ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1560/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1560/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 din 09

noiembrie 2011, Tribunalul Covasna, pornind de la aspectul că persoana fizică este

ocrotită de lege într-unul din atributele ei cele mai importante care le condiționează

pe toate celelalte - dreptul la viață, de la potențialul tanatogen al leziunii traumatice

cauzate, localizarea ei într-o zonă vitală organismului (cea a cordului), mecanismul

ei de producere constând în lovirea directă, de intensitate severă cu un obiect

tăietor înțepător, soldată cu o insuficiență cardio-circulatorie acută, de la aspectul

că moartea victimei a fost una violentă, a dispus următoarele:

În baza art. 174,

175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) și

alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata A.E., la pedeapsa de 7 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a

II-a

și lit. b) C. pen., pe o durată

de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat.

În baza art. 71

C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A constatat că

martora A.A.M. - fiica victimei, nu a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 118

lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpată a cuțitului cu mâner

din plastic cu lungimea lamei de 12 cm. și lățimea de 2 cm., aflat în camera de

corpuri delicte a Tribunalului Covasna.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata A.E.

în vederea introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J., prelevare care se

va realiza la eliberarea persoanei condamnate din penitenciar.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata să plătească statului suma de 6.100

RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prima instanță

a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna

nr. 97/P/2010 din 2 septembrie 2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale

și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A.E. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

În esență, prin

actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatei că la data de 04 februarie 2010,

în jurul orelor 19,30, în locuința comună, cu o intensitate mare, i-a aplicat soțului

său, victima A.T.P., o lovitură în zona hemitoracelui stâng cu un cuțit cu lama

lungă de 12 cm, penetrantă cardiacă, în urma căreia aceasta a decedat ca urmare

a hemoragiei interne și externe.

În faza de urmărire

penală au fost administrate următoarele probe: cu înscrisuri, anexându-se procesul-verbal

de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului; planșe foto; procesul-verbal

de ascultare a vecinilor și actele întocmite cu ocazia intervenției ambulanței,

raportul medico-legal necropsie, avizul medico-legal al I.M.L. Târgu Mureș, avizul

Comisiei Superioare a I.N.M.L. București, recurgându-se și la ascultarea martorilor

A.A.M., A.M.D., precum și a învinuitei.

În fața instanței

de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpata a declarat

că recunoaște fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând ca

judecata să se desfășoare numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală pe care le cunoaște și le însușește potrivit procedurii speciale prevăzute

de art. 320

1

C. proc. pen. Totodată, inculpata a declarat că nu contestă

mecanismul de producere a leziunii stabilit prin actele medico-legale întocmite

în cauză și nu solicită administrarea de probe noi.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Victima A.T.P.

era căsătorită de 23 ani cu inculpata A.E. și locuiau în mun. Sf. Gheorghe, într-un

apartament cu 3 camere. Inculpata era asistent maternal și avea în plasament două

minore cu probleme neuropsihice (autism). Victima era șomeră și o ajuta pe soția

sa la îngrijirea minorelor.

În acel apartament,

mai locuiau fiica celor doi - A.A.M. și soțul acesteia - A.M.D., fiica lor fiind

însărcinată în luna a Vll-a.

În data de 4

februarie 2010, după ce inculpata a culcat minorele, în jurul orelor 17,00, împreună

cu victima, fiica și soțul acesteia, au servit masa, ocazie cu care victima a băut

două pahare cu vin.

În jurul orelor

18,10, ginerele A.M.D. a plecat la serviciu, iar la scurt timp, victima a fost trimisă

de inculpată pentru a achita niște datorii la doi vecini și a efectua cumpărături

la un magazin din apropiere.

Victima, care

mai obișnuia să consume băuturi alcoolice, s-a întors la domiciliu în jurul orelor

19,30 și a intrat în bucătărie, unde, pe un colțar stătea fiica sa, iar inculpata

era la chiuvetă, unde pe un fund din lemn, cu un cuțit de bucătărie cu lama lungă

de 12 cm, tăia un cârnat congelat, în vederea preparării cinei.

