ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1560/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47 din 09 noiembrie 2011, Tribunalul Covasna, pornind de la aspectul că persoana fizică este ocrotită de lege într-unul din atributele ei cele mai importante care le condiționează pe toate celelalte - dreptul la viață, de la potențialul tanatogen al leziunii traumatice cauzate, localizarea ei într-o zonă vitală organismului (cea a cordului), mecanismul ei de producere constând în lovirea directă, de intensitate severă cu un obiect tăietor înțepător, soldată cu o insuficiență cardio-circulatorie acută, de la aspectul că moartea victimei a fost una violentă, a dispus următoarele: În baza art. 174, 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata A.E., la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A constatat că martora A.A.M. - fiica victimei, nu a formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpată a cuțitului cu mâner din plastic cu lungimea lamei de 12 cm.

și lățimea de 2 cm., aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata A.E. în vederea introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J., prelevare care se va realiza la eliberarea persoanei condamnate din penitenciar. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata să plătească statului suma de 6.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. 97/P/2010 din 2 septembrie 2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A.E.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. În esență, prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatei că la data de 04 februarie 2010, în jurul orelor 19,30, în locuința comună, cu o intensitate mare, i-a aplicat soțului său, victima A.T.P., o lovitură în zona hemitoracelui stâng cu un cuțit cu lama lungă de 12 cm, penetrantă cardiacă, în urma căreia aceasta a decedat ca urmare a hemoragiei interne și externe. În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: cu înscrisuri, anexându-se procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului; planșe foto; procesul-verbal de ascultare a vecinilor și actele întocmite cu ocazia intervenției ambulanței, raportul medico-legal necropsie, avizul medico-legal al I.M.L.

Târgu Mureș, avizul Comisiei Superioare a I.N.M.L. București, recurgându-se și la ascultarea martorilor A.A.M., A.M.D., precum și a învinuitei. În fața instanței de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpata a declarat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să se desfășoare numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește potrivit procedurii speciale prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. Totodată, inculpata a declarat că nu contestă mecanismul de producere a leziunii stabilit prin actele medico-legale întocmite în cauză și nu solicită administrarea de probe noi. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Victima A.T.P.

era căsătorită de 23 ani cu inculpata A.E. și locuiau în mun. Sf. Gheorghe, într-un apartament cu 3 camere. Inculpata era asistent maternal și avea în plasament două minore cu probleme neuropsihice (autism). Victima era șomeră și o ajuta pe soția sa la îngrijirea minorelor. În acel apartament, mai locuiau fiica celor doi - A.A.M. și soțul acesteia - A.M.D., fiica lor fiind însărcinată în luna a Vll-a. În data de 4 februarie 2010, după ce inculpata a culcat minorele, în jurul orelor 17,00, împreună cu victima, fiica și soțul acesteia, au servit masa, ocazie cu care victima a băut două pahare cu vin. În jurul orelor 18,10, ginerele A.M.D. a plecat la serviciu, iar la scurt timp, victima a fost trimisă de inculpată pentru a achita niște datorii la doi vecini și a efectua cumpărături la un magazin din apropiere.

Victima, care mai obișnuia să consume băuturi alcoolice, s-a întors la domiciliu în jurul orelor 19,30 și a intrat în bucătărie, unde, pe un colțar stătea fiica sa, iar inculpata era la chiuvetă, unde pe un fund din lemn, cu un cuțit de bucătărie cu lama lungă de 12 cm, tăia un cârnat congelat, în vederea preparării cinei. După ce victima a intrat în bucătărie, inculpata a început să-i reproșeze acesteia că a întârziat mai mult de oră și că ar mai fi consumat și ceva băuturi alcoolice cu diferiți prieteni cu care obișnuia să se întâlnească la barurile din vecinătatea locuinței, constatând faptul că acesta era sub influența băuturilor alcoolice. Victima a lăsat sticla de suc pe masă în bucătărie și a fugit la toaletă, timp în care inculpata a continuat să-l dojenească.

Victima a revenit în bucătărie, moment în care inculpata s-a întors spre aceasta, având în mână acel cuțit, reproșându-i în continuare că a întârziat și este în stare de ebrietate. Afirmativ, victima ar fi vrut să o îmbrățișeze pe soția sa pentru a-și cere scuze și, cu această ocazie, cuțitul aflat în mâna dreaptă a inculpatei a penetrat în hemitoracele stâng al victimei, inculpata neexcluzând însă posibilitatea ca și ea să fi acționat cuțitul în direcția victimei. După ce s-au despărțit, victima ar fi afirmat că a fost înțepată și a început să sângereze, după care i s-a făcut rău, iar soția și fiica sa au ajutat-o să se culce pe podea, fiica a încercat să-i acorde prim-ajutor, iar inculpata a apelat la 112 solicitând ambulanța și anunțând organele de poliție.

