ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3367/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 935 din 11 noiembrie 2009, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata C.D.B. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

A luat act că partea vătămată B.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a cuțitului cu mâner din plastic, lama metalică, vârf ascuțit, cu lungimea de 25 cm, identificat în Raportul din 10 iulie 2008 al I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică, cu nr. 3, folosit de inculpată la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpata la 2.500 RON, cheltuieli judiciare către stat în cont IBAN X; C. fisc. Y, deschis la Trezoreria Sector 4 București, beneficiar Tribunalul București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică din 23 iunie 2009 a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata C.D.B. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În fapt, s-a reținut că în data de 18 ianuarie 2008, în jurul orelor 19:00, în locuința inculpatei situată în București, sector 5, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, generată de comportamentul agresiv al victimei, inculpata C.D.B. l-a ucis pe B.D.D. (concubinul inculpatei), lovindu-l o singură dată, cu un cuțit în zona hemitoracelui stâng.

Prima instanță a audiat inculpata, partea vătămată B.L. și martorii I.R., M.M., C.C. și N.A.D. și a încuviințat în favoarea inculpatei proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, cu unele nuanțe, precizând că acceptat ca victima să locuiască în domiciliul său, în urmă cu 4 ani de zile și datorită faptului că aceasta nu a mai vrut să muncească și nu o mai respecta, a dat-o afară din casă. Victima revenea și spunea că îi este foame, că îi este sete, o amenința că se omoară, ținând o lamă între degete și demonstrându-i cum o să se taie pe burtă.

După 7 luni de concubinaj a fost conceput minorul C.Ș.R., motiv pentru care inculpata a menținut relația cu victima și a încercat să-i găsească un loc de muncă la SC K. SA și pentru că aceasta din urmă nu a dat dovadă de seriozitate, în sensul că vorbea urât cu șefii, lipsea repetat și pleca în timpul programului, și-a pierdut serviciul.

Inculpata a mai menționat că victima venea deseori beată acasă, la ore târzii, o amenința că o să o taie cu lama pe față, o bătea pentru motive neîntemeiate, motiv pentru care au fost sesizate și organele de poliție care au amendat-o.

În seara zilei de 18 ianuarie 2009, victima a venit acasă în stare de ebrietate, iar inculpata i-a reproșat că nu are serviciu, discuția având loc în bucătărie, iar în timp ce aveau loc aceste discuții, victima se uita atât la inculpată, cât și la un cuțit ce se afla pe masă, schimbul de priviri fiind repetat. Întrucât inculpatei i s-a făcut frică, a întins mâna și a luat cuțitul, moment în care victima s-a ridicat și a luat-o pe inculpată în brațe, strângând-o de umeri.

Aceasta a mai declarat că nu își explică de ce cuțitul a intrat în pieptul victimei deoarece intenția sa atunci când a pus mâna pe cuțit a fost de a-l lua și de a-l pune în sertar, și nu de a o lovi pe victimă. Consideră că, involuntar, în momentul în care victima a ținut-o în brațe, încercând să scape de forța acesteia, a smucit din mâini în lateral și a lovit-o cu cuțitul. Inculpata a mai relatat că înainte de a lovi victima cu cuțitul, o singură dată în zona inimii, aceasta o întreba dacă intenționează să o dea afară din casă în plină iarnă, prefăcându-se că o mușcă pe față.

Din aceeași declarație, tribunalul a mai reținut că altercația dintre cei doi a fost de scurtă durată, poate o fracțiune de secundă, după lovitura primită cu cuțitul în zona inimii, victima a căzut. După acest moment, inculpata a schimbat-o pe victimă de tricou și de pantalonii care erau plini de sânge, după care a mers la o vecină, respectiv, la martora M.M. și speriată i-a spus că „D. s-a înțepat". Din casa acestei martore a fost chemată Salvarea, iar medicii au constatat decesul și au chemat Poliția.

Inculpata a mai menționat că nu a intenționat să-l ucidă pe concubinul său, că în prezent are același loc de muncă, la F.C., de 22 ani, iar în îngrijirea sa are o fată de 18 ani, bolnavă, cu tumoră pe creier, minorul rezultat din relația de concubinaj cu victima, precum și pe mama sa, care este bătrână și bolnavă.

Din declarațiile celorlalți martori, tribunalul a reținut că între părți existau stări conflictuale datorită victimei care provoca scandaluri în casă, îi adresa inculpatei injurii, deranja liniștea locatarilor de pe scară, nu avea un loc de muncă, consuma băuturi alcoolice și nu o respecta pe inculpată.