După ce victima

a intrat în bucătărie, inculpata a început să-i reproșeze acesteia că a întârziat

mai mult de oră și că ar mai fi consumat și ceva băuturi alcoolice cu diferiți prieteni

cu care obișnuia să se întâlnească la barurile din vecinătatea locuinței, constatând

faptul că acesta era sub influența băuturilor alcoolice. Victima a lăsat sticla

de suc pe masă în bucătărie și a fugit la toaletă, timp în care inculpata a continuat

să-l dojenească.

Victima a revenit

în bucătărie, moment în care inculpata s-a întors spre aceasta, având în mână acel

cuțit, reproșându-i în continuare că a întârziat și este în stare de ebrietate.

Afirmativ, victima

ar fi vrut să o îmbrățișeze pe soția sa pentru a-și cere scuze și, cu această ocazie,

cuțitul aflat în mâna dreaptă a inculpatei a penetrat în hemitoracele stâng al victimei,

inculpata neexcluzând însă posibilitatea ca și ea să fi acționat cuțitul în direcția

victimei.

După ce s-au despărțit,

victima ar fi afirmat că a fost înțepată și a început să sângereze, după care i

s-a făcut rău, iar soția și fiica sa au ajutat-o să se culce pe podea, fiica a încercat

să-i acorde prim-ajutor, iar inculpata a apelat la 112 solicitând ambulanța și anunțând

organele de poliție. Personalul medical sosit la fața locului a încercat acordarea

de îngrijiri medicale, ocazie cu care au constatat că victima e decedată.

Prin raportul

medico-legal de necropsie întocmit de S.M.L. Sf. Gheorghe s-a reținut că moartea

victimei A.T.P. a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței cardio-circulatorii

acute în urma unei plăgi înjunghiate toracice penetrante cardiace cu hemoragie internă

și externă. Având în vedere tipul leziunii traumatice și localizarea acesteia (în

spațiul intercostal, penetrând doar țesuturi moi, fără atingere osoasă, care nu

a penetrat septul interventricular, acesta fiind un țesut cu o structură mai densă),

acești factori pledând pentru o manevrare a instrumentului cu o intensitate mică/medie,

considerându-se că leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin mecanismul

de lovire de corp tăietor-înțepător (de tipul cuțitului, briceagului) în condițiile

stabilite de anchetă (comprimarea corpului victimei cu ocazia îmbrățișării soției

sale, ce avea în mâna dreaptă un cuțit), dar neputându-se exclude cu certitudine

nici mecanismul de lovire directă cu corp tăietor înțepător, s-a stabilit că între

leziunile traumatice descrise și decesul victimei există legătură de cauzalitate

directă, necondiționată.

Avizul medico-legal

nr. 16/E2/2010 al I.M.L Târgu Mureș a confirmat, în parte, concluziile raportului

de autopsie, iar prin avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală a I.N.M.L. „Mina

Minovici” București, s-au reținut următoarele: leziunea traumatică, ținând cont

de traiectul (canalul) și organele afectate, s-a putut produce prin lovire activă

cu corp înțepător-tăietor; asemenea leziuni necesită o forță mai mare, mecanismul

relatat nu este suficient (apt) pentru a le produce (varianta inculpatei și a martorei

în faza de urmărire penală).

Coroborând actele

medico-legale cu declarațiile inculpatei A.E. și cu cele ale martorei A.A.M. (singurul

martor ocular), instanța a constatat vinovăția inculpatei la comiterea infracțiunii

de omor calificat, vinovăție ce îmbracă forma intenției indirecte întrucât inculpata,

într-adevăr, nu a urmărit uciderea soțului său, însă a prevăzut și acceptat producerea

rezultatului din moment ce nu a lăsat cuțitul din mână, ba chiar mai mult, a poziționat

obiectul vulnerant în direcția victimei - în zona hemitoracelui stâng, deși a observat

că victima se îndreaptă spre ea și cunoștea comportamentul acesteia în astfel de

momente (de a o lua în brațe pentru a o împăca).

În drept, s-a

stabilit că fapta inculpatei A.E. constând în aceea că, la data de 04 februarie

2010, în jurul orelor 19,30, în locuința comună, cu un cuțit cu lama lungă de 12

cm, i-a aplicat victimei A.T.P. o lovitură activă în zona hemitoracelui stâng, penetrantă

cardiacă, în urma căreia aceasta a decedat, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen.