Personalul medical sosit la fața locului a încercat acordarea de îngrijiri medicale, ocazie cu care au constatat că victima e decedată. Prin raportul medico-legal de necropsie întocmit de S.M.L. Sf. Gheorghe s-a reținut că moartea victimei A.T.P. a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței cardio-circulatorii acute în urma unei plăgi înjunghiate toracice penetrante cardiace cu hemoragie internă și externă.

Având în vedere tipul leziunii traumatice și localizarea acesteia (în spațiul intercostal, penetrând doar țesuturi moi, fără atingere osoasă, care nu a penetrat septul interventricular, acesta fiind un țesut cu o structură mai densă), acești factori pledând pentru o manevrare a instrumentului cu o intensitate mică/medie, considerându-se că leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin mecanismul de lovire de corp tăietor-înțepător (de tipul cuțitului, briceagului) în condițiile stabilite de anchetă (comprimarea corpului victimei cu ocazia îmbrățișării soției sale, ce avea în mâna dreaptă un cuțit), dar neputându-se exclude cu certitudine nici mecanismul de lovire directă cu corp tăietor înțepător, s-a stabilit că între leziunile traumatice descrise și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Avizul medico-legal nr. 16/E2/2010 al I.M.L Târgu Mureș a confirmat, în parte, concluziile raportului de autopsie, iar prin avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală a I.N.M.L. „Mina Minovici” București, s-au reținut următoarele: leziunea traumatică, ținând cont de traiectul (canalul) și organele afectate, s-a putut produce prin lovire activă cu corp înțepător-tăietor; asemenea leziuni necesită o forță mai mare, mecanismul relatat nu este suficient (apt) pentru a le produce (varianta inculpatei și a martorei în faza de urmărire penală). Coroborând actele medico-legale cu declarațiile inculpatei A.E. și cu cele ale martorei A.A.M.

(singurul martor ocular), instanța a constatat vinovăția inculpatei la comiterea infracțiunii de omor calificat, vinovăție ce îmbracă forma intenției indirecte întrucât inculpata, într-adevăr, nu a urmărit uciderea soțului său, însă a prevăzut și acceptat producerea rezultatului din moment ce nu a lăsat cuțitul din mână, ba chiar mai mult, a poziționat obiectul vulnerant în direcția victimei - în zona hemitoracelui stâng, deși a observat că victima se îndreaptă spre ea și cunoștea comportamentul acesteia în astfel de momente (de a o lua în brațe pentru a o împăca). În drept, s-a stabilit că fapta inculpatei A.E. constând în aceea că, la data de 04 februarie 2010, în jurul orelor 19,30, în locuința comună, cu un cuțit cu lama lungă de 12 cm, i-a aplicat victimei A.T.P.

o lovitură activă în zona hemitoracelui stâng, penetrantă cardiacă, în urma căreia aceasta a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen. În procesul de individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, reduse cu 1/3 potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., dispozițiile părții generale ale Codului penal, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatei. Cu privire la elementele ce caracterizează persoana inculpatei, instanța a reținut că aceasta este în vârstă de 45 de ani, nu are antecedente penale, provine dintr-o familie legal constituită, părinții inculpatei sunt pensionari și se află în relații bune cu aceștia, inculpata mai are o soră cu care păstrează legături apropiate.

Din căsătoria inculpatei cu victima A.T.P., încheiată în anul 1987, a rezultat un singur copil, A.A.M. (23 de ani, absolventă a Facultății de Matematică Informatică, căsătorită cu A.M.D., 29 de ani, sergent S.R.I.), la rândul ei mama unui copil în vârstă de 4 luni. Aceasta și membrii familiei sale locuiesc în apartamentul deținut de inculpată, care oferă condiții locative optime. Până la data morții violente a soțului, inculpata împreună cu victima au conviețuit într-un mediu familial echilibrat, nonconflictual, bazat pe înțelegere, afecțiune și sprijin reciproc. Inculpata a lucrat de la vârsta de 16 ani, inițial ca muncitor necalificat, ulterior, în anul 2001, a fost atestată ca asistent maternal profesionist în cadrul D.G.A.S.P.C.