Din declarația martorei C.C., mama inculpatei, a rezultat că victima B.D.D. o bătea pe inculpată, nu aducea bani în casă, iar cei doi au stat despărțiți majoritatea perioadei.

Din declarația martorului N.A.D. a rezultat că victima avea o atitudine necorespunzătoare față de inculpată, și ori de câte ori acesta venea în vizită îl găsea pe B.D. în fața blocului, se tăia cu lama între degetele de la mâini invocând că o iubește pe concubina sa.

Din concluziile Raportului medico-legal de necropsie nr. A/2008 al Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici" a rezultat faptul că moartea victimei B.D.D. a fost violentă și s-a produs prin tamponadă cardiacă prin hemopericard consecutiv plăgii înjunghiate, de la nivelul hemitoracelui stâng anterior parasternal, profundă penetrantă în cavitatea pericardică și perforată cardiac.

Chiar dacă inculpata a relatat că a acționat involuntar, fără intenția de a ucide victima, din analiza întregului material probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că inculpata C.D.B. a săvârșit infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu intenție directă deoarece a ucis-o pe victima B.D.D. printr-o activitate materială ce a constat într-o acțiune de înjunghiere ce a vizat un organ vital (a fost penetrată profund cavitatea pericardică și perforată cardiac, ca urmare a folosirii unui corp dur, ascuțit de tip înțepător - cuțit cu lamă metalică cu vârf ascuțit și cu o lungime de 25 cm).

Cu privire la circumstanța atenuantă reținută de parchet, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., s-a constatat că fapta săvârșită în prezenta cauză nu a fost urmarea unei puternice tulburări sau emoții a inculpatei, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei acesteia sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Împrejurările relatate de inculpată, că victima a generat în timp stări conflictuale, a consumat băuturi alcoolice, a bătut-o, nu a avut un loc de muncă sau că nu a respectat-o, nu constituie în sine un act de provocare de natură să determine inculpatei o puternică tulburare sau emoție, care să inducă acesteia imposibilitatea de control asupra acțiunilor sale, cu atât mai mult cu cât inculpata ar fi avut posibilități legale de a o determina pe partea vătămată să nu mai vină în domiciliul său. Dimpotrivă, din declarațiile inculpatei și ale mamei acesteia a rezultat că de sărbătorile anului 2008, victima a fost primită în casă cu înțelegerea că se va liniști și își va găsi un loc de muncă, ceea ce denotă inconsecvența inculpatei în afișarea unui comportament ferm de a întrerupe orice legătură definitivă cu victima, concubinul său.

Pentru a se reține circumstanța atenuată a provocării nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare. Pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată foarte gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât acesta să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă, prin săvârșirea de infracțiuni.

Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație.

De asemenea, prevederile art. 73 lit. b) C. pen. impun existența unei legături de cauzalitate între acțiunea persoanei vătămate, realizate exclusiv prin modalitățile limitativ determinate de lege, respectiv violență, atingere gravă a demnității persoanei sau alte acțiuni ilicite grave și reacția inculpatei, reacție care, în speța de față nu există, inculpata nereacționând ca urmare a unei acțiuni provocatoare a părții vătămate.

Astfel, relațiile conflictuale dintre inculpată și victimă, împrejurarea că aceasta din urmă insista să reia conviețuirea, așteptând-o pe inculpată în scara blocului etc. nu pot constitui un atac de natură a pune în pericol grav persoana sa.

De asemenea, circumstanțele generale ale comiterii infracțiunii nu pot fundamenta concluzia existenței provocării, chiar dacă ele sugerează momente de încordare și enervare, deoarece condițiile scuzei provocării sunt foarte exact reglementate de lege, nefiind suficient ca inculpata să fi fost sub imperiul unei tulburări în momentele critice, cerându-se ca aceste tulburări să fie puternice și determinate de acțiuni concrete și clar definite prin lege, întreprinse de victimă.

În acest sens, motivația inculpatei și reținerea parchetului că aceasta ar fi săvârșit fapta datorită repetatelor conflicte ivite între cei doi nu pot duce la aprecierea că acestea au generat puternice tulburări sau emoții, întrucât victima nu a dovedit o agresivitate sau o altă comportare de natură a-i determina pe cei din jur să nu fie în stare să se abțină de la a-i provoca decesul.

În acest sens, trebuie avută în vedere declarația inculpatei și a martorilor audiați în cauză, din care rezultă și împrejurarea că discuțiile purtate între părți nu au atins un prag atât de înalt încât să nu o poată stăpâni pe inculpată, la momentul săvârșirii faptei. Dimpotrivă, din probatorii a rezultat că din bucătăria imobilului unde discutau părțile, nu s-au auzit discuții aprinse.

