ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3709/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3709/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 756/ F din data 26

iunie 2008 de pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au dispus

următoarele:

În baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.,

cu aplicabilă art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat

pe inculpata D.C. la 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a)

și b) C. pen. și, de asemenea, s-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii pe 5 ani a drepturilor prevăzută de art. 65

raportat. la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de

la 14 august 2006 la zi. În conformitate cu art. 350 C. proc. pen., a menținut

starea de arest a inculpatei.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a

confiscat bastonul de metal folosit la agresiune.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligată inculpata la 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București dosar nr. 4438/P/2006 din 11 ianuarie 2007 a fost trimisă

în judecată, în stare de arest, inculpata D.C. pentru infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. S-a reținut

din materialul probator (proces-verbal de sesizare, planșe foto, raport medico

- legal de necropsie nr. A 3/1257/2006 privind victima D.E., raport de

constatare tehnico științific nr. 211244/2006, 211288/2006, declarații martori)

că, în seara zilei de 13 august 2005, inculpata și-a lovit mama, numita D.E.,

în mod repetat, pe toată suprafața capului, corpului și membrelor, cu un baston

metalic, victima decedând în acea seară.

În fapt, s-a reținut că inculpata locuia cu

victima, pe care o îngrija de mai bine de 8 ani, aceasta având mai multe boli

psihice - epilepsie, demență senilă.

Victima, în acea seară, cu toate insistențele

inculpatei de a o duce la baie, și-a făcut nevoile în cameră. Această situație,

pe un fond de surmenaj, a enervat-o pe inculpată, care a început să-i aplice

lovituri cu bastonul pe unde apuca. Victima a fost dusă în baie pentru a fi

spălată de inculpată dar, cum aceasta nu reacționa, inculpata s-a enervat și a

lovit-o în continuare, aceasta decedând în baie.

Din raportul medico - legal de necropsie nr. A3

1257/2006 rezultă că moartea a fost violentă, datorat șocului traumatic și

hemoragie, ca o consecință a unor politraumatisme craniene, faciale, echimoze,

fracturi costale, rinichi de șoc.

Chiar inculpata a declarat că în urma

activității depuse, să spele pe jos, să-i spele hainele, să-i facă victimei

baie, refuzul victimei de a ieși din baie i-a produs o stare de surescitare ce

a determinat lovirea acesteia. A fost sunată de o vecină care s-a oferit să o

ajute, dar a refuzat, și a încercat s-o scoată din baie, chiar să-i dea un

medicament. Văzând că victima nu mai reacționează, inculpata a telefonat

vecinei, martora M.V., a rugat-o să vină, dar aceasta nu a venit spunând să

sune la salvare. În final, inculpata a sunat la salvare. S-au descoperit, cu

ocazia cercetărilor la fața locului, victima decedată în baie, urme de sânge

peste tot în baie, pe hainele inculpatei (constatându-se că aparțin victimei D.E.).

Au fost audiați și alți martori ce au văzut victima în baie, a fost audiat

medicul de la salvare, și asistentul, care arată aceeași situație de fapt.

Inculpata era agitată, a recunoscut că a lovit-o pe victimă, enervată de

acțiunile acesteia.

În cursul cercetării judecătorești inculpata

a declarat că regretă sincer ce s-a întâmplat, că era obosită, era târziu, avea

probleme la serviciu. Victima s-a ridicat de la televizor și s-a dus în cameră

unde și-a făcut nevoile. A dus-o la WC unde s-a așezat pe capac. S-a preocupat

să spele în dormitor și când s-a dus în WC era și aceasta plin de excremente.

Această situație a enervat-o, fiind într-o stare de tulburare psihică, situație

în care a luat un băț și a început să o lovească. A mai arătat că a luat

pastile să-i dea victimei. A luat-o de umeri, s-o bage în baie, dar,

sprijinindu-se de chiuvetă, aceasta a căzut (s-a dărâmat chiuveta), s-a lovit

în cădere odată cu chiuveta. A reușit să o așeze în baie, a spălat-o peste tot,

dar victima nu a vrut să iasă din baie așezându-se cu spatele la inculpată.

După ce a spălat-o pe spate, vrând s-o întoarcă aceasta a alunecat și s-a lovit

de robinet, a ridicat-o, dar iar a alunecat, lovindu-se, situație care a

enervat-o și mai rău, și a luat din nou bățul rupt, să o lovească. Când a văzut

că are mâinile vinete, s-a speriat și s-a oprit. în timp ce o lovea, a sunat o

vecină s-o ajute, dar nu a fost de acord deoarece ar fi văzut-o pe victimă

lovită. Deoarece o venă de la mână se spărsese, i-a pus leucoplast. După un

timp, crezând că victima se va ridica singură, a chemat vecina. Când i-a pus

leucoplastul, victima i-a spus s-o lase puțin, că se va ridica singură. Vecina,

când a venit și-a văzut-o, a refuzat s-o ajute pe inculpată s-o ridice și i-a

spus acesteia să cheme salvarea. Chiar inculpata i-a declarat vecinei că îi

este frică să sune la salvare pentru că ea a lovit-o pe victimă. A sunat la

salvare, iar până la sosirea acesteia, a încercat să-i dea medicamente și să-i

facă respirație gură la gură. Arată că toată această scenă a avut loc între

orele 7,30 și 1,00 noaptea.