Covasna, având în creștere și educare două minore (cu vârste de 5, respectiv 8 ani) cu tulburări neuropsihice (autism). Din această activitate solicitantă mai ales din punct de vedere psihic (având în vedere nevoile speciale ale copiilor), inculpata realiza un venit lunar de 1.200 RON. Din informațiile obținute de la P.J., asistentul social care coordona și controla activitatea inculpatei, a rezultat că inculpata s-a achitat în mod conștiincios de atribuțiile de serviciu, dezvoltând relații apropiate familiale cu cei doi copii, de care se îngrijea în mod exemplar. Acesta a mai relatat că în anul 2006, cu ocazia unei inspecții neanunțate ce a avut loc la locuința inculpatei, aceasta din urmă a fost deosebit de apreciată și lăudată pentru modul în care se raporta la cei doi copii cu nevoi speciale și le asigura condiții foarte bune de creștere și educare.

Totodată, a mai afirmat că în cadrul examinărilor psihologice anuale (obligatorii asistenților maternali profesioniști) la inculpată nu s-au evidențiat tendințe de agresivitate sau alte probleme de natură psihică sau emoțională. S-a apreciat că lipsa antecedentelor penale, nivelul mediu de educație, comportamentul nonviolent în trecut, atașamentul față de muncă și familie, situația materială, financiară și locativă stabilă, stilul de viață pro-social și, nu în ultimul rând, efortul suplimentar depus de inculpată timp de 9 ani pentru îngrijirea celor doi copii cu tulburări neuropsihice (autism), sunt împrejurări ce constituie potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., circumstanțe atenuante și au fost avute în vedere de către instanță la stabilirea pedepsei.

În consecință, în baza art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., pedeapsa a fost redusă sub minimul special prevăzut de textul incriminator (care în speță este de 10 ani, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.), instanța aplicând inculpatei A.E. pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Deși dispozițiile art. 71 C. pen. prevăd ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., tribunalul a constatat că infracțiunea comisă de către inculpată nu este de natură a o decade pe aceasta din dreptul de a alege și nici din dreptul de a ocupa o funcție, profesie sau activitate.

Împotriva acestei soluții au promovat apel atât inculpata, care a solicitat redozarea pedepsei principale și a celei complementare aplicate, urmare a acordării unei mai mari eficiente circumstanțelor atenuante, dar și schimbarea modalității de executare, cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, care a opinat pentru majorarea cuantumului pedepsei. Prin decizia penală nr. 8/Ap din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinței penale nr. 47 din 09 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care a desființat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatei A.E.

și, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., de la 7 ani la 9 ani închisoare. A majorat durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată aceleiași inculpate de la 2 ani la 3 ani. Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința apelată. Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale de către inculpata A.E. A fost obligată apelanta-inculpată A.E.

la plata către stat a sumei de 150 RON reprezentând cheltuieli judiciare, din care 50 RON onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție. Restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Instanța de prim control judiciar, ținând cont că pericolul social devine un criteriu de bază atât în operațiunea de stabilire, de către legiuitor, a limitelor speciale ale pedepsei pentru fiecare tip particular de infracțiune, cât și în operația de adaptare, de către judecător, a fiecărei pedepse concrete, că dacă legiuitorul ține seama de pericolul social abstract, caracteristic tuturor infracțiunilor de același tip, judecătorul se călăuzește după gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, care se reflectă în pedeapsa aplicată, el raportând practic fapta particulară la sistemul de valori în general acceptate, plasând-o la nivelul de gravitate adecvat, văzând că în cazul infracțiunilor de rezultat urmarea este suficientă pentru conturarea infracțiunii și determinarea răspunderii penale, a apreciat că pericolul social propriu infracțiunii în discuție nu se reflectă în pedeapsa aplicată prin hotărârea atacată, că deși rezultatul s-a produs datorită acțiunii exclusive a inculpatei, iar impulsul antisocial a fost unul accidental, un impuls trecător și nu aflat în stare latentă în fondul caracterului, rezultatul se distanțează sub raportul gravității de toate celelalte infracțiuni.