Reținerea împrejurării că victima s-a comportat de așa natură încât inculpata a acumulat în timp tulburări și emoții puternice ce au determinat-o să curme viața unui om nu poate fi însușită de tribunal, deoarece nu este legal, moral și nici creștinește ca fiecare să-și facă dreptate, după propria sa judecată, mergând până la îndepărtarea definitivă a unei ființe din ambientul său.

Împotriva soluției au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., care nu se justifică, dată fiind conduita procesuală nesinceră, și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 și 76 lit. a) C. pen. în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 75 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen. și condamnarea inculpatei la o pedeapsă situată la minimul special prevăzut de lege.

Prin motivele scrise s-a arătat că în raport de relațiile preexistente dintre inculpată și victimă, care a agresat-o atât fizic, cât și psihic pe inculpată timp de 2 ani de zile, în cauză este incidentă circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., așa cum de altfel s-a motivat și reținut și în rechizitoriu.

Inculpata a solicitat reducerea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 56/A din 5 martie 2010 a respins ca nefondate ambele apeluri.

Împotriva deciziei a declarat recurs numai inculpata, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. A susținut că, greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică, câtă vreme din materialul probator administrat rezulta clar că a săvârșit fapta în condițiile unei puternice tulburări, determinate de numeroasele provocări din partea victimei, produsă prin violență și printr-o atingere gravă a demnității.

A cerut ca la stabilirea pedepsei să se aibă în vedere că a săvârșit fapta fiind provocată, dar în același timp și de conduita anterioară ireproșabilă, că este în câmpul muncii de 23 de ani la F.C.K., are răspunderea unei familii cu grave probleme, o mamă cu multiple intervenții chirurgicale pe cord, o fiică de 18 ani cu handicap motor de gradul II și copilul în vârstă de 3 ani rezultat din relația cu victima.

Verificând hotărârile atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.

Prima instanță a înlăturat circumstanța atenuantă legală a provocării cu motivarea că împrejurările relatate de inculpată, că victima a generat în timp stări conflictuale, consuma băuturi alcoolice, a bătut-o, nu muncea și nu o respecta nu constituie în sine un act de natură a produce o puternică tulburare sau emoție care să inducă acesteia imposibilitatea de control asupra acțiunilor sale, cu atât mai mult cu cât inculpata ar fi avut posibilități legale de a o determina pe victimă să nu mai vină în domiciliul său. Mai mult de atât, se arată în considerentele sentinței, din declarațiile inculpatei și a mamei acesteia a rezultat că de sărbătorile anului 2008 victima a fost primită în casă cu înțelegerea că se va liniști și își va găsi un loc de muncă, ceea ce denotă inconsecvența inculpatei în a avea un comportament ferm de a întrerupe orice legătură.

Motivația inculpatei și reținerea în actul de sesizare a instanței că fapta a fost săvârșită datorită repetatelor conflicte ivite între cei doi nu pot duce la aprecierea că acestea au generat puternice tulburări sau emoții, întrucât victima nu a dovedit agresivitate sau o altă comportare de natură a-i determina pe cei din jur să nu fie în stare să se abțină de la a-i provoca decesul. Prima instanță a ajuns la această concluzie invocând declarațiile inculpatei și a martorilor audiați în cauză, din care ar rezulta că discuțiile purtate între părți nu au atins un prag atât de înalt încât să nu o poată stăpâni pe inculpată la momentul săvârșirii faptei (din bucătăria în care a avut loc omorul nu s-au auzit discuții aprinse).

La rândul său, instanța de control judiciar a considerat că în mod corect prima instanță nu a reținut săvârșirea faptei în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., atâta timp cât din probe rezultă că discuția dintre inculpată și victimă a fost de scurtă durată, iar victima nu s-a manifestat violent față de inculpată, căreia i-a spus că o iubește și o roagă să nu o dea afară din casă, după care a luat-o în brațe strângând-o de umeri, moment în care inculpata a lovit cu cuțitul o singură dată.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă legală săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Ceea ce justifică atenuarea răspunderii penale în cazul provocării este starea de puternică tulburare, adică de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie ori indignare generată în psihicul infractorului de conduita victimei și care, slăbind puterea de inhibiție a forțelor ce intră în procesul de deteriorare a voinței, explică luarea rezoluției infracționale și înfăptuirea ei. În aceste condiții, infracțiunea săvârșită este într-o măsură consecința comportării nedrepte a victimei, deoarece infractorul, deși vinovat, nu ar fi comis fapta dacă nu s-ar fi găsit într-o stare de puternică tulburare sufletească sau emoție determinată de actul provocator.