S-au depus la dosar memorii ale inculpatei, cu

aprecierile procesuale ale faptei și a situației sale susținând că numai bolile

tiroidiene de care suferă, și medicamentele luate seara, au putut determina sau

cauza acea stare de tulburare nervozitate care s-o conducă la violente.

A fost audiată martora M.V. care a descris

aceeași situație de fapt. Faptul că a auzit țipetele inculpatei și și-a dat

seama că n-o poate scoate pe mama sa din baie. A sunat-o s-o ajute, dar a fost

refuzată, ca apoi, după 20 de minute, să-i ceară ajutorul, că s-a dus sus, a

văzut victima în baie, nu vorbea, avea multiple lovituri, îi curgea un fir de

sânge din gură, și a tras concluzia că se instalase semnele cadaverice, și a

refuzat s-o ajute pe inculpată. I-a sugerat să cheme salvarea, iar aceasta i-a

declarat că-i e frică să vină salvarea s-o vadă așa. A sunat la salvare, apoi a

părăsit casa și nu a mai revenit, știe că de 8 ani o îngrijea deosebit pe

victimă, chiar martora ajutând-o la îngrijirea ei: a fost la spital, a stat cu

aceasta, a dus-o la munte pe victimă.

Au fost audiați martorii propuși prin

rechizitoriu care au menținut declarațiile date. Medicul de pe salvare a

constatat urmele, poziția victimei și intervenția decesului în jurul orei 12,00.

Arată că inculpata încerca și după venirea salvării s-o resusciteze pe victimă

nevenindu-i că creadă că mama sa a decedat.

S-au solicitat și admis ca probe în apărare:

situația medicală a inculpatei, raportul de expertiză, care să stabilească dacă

boala de care suferă inculpata putea să-i producă stare psihoitică, tulburări

psihice, stare de enervare excesivă, suplimentul la raportul medico - legal de

necropsie, raport medico-legal psihiatric a inculpatei, s-au atașat actele

medicale ale inculpatei, actele medicale ale defunctei D.E. Au fost audiați

martori în circumstanțe. Din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică

rezultă că inculpata suferea de stare depresivă anxioasă, păstrând capacitățile

psihice de apreciere critică a consecințelor faptelor sale.

A fost avizat de Comisia superioară de

avizare a I.M.L. raportul de expertiză de necropsie, pe care îl validează și

prin răspunsul din data de 1 februarie 2008.

S-au depus la dosar o serie răspunsuri ale

medicilor legiști față de cererea de apărării, cu privire la cauzele

leziunilor, vechimea lor, și dacă puteau provoca decesul, s-a completat raportul

medico - legal psihiatric al inculpatei și cu un nou diagnostic - tulburări

anxioase, situațional juridic, și hipertiroidism.

Analizând întreg materialul probator, prima

instanță a reținut ca dovedită situația de fapt expusă în actul de sesizare,

astfel:

În seara de 13 iulie 2006, inculpata care

locuia cu mama sa, victima D.E., enervată de deranjamentul făcut de victimă: a

făcut pe jos în dormitor, a făcut în baie, pe jos, deși o așezase pe WC, a

dărâmat chiuveta și a alunecat, a luat un baston de metal, aplicându-i acesteia

multiple lovituri în toate zonele corpului. Cu greu a reușit s-o urce în cadă

dar, și aici, a alunecat de două ori, s-a

lovit

și nu a reușit să o scoată din baie, ceea ce a enervat-o din nou, începând s-o

lovească pe victimă.

Instanța a reținut că inculpata a aplicat o

multitudine de lovituri victimei cu un obiect dur, că în urma gesturilor

violente încercarea de a o duce în baie s-a soldat cu prinderea chiuvetei de

victimă, ceea ce a determinat căderea chiuvetei, că, prin această cădere și

spargere, victima a suferit leziuni pe lângă cele produse de inculpată, dar în

legătură directă cu acțiunea inculpatei. După introducerea în baie a victimei

cu forța de către inculpată, aceasta a alunecat de 2 ori, situație în care este

posibilă ruperea coastelor și leziunile deschise la cap. S-a apreciat de

instanța de fond că a existat „un conglomerat de lovituri”, unele date de

inculpată, care probabil că, prin ele însele, nu puteau produce ruperea

coastelor, hemoragii interne, dar că prin acțiunea inculpatei, acțiune dură de

a pune în baie pe victimă, s-au produs și alte leziuni grave care,

producându-se într-o perioadă relativ mare, de la orele 7,00 la 12,00 noaptea,

au condus la decesul victimei. Cauza morții a fost violentă, datorită

hemoragiei interne determinată de fracturile costale fracturi produse prin

repetatele căderi lângă chiuvetă, în baie, fiind determinate de actele

inculpatei.