În procesul de

individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen.,

limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, reduse cu 1/3 potrivit art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., dispozițiile părții generale ale Codului

penal, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, precum și circumstanțele personale

ale inculpatei.

Cu privire la

elementele ce caracterizează persoana inculpatei, instanța a reținut că aceasta

este în vârstă de 45 de ani, nu are antecedente penale, provine dintr-o familie

legal constituită, părinții inculpatei sunt pensionari și se află în relații bune

cu aceștia, inculpata mai are o soră cu care păstrează legături apropiate. Din căsătoria

inculpatei cu victima A.T.P., încheiată în anul 1987, a rezultat un singur copil,

A.A.M. (23 de ani, absolventă a Facultății de Matematică Informatică, căsătorită

cu A.M.D., 29 de ani, sergent S.R.I.), la rândul ei mama unui copil în vârstă de

4 luni.

Aceasta și membrii

familiei sale locuiesc în apartamentul deținut de inculpată, care oferă condiții

locative optime. Până la data morții violente a soțului, inculpata împreună cu victima

au conviețuit într-un mediu familial echilibrat, nonconflictual, bazat pe înțelegere,

afecțiune și sprijin reciproc. Inculpata a lucrat de la vârsta de 16 ani, inițial

ca muncitor necalificat, ulterior, în anul 2001, a fost atestată ca asistent maternal

profesionist în cadrul D.G.A.S.P.C. Covasna, având în creștere și educare două minore

(cu vârste de 5, respectiv 8 ani) cu tulburări neuropsihice (autism).

Din această activitate

solicitantă mai ales din punct de vedere psihic (având în vedere nevoile speciale

ale copiilor), inculpata realiza un venit lunar de 1.200 RON. Din informațiile obținute

de la P.J., asistentul social care coordona și controla activitatea inculpatei,

a rezultat că inculpata s-a achitat în mod conștiincios de atribuțiile de serviciu,

dezvoltând relații apropiate familiale cu cei doi copii, de care se îngrijea în

mod exemplar. Acesta a mai relatat că în anul 2006, cu ocazia unei inspecții neanunțate

ce a avut loc la locuința inculpatei, aceasta din urmă a fost deosebit de apreciată

și lăudată pentru modul în care se raporta la cei doi copii cu nevoi speciale și

le asigura condiții foarte bune de creștere și educare. Totodată, a mai afirmat

că în cadrul examinărilor psihologice anuale (obligatorii asistenților maternali

profesioniști) la inculpată nu s-au evidențiat tendințe de agresivitate sau alte

probleme de natură psihică sau emoțională.

S-a apreciat că

lipsa antecedentelor penale, nivelul mediu de educație, comportamentul nonviolent

în trecut, atașamentul față de muncă și familie, situația materială, financiară

și locativă stabilă, stilul de viață pro-social și, nu în ultimul rând, efortul

suplimentar depus de inculpată timp de 9 ani pentru îngrijirea celor doi copii cu

tulburări neuropsihice (autism), sunt împrejurări ce constituie potrivit art. 74

alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., circumstanțe atenuante și au fost avute

în vedere de către instanță la stabilirea pedepsei.

În consecință,

în baza art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., pedeapsa a fost redusă sub

minimul special prevăzut de textul incriminator (care în speță este de 10 ani, ca

efect al aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.), instanța aplicând

inculpatei A.E. pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a

și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Deși dispozițiile

art. 71 C. pen. prevăd ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a)-c) C. pen., tribunalul a constatat că infracțiunea comisă de

către inculpată nu este de natură a o decade pe aceasta din dreptul de a alege și

nici din dreptul de a ocupa o funcție, profesie sau activitate.

Împotriva acestei

soluții au promovat apel atât inculpata, care a solicitat redozarea pedepsei principale

și a celei complementare aplicate, urmare a acordării unei mai mari eficiente circumstanțelor

atenuante, dar și schimbarea modalității de executare, cât și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Covasna, care a opinat pentru majorarea cuantumului pedepsei.