S-a mai reținut că pedeapsa aplicată nu e perfect adaptată cazului individual concret, nefiind adecvată în raport cu fapta săvârșită, care rămâne în centrul procesului de individualizare, cu periculozitatea inculpatei, cu gradul său de moralitate și șansa de reeducare pe care ea o prezintă, regretul său neputând-o absolvi de răspunderea penală, mai ales că în raport cu victima a abordat un stil de comunicare deficitar, având abilități scăzute de gestionare a situațiilor conflictuale. S-a stabilit că în operația de individualizare judiciară a pedepsei urmează a se porni de la limitele speciale fixate prin lege pentru infracțiunea săvârșită, de la incidența prevederilor art. 76 alin. (2) C. proc.

pen., de la natura și pericolul social concret al faptei, de la tulburarea pe care ea a produs-o în mediul social, de la rezultatul produs, generat de acțiunea agresivă exercitată asupra victimei, neputându-se omite evoluția comportamentală a inculpatei care poate fi direcționată pozitiv, în condițiile în care aceasta va fi inclusă în programe de consiliere individuală care să urmărească dobândirea controlului asupra propriului comportament. Date fiind, pe de o parte, mecanismul de producere a leziunilor traumatice, reieșit și din concluziile Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L.

„Mina Minovici”, însușite de altfel de inculpată în mod necondiționat, zona de impact vizată, contextul derulării faptei, iar pe de altă parte, concluziile inserate în referatul de evaluare, aspectul că inculpata nu prezintă un pericol pulsional permanent datorat toleranței scăzute la frustrare, nereacționând violent de fiecare dată când se simte „provocată” din punct de vedere psihologic, s-a apreciat că pedeapsa de 7 ani închisoare nu e de natură a-i anihila concepțiile și deprinderile antisociale, a stopa o ipotetică perseverență infracțională, considerent față de care aceasta a fost majorată la 9 ani. În legătură cu pedeapsa complementară, aceasta fiind menită să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală, constatându-se că inculpata, asistent maternal, până la acel moment și-a onorat în mod conștiincios atribuțiile căzute în sarcina sa, demonstrând că prezintă garanțiile morale pentru a exercita prerogativele prevăzute de C. fam.

pentru a fi părinte, tutore sau curator, s-a apreciat corectă soluția dată la fond privitor la conținutul pedepsei complementare, întrucât ceea ce trebuie să primeze sunt interesele copilului, infracțiunea în discuție nefiind de natură să o decadă de drept pe inculpată din drepturile părintești ori din drepturile derivate din tutelă sau curatelă. Dată fiind, însă, menirea pedepselor complementare, aceea de a completa represiunea instituită prin pedeapsa principală, s-a apreciat a fi oportună o mărire a duratei exercițiului ei, tocmai pentru a se îndeplini funcția de reeducare și exemplaritate. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpata A.E., solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate și, pe fond, să se dea eficiență circumstanțelor atenuante și să se procedeze la redozarea pedepsei, iar în măsura în care aceasta va fi coborâtă sub 4 ani, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că instanța de apel și instanța de fond au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, respectiv cea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen.

Înalta Curte constată însă că recursul declarat de inculpata A.E., fundamentat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., este fondat, urmând a casa decizia penală atacată și a menține sentința penală nr. 47 din 09 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna, pentru motivele care vor fi expuse în continuare. Principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea, cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului. Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune. Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatei instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., precum și dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. privind recunoașterea vinovăției, aplicând o pedeapsă de 7 ani închisoare care, însă, a fost majorată de instanța de apel la 9 ani închisoare. S-a ținut cont și de pericolul social la faptei săvârșite, de urmarea produsă, de persoana inculpatei și de împrejurările comiterii faptei, respectiv că la data de 04 februarie 2010, în jurul orelor 19,30, în locuința comună, cu un cuțit cu lama lungă de 12 cm, i-a aplicat victimei A.T.P. o lovitură activă în zona hemitoracelui stâng, penetrantă cardiacă, în urma căreia aceasta a decedat. De altfel, inculpata a recunoscut comiterea faptei în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că prima instanță, cu prilejul individualizării pedepsei, a valorificat în mod corespunzător circumstanțele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale, are un nivel mediu de educație, în trecut a promovat un comportament nonviolent și a dovedit atașament față de muncă și familie, ca asistent maternal profesionist depunând un efort suplimentar timp de mulți ani pentru îngrijirea celor doi copii suferinzi de autism, toate aceste împrejurări constituind potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., circumstanțe atenuante care au fost avute în vedere de către instanță atunci când a aplicat o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de textul incriminator, respectiv 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Astfel fiind, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin disp. art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatei, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte. Fată de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpată împotriva deciziei penale nr. 8/Ap din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa, decizia penală atacată și va menține sentința penală nr. 47 din 09 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata A.E. împotriva deciziei penale nr. 8/Ap din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 47/S din 09 noiembrie 2011 a Tribunalului Covasna. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2012.