanele beneficiare la restituire, motiv pentru care va admite excepția lipsei coparticipării procesuale pasive integrale și va respinge cererea pentru lipsa coparticipării procesuale pasive integrale.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă, prin decizia civilă nr. 639 din 27 octombrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant Prefectul municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 457 din 2 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul General al Municipiului. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 23 octombrie 2009, reclamantul Prefectul Municipiului București a chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al Municipiul București, solicitând anularea dispoziției nr. 9649 din 27 februarie 2008, emisă în baza Legii 10/2001.

Prin dispoziția atacată de reclamant s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, pentru persoana îndreptățită N.K.. Dispoziția emisă de primar are caracterul unui act civil, constituind un drept la măsuri reparatorii în echivalent în favoarea persoanei îndreptățite. În măsura în care dispoziția emisă de primar a fost comunicată părților, iar dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, actul juridic nu mai poate fi calificat ca un act administrativ, deoarece acesta a intrat în circuitul civil și a produs efecte în ceea ce privește pe beneficiarii dispoziției, creând drepturi și obligații de natură civilă ce constituie conținutul unui raport juridic stabilit în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Ipoteza reglementată de actele normative invocate de apelantul-reclamant, în cuprinsul cererii de apel, în ceea ce privește controlul de legalitate al actelor administrative nu se regăsesc în speță, deoarece actul atacat, respectiv Dispoziția nr. 9649 din 27 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului București, este un act juridic civil, iar acțiunea pentru constatarea nevalabilității condițiilor de emitere trebuie să urmeze regimul juridic de drept civil, acesta având calitatea de terț, față de actul emis în procedura Legii nr. 10/2001. În mod corect a statuat tribunalul că Prefectul, atunci când a atacat actul emis de primar, trebuia să cheme în judecată și pe beneficiarii dispoziției, în caz contrar ajungându-se la nesocotirea drepturilor dobândite de persoanele îndreptățite la restituire în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs Prefectul Municipiului București, criticând-o ca fiind nelegală - invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - deoarece: - Persoanele de drept public pot introduce acțiuni în contenciosul administrativ pe temeiul vătămării unui interes legitim de natură publică, iar acțiunile cu acest obiect au caracterul unei acțiuni în contenciosul obiectiv. - Decizia civilă recurată este nelegală și în ceea ce privește calificarea dispoziției atacate ca fiind un act juridic civil intrat în circuitul civil, odată cu comunicarea acestuia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P. Recursul nu este fondat.

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 23 octombrie 2009, reclamantul-recurent Prefectul Municipiului București a chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al Municipiului București, solicitând anularea Dispoziției nr. 9649 din 27 februarie 2008 emisă în baza Legii nr. 10/2001. Prin dispoziția atacată de reclamant s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, pentru persoana îndreptățită N.K.. Dispoziția emisă de primar are caracterul unui act civil, constituind un drept la măsuri reparatorii în echivalent în favoarea persoanei îndreptățite în condițiile legii speciale.

În condițiile în care dispoziția emisă de primar a fost comunicată părților, iar dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, actul juridic nu mai poate fi calificat ca un act administrativ, deoarece acesta a intrat în circuitul civil, producând deja efecte în ceea ce privește pe beneficiarii dispoziției, creând astfel drepturi și obligații de natură civilă ce constituie conținutul unui raport juridic, stabilit în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Ipoteza reglementată de actele normative invocate de recurentul-reclamant, în ceea ce privește controlul de legalitate al actelor administrative nu se regăsește în speță, deoarece actul atacat, respectiv Dispoziția nr. 9649 din 27 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului București, este un act juridic civil, iar acțiunea pentru constatarea nevalabilității condițiilor de emitere trebuie să urmeze regimul juridic de drept civil, acesta având calitatea de terț, față de actul emis în procedura Legii nr. 10/2001. Din perspectiva celor expuse, niciuna din criticile recurentului nu sunt nefondate și de altfel acestea nu se circumscriu nici dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Prefectul Municipiului București împotriva Deciziei nr. 639A din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2011.