Prin decizia penală

nr. 8/Ap din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna

împotriva sentinței penale nr. 47 din 09 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Covasna, pe care a desființat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei

aplicate inculpatei A.E. și, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată acesteia pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2)

C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., de la 7 ani la 9 ani

închisoare.

A majorat durata

pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată aceleiași inculpate de la 2

ani la 3 ani.

Au fost menținute

celelalte dispoziții din sentința apelată. Totodată, a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale de către inculpata A.E.

A fost obligată

apelanta-inculpată A.E. la plata către stat a sumei de 150 RON reprezentând cheltuieli

judiciare, din care 50 RON onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile

Ministerului de Justiție.

Restul cheltuielilor

judiciare au rămas în sarcina statului. Instanța de prim control judiciar, ținând

cont că pericolul social devine un criteriu de bază atât în operațiunea de stabilire,

de către legiuitor, a limitelor speciale ale pedepsei pentru fiecare tip particular

de infracțiune, cât și în operația de adaptare, de către judecător, a fiecărei pedepse

concrete, că dacă legiuitorul ține seama de pericolul social abstract, caracteristic

tuturor infracțiunilor de același tip, judecătorul se călăuzește după gradul de

pericol social concret al infracțiunii săvârșite, care se reflectă în pedeapsa aplicată,

el raportând practic fapta particulară la sistemul de valori în general acceptate,

plasând-o la nivelul de gravitate adecvat, văzând că în cazul infracțiunilor de

rezultat urmarea este suficientă pentru conturarea infracțiunii și determinarea

răspunderii penale, a apreciat că pericolul social propriu infracțiunii în discuție

nu se reflectă în pedeapsa aplicată prin hotărârea atacată, că deși rezultatul s-a

produs datorită acțiunii exclusive a inculpatei, iar impulsul antisocial a fost

unul accidental, un impuls trecător și nu aflat în stare latentă în fondul caracterului,

rezultatul se distanțează sub raportul gravității de toate celelalte infracțiuni.

S-a mai reținut

că pedeapsa aplicată nu e perfect adaptată cazului individual concret, nefiind adecvată

în raport cu fapta săvârșită, care rămâne în centrul procesului de individualizare,

cu periculozitatea inculpatei, cu gradul său de moralitate și șansa de reeducare

pe care ea o prezintă, regretul său neputând-o absolvi de răspunderea penală, mai

ales că în raport cu victima a abordat un stil de comunicare deficitar, având abilități

scăzute de gestionare a situațiilor conflictuale.

S-a stabilit că

în operația de individualizare judiciară a pedepsei urmează a se porni de la limitele

speciale fixate prin lege pentru infracțiunea săvârșită, de la incidența prevederilor

art. 76 alin. (2) C. proc. pen., de la natura și pericolul social concret al faptei,

de la tulburarea pe care ea a produs-o în mediul social, de la rezultatul produs,

generat de acțiunea agresivă exercitată asupra victimei, neputându-se omite evoluția

comportamentală a inculpatei care poate fi direcționată pozitiv, în condițiile în

care aceasta va fi inclusă în programe de consiliere individuală care să urmărească

dobândirea controlului asupra propriului comportament.

Date fiind, pe

de o parte, mecanismul de producere a leziunilor traumatice, reieșit și din concluziile

Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici”, însușite

de altfel de inculpată în mod necondiționat, zona de impact vizată, contextul derulării

faptei, iar pe de altă parte, concluziile inserate în referatul de evaluare, aspectul

că inculpata nu prezintă un pericol pulsional permanent datorat toleranței scăzute

la frustrare, nereacționând violent de fiecare dată când se simte „provocată” din

punct de vedere psihologic, s-a apreciat că pedeapsa de 7 ani închisoare nu e de

natură a-i anihila concepțiile și deprinderile antisociale, a stopa o ipotetică

perseverență infracțională, considerent față de care aceasta a fost majorată la

9 ani.

