ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7194/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

prin sentința civilă nr. 457 din 1 aprilie 2010, a admis excepția lipsei

coparticipării procesuale pasive și pe cale de consecință, a respins acțiunea

formulată de reclamantul Prefectul Municipiului București, în contradictoriu cu

pârâtul Primarul General al Municipiului București, pentru lipsa coparticipării

procesuale pasive obligatorii.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Tribunalul reține că

prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a, sub

nr. 42068/3/2009, reclamantul Prefectul Municipiului București a chemat în

judecată pe pârâtul Primarul General al Municipiul București solicitând

anularea dispoziției nr. 9649/2008 emisă în baza Legii 10/2001.

Prin această

dispoziție s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

apartamentul nr. 3 situat în București, vândut în baza Legii nr. 112/1995 și

imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite N.K..

Așadar, tribunalul

constată că deși s-a solicitat constatarea nulității absolute a unei dispoziții

emise în baza Legii 10/2001, nu s-a chemat în judecată pe beneficiara

dispoziției, respectiv pe N.K., în contextul în care sunt aplicabile

dispozițiile art. 47 C. proc. civ., cu privire la coparticiparea procesuală

pasivă, în sensul că pârâtul Primarul General al municipiul București nu are

singur calitate procesuală, trebuind a fi chemate în judecată și persoanele

beneficiare ale dispoziției, întrucât o hotărâre judecătorească produce efecte

relative, iar o dispoziție nu poate fi desființată pentru o parte și socotită

valabilă pentru cealaltă.

În sistemul de drept

românesc instanța nu poate introduce din oficiu în proces o parte și anume pe

N.K., litigiul fiind guvernat de principiul disponibilității, astfel încât

numai reclamantul este cel care fixează limitele judecății prin indicarea

pârâților cu care înțelege să se judece.

În consecință, în

raport de considerentele sus-menționate, tribunalul constată că reclamanta nu a

formulat acțiunea în contradictoriu cu toate părțile menționate în cuprinsul dispoziției,

fiind de neconceput anularea unei dispoziții în contradictoriu doar cu

emitentul dispoziției nu și cu persoanele beneficiare la restituire, motiv

pentru care va admite excepția lipsei coparticipării procesuale pasive

integrale și va respinge cererea pentru lipsa coparticipării procesuale pasive

integrale.

Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă, prin decizia civilă nr. 639 din 27 octombrie

2010, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant Prefectul

municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 457 din 2 aprilie 2010

pronunțată de Tribunalul București, contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul

General al Municipiului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Examinând actele și

lucrările dosarului, se constată că prin cererea de chemare în judecată

formulată la data de 23 octombrie 2009, reclamantul Prefectul Municipiului

București a chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al Municipiul

București, solicitând anularea dispoziției nr. 9649 din 27 februarie 2008,

emisă în baza Legii 10/2001.

Prin dispoziția

atacată de reclamant s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru imobilul situat în București, pentru persoana îndreptățită N.K..

Dispoziția emisă de

primar are caracterul unui act civil, constituind un drept la măsuri

reparatorii în echivalent în favoarea persoanei îndreptățite. În măsura în care

dispoziția emisă de primar a fost comunicată părților, iar dosarul a fost

înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă

Cancelaria Primului Ministru, actul juridic nu mai poate fi calificat ca un act

administrativ, deoarece acesta a intrat în circuitul civil și a produs efecte

în ceea ce privește pe beneficiarii dispoziției, creând drepturi și obligații

de natură civilă ce constituie conținutul unui raport juridic stabilit în baza

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Ipoteza reglementată

de actele normative invocate de apelantul-reclamant, în cuprinsul cererii de

apel, în ceea ce privește controlul de legalitate al actelor administrative nu

se regăsesc în speță, deoarece actul atacat, respectiv Dispoziția nr. 9649 din

27 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului București, este un act juridic

civil, iar acțiunea pentru constatarea nevalabilității condițiilor de emitere

trebuie să urmeze regimul juridic de drept civil, acesta având calitatea de

terț, față de actul emis în procedura Legii nr. 10/2001.

În mod corect a

statuat tribunalul că Prefectul, atunci când a atacat actul emis de primar,

trebuia să cheme în judecată și pe beneficiarii dispoziției, în caz contrar

ajungându-se la nesocotirea drepturilor dobândite de persoanele îndreptățite la

restituire în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată, a declarat recurs Prefectul Municipiului București,

criticând-o ca fiind nelegală - invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. - deoarece:

- Persoanele de drept

public pot introduce acțiuni în contenciosul administrativ pe temeiul vătămării

unui interes legitim de natură publică, iar acțiunile cu acest obiect au

caracterul unei acțiuni în contenciosul obiectiv.

- Decizia civilă

recurată este nelegală și în ceea ce privește calificarea dispoziției atacate

ca fiind un act juridic civil intrat în circuitul civil, odată cu comunicarea

acestuia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P.

Recursul nu este

fondat.

Prin cererea de

chemare în judecată formulată la data de 23 octombrie 2009, reclamantul-recurent

Prefectul Municipiului București a chemat în judecată pe pârâtul Primarul

General al Municipiului București, solicitând anularea Dispoziției nr. 9649 din

27 februarie 2008 emisă în baza Legii nr. 10/2001.

Prin dispoziția

atacată de reclamant s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru imobilul situat în București, pentru persoana îndreptățită N.K..

Dispoziția emisă de

primar are caracterul unui act civil, constituind un drept la măsuri

reparatorii în echivalent în favoarea persoanei îndreptățite în condițiile

legii speciale.

În condițiile în care

dispoziția emisă de primar a fost comunicată părților, iar dosarul a fost

înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă

Cancelaria Primului Ministru, actul juridic nu mai poate fi calificat ca un act

administrativ, deoarece acesta a intrat în circuitul civil, producând deja

efecte în ceea ce privește pe beneficiarii dispoziției, creând astfel drepturi

și obligații de natură civilă ce constituie conținutul unui raport juridic,

stabilit în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, coroborat cu dispozițiile

Legii nr. 247/2005.

Ipoteza reglementată

de actele normative invocate de recurentul-reclamant, în ceea ce privește

controlul de legalitate al actelor administrative nu se regăsește în speță,

deoarece actul atacat, respectiv Dispoziția nr. 9649 din 27 februarie 2008

emisă de Primarul Municipiului București, este un act juridic civil, iar

acțiunea pentru constatarea nevalabilității condițiilor de emitere trebuie să urmeze

regimul juridic de drept civil, acesta având calitatea de terț, față de actul

emis în procedura Legii nr. 10/2001.

Din perspectiva celor

expuse, niciuna din criticile recurentului nu sunt nefondate și de altfel

acestea nu se circumscriu nici dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul Prefectul Municipiului București împotriva

Deciziei nr. 639A din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2011.