Legiuitorul, enumerând limitativ acțiunile susceptibile de a genera starea de provocare, arată că aceasta poate fi produsă „prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă”. În principiu, orice asemenea acțiune, considerată sub aspectul său material, obiectiv poate constitui izvorul stării de provocare, indiferent de ce și-a reprezentat și voit autorul ei. Existența tulburării sau emoției și intensitatea sa trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, judecătorul trebuind să procedeze la o analiză concretă a stării sufletești în care s-a aflat infractorul după comiterea actului provocator, până în momentul săvârșirii infracțiunii.

În raport de datele cauzei, Înalta Curte apreciază că inculpata a săvârșit infracțiunea în condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Din probele administrate rezultă că inculpata și victima s-au cunoscut în luna februarie 2006 și după scurt timp au intrat în concubinaj, iar victima nu avea loc de muncă și locuia în stradă.

Din relațiile celor doi a rezultat minorul C.Ș.R.

Datorită comportamentului necorespunzător al victimei, părțile s-au despărțit în mai multe rânduri, de fiecare dată la insistențele victimei și amenințărilor că se sinucide inculpata reluând conviețuirea.

Susținerile inculpatei că în nenumărate rânduri a fost agresată de victimă sunt confirmate de martorii N.A.D. și I.R., președintele Asociației de locatari din blocul în care locuiește inculpata, cum și de certificatul medico-legal din 1 februarie 2007 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” și procesul-verbal de contravenție din 7 ianuarie 2008 dresat de polițiștii de la Poliția Sector 5 București.

Firea și comportamentul violent al victimei sunt descrise cel mai convingător de tatăl acesteia, B.L., care nu a înțeles să participe în proces în calitate de parte civilă și a fost audiat ca martor în cursul urmăririi penale și în prima instanță. Martorul a declarat că după anul 1989, fiul său a început să le facă probleme, fura, se droga, și-a tăiat tendoanele, a încercat să-l omoare pe el și pe soția sa, a încercat să-și violeze sora, în final fiind internat la Spitalul nr. 9 și apoi condamnat pentru mai multe furturi din magazine.

Așa fiind, în lipsa unor martori care să perceapă direct omorul, este credibilă declarația detaliată dată de inculpată în fața tribunalului, în care a relatat viața împreună cu victima, comportamentul jignitor și violent și manifestarea acesteia în momentul imediat premergător lovirii cu cuțitul. Astfel, inculpata a arătat că în seara respectivă victima a venit acasă în stare de ebrietate și ea i-a reproșat că nu are serviciu, iar victima a luat-o de umeri și a întrebat-o de ce vrea să o dea afară din casă, comportându-se ca și cum voia să o muște de obraz. În aceste împrejurări, inculpata a luat cuțitul de pe masă, cuțit înspre care, în timpul certei, victima s-a uitat de mai multe ori, și a lovit. Comportarea victimei a fost greșit interpretată de ambele instanțe, neputând avea semnificația unui gest de tandrețe sau rugăminte de a nu fi dată afară din casă. Împrejurarea că discuțiile (cearta) dintre părți nu au atins un prag atât de înalt încât să nu se poată stăpâni de a lovi cu cuțitul, această concluzie fiind trasă de faptul că din bucătăria unde discutau părțile nu s-au auzit discuții aprinse, este subiectivă, contrazisă de probele administrate.

Din probele administrate mai rezultă că spre deosebire de victimă, inculpata este o persoană liniștită, stimată de vecini, muncitoare, având o vechime în aceeași fabrică de peste 28 de ani, fiind singura care întreținea o mamă bolnavă cu repetate intervenții pe cord, o fiică de 18 ani cu un grav handicap locomotor, pe copilul născut din concubinajul cu victima și, nu în ultimul rând, și pe victimă.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează să admită recursul în temeiul art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen., să caseze decizia în întregime și sentința atacată în parte și, rejudecând cauza, să o condamne pe inculpată pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare.

Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că va dispune, în temeiul art. 86

1

C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani și 4 luni.

Potrivit art. 86

3

C. pen., inculpata va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării pedepsei sub supraveghere se va dispune și suspendarea pedepsei accesorii.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata C.D.B. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 5 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 935 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 - art. 76 C. pen., condamnă pe inculpata C.D.B. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

- art. 86

2

C. pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani și 4 luni.

Pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 septembrie 2010.

Procesat de GGC - AZ