În legătură cu

pedeapsa complementară, aceasta fiind menită să completeze represiunea instituită

prin pedeapsa principală, constatându-se că inculpata, asistent maternal, până la

acel moment și-a onorat în mod conștiincios atribuțiile căzute în sarcina sa, demonstrând

că prezintă garanțiile morale pentru a exercita prerogativele prevăzute de C.

fam. pentru a fi părinte, tutore sau curator, s-a apreciat corectă soluția dată

la fond privitor la conținutul pedepsei complementare, întrucât ceea ce trebuie

să primeze sunt interesele copilului, infracțiunea în discuție nefiind de natură

să o decadă de drept pe inculpată din drepturile părintești ori din drepturile derivate

din tutelă sau curatelă. Dată fiind, însă, menirea pedepselor complementare, aceea

de a completa represiunea instituită prin pedeapsa principală, s-a apreciat a fi

oportună o mărire a duratei exercițiului ei, tocmai pentru a se îndeplini funcția

de reeducare și exemplaritate.

Împotriva deciziei

anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpata A.E., solicitând,

în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate și, pe fond,

să se dea eficiență circumstanțelor atenuante și să se procedeze la redozarea pedepsei,

iar în măsura în care aceasta va fi coborâtă sub 4 ani, să se facă aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, constată că instanța de apel și instanța de fond au reținut

în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei

juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise

încadrarea juridică corespunzătoare, respectiv cea prevăzută de art. 174, 175

lit. c) C. pen.

Înalta Curte constată

însă că recursul declarat de inculpata A.E., fundamentat pe cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., este fondat, urmând a casa decizia

penală atacată și a menține sentința penală nr. 47 din 09 noiembrie 2011 a Tribunalului

Covasna, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Principiul individualizării

sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea, cât și aplicarea acestor

sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei,

al periculozității făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă

funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția

de exemplaritate și de reeducare a acestuia, fiind menită să determine înlăturarea

deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate

a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost

săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge

la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul

pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea

judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile

referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei,

gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările

care agravează sau atenuează răspunderea penală.

La individualizarea

pedepsei stabilite în sarcina inculpatei instanța de fond a luat în considerare

criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C.

pen., precum și dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. privind recunoașterea

vinovăției, aplicând o pedeapsă de 7 ani închisoare care, însă, a fost majorată

de instanța de apel la 9 ani închisoare. S-a ținut cont și de pericolul social la

faptei săvârșite, de urmarea produsă, de persoana inculpatei și de împrejurările

comiterii faptei, respectiv că la data de 04 februarie 2010, în jurul orelor 19,30,

în locuința comună, cu un cuțit cu lama lungă de 12 cm, i-a aplicat victimei A.T.P.

o lovitură activă în zona hemitoracelui stâng, penetrantă cardiacă, în urma căreia

aceasta a decedat. De altfel, inculpata a recunoscut comiterea faptei în fața primei

instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen.

Înalta Curte apreciază

că prima instanță, cu prilejul individualizării pedepsei, a valorificat în mod corespunzător

circumstanțele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale, are un

nivel mediu de educație, în trecut a promovat un comportament nonviolent și a dovedit

atașament față de muncă și familie, ca asistent maternal profesionist depunând un

efort suplimentar timp de mulți ani pentru îngrijirea celor doi copii suferinzi

de autism, toate aceste împrejurări constituind potrivit art. 74 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) C. pen., circumstanțe atenuante care au fost avute în vedere de

către instanță atunci când a aplicat o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut

de textul incriminator, respectiv 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a

și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Astfel fiind,

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că o pedeapsă de 7 ani închisoare,

cu executare în regim de detenție, este aptă să răspundă scopului preventiv și de

reeducare al pedepsei, consfințit prin disp. art.

52

C.

pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei

și datele personale ale inculpatei, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de

altă parte.

Fată de aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. d)

C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpată împotriva deciziei

penale nr. 8/Ap din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Va casa, decizia

penală atacată și va menține sentința penală nr. 47 din 09 noiembrie 2011 a Tribunalului

Covasna.

În temeiul

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat

vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum

de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpata A.E. împotriva deciziei penale nr. 8/Ap din 31 ianuarie

2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia

penală atacată și menține sentința penală nr. 47/S din 09 noiembrie 2011 a Tribunalului

Covasna.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 mai 2012.