În plus, instanța de fond a reținut că

inculpata a recunoscut că au mai existat situații când a lovit-o pe victimă,

dovadă fiind echimozele de pe victimă mai vechi decât cele produse în acea

seară.

În final, instanța de fond a apreciat că

acțiunea îndelungată a inculpatei de a lovi victima, apoi aceea de a o urca în

baie, au determinat căderile repetate cu producerea acelor facturi care au

determinat decesul violent.

A fost înlăturată apărarea inculpatei, care

arată că nu loviturile aplicate au determinat, au fost cauza, decesului, ci o

serie mare de urmări, determinate de căderile atât în dreptul chiuvetei, cât și

în baie, au determinat fracturi, apoi hemoragia internă.

Din punct de vedere subiectiv, prima instanță

a reținut intenția indirectă de omor.

Instanța de fond a reținut, în favoarea

inculpatei, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C.

pen., constând în următoarele împrejurări:

„Tragedia victimei, bolnavă, insuportabilă

pentru cei din jur, greu de îngrijit, să moară de mâna propriei fiice, care a

îngrijit-o 8 ani, dar și drama inculpatei care, de 8 ani, și-a consacrat viața

pentru a-și îngriji mama. Este de neimaginat drama acestei inculpate care a

muncit singură, care nu s-a căsătorit pentru că avea pe mama sa în grijă, care

nu și-a format o familie proprie pentru a se dedica mamei sale și după 8 ani de

chin, s-o lase nervii, oboseală, stresul serviciului, stres și oboseală

accentuate de o boală insidioasă, Tiroida, și să-i aplice violențe, să provoace

căderi cu urme grave asupra victimei și în final decesul”.

Instanța a avut în vedere, la stabilirea

pedepsei, „această dramă, sacrificiul propriei vieți a inculpatei în slujba

victimei, și, de asemenea, starea aproape psihotică generată de boală, nervi,

oboseală, stres, în care s-au produs violențe apoi decesul” și că „inculpata a

avut o atitudine sinceră, de regret, nevenindu-i să creadă, nici după 2 ani de

la arestare, că și-a omorât mama, proces de conștiință mai grav decât orice

pedeapsă ar aplica justiția. Intelectuală, fără a avea antecedente penale,

având o vârstă care s-o apropie de pensionare, fără familie care să aibă grija

de avere, locuință”.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata.

În motivele de apel ale procurorului,

sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

În mod greșit instanța de fond a încadrat

juridic fapta în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174

– art. 175 lit. c) C. pen. (omor asupra unei rude apropiate), incidente fiind

în cauză și agravantele prevăzute de art. 175 lit. d) și art. 176 alin. (l) lit.

a) C. pen. Lovirea victimei cu un obiect contondent (baston metalic), timp de

câteva ore (9,30 - 23,45 - 00,45), cu urmarea decesului victimei prin șoc

traumatic și hemoragie survenit în condițiile unui politraumatism cu intense

hematoame, în cadrul unei agresionări a mamei de către fiică, și urmată apoi de

lovituri dure, aflate la limita schingiuirii (bucăți de păr smulse), timp în

care victima o ruga să fie lăsată să doarmă, constituie infracțiunea de omor

prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen. și art. 176 lit.

a) C. pen. Din declarația inculpatei reiese că, urmare a bolii de care suferea

victima, aceasta neputându-și satisface necesitățile fiziologice la toaletă,

inculpata a suferit un acces de furie care a determinat-o să o lovească, în mod

repetat, peste toată suprafața corpului, cu un baston metalic, provocându-i

decesul. Intervalul de timp în care victima a fost agresionată este confirmat

de martora M.V., vecina inculpatei, care a sunat, în jurul orei 23,00 - 23,45 -

00,45 să întrebe ce se întâmplă (auzind țipete), eventual să dea o mână de

ajutor, cunoscând situația. În faza de urmărire penală această martoră a

declarat că inculpata i-a mărturisit că de 3 ore se chinuie să scoată victima

din cadă. În prezența vecinei, și ulterior a medicilor de la salvare, inculpata

a efectuat (în opinia procurorului, a simulat) manevre de resuscitare, deși

victima era decedată.

Revenind la cauza decesului din concluziile

raportului medico-legal de necropsie nr. A3/1257 din 08 ianuarie 2007 reiese că

moartea a fost violentă, datorându-se șocului traumatic și hemoragie,

consecința a multiple plăgi la nivelul capului, hematome masive la membre,

fracturi costale determinate de lovire repetată cu un obiect alungit. Ulterior,

aceste concluzii au fost avizate de C.S.M.L. (aviz nr. El/9674/01 februarie 2008,

în sensul că:

- proveniența celor 50 de leziuni traumatice

constatate este de origine traumatică, mecanismul de producere fiind de lovire

cu cop dur alungit, determinând decesul prin soc traumatic și hemoragie,

- cele 50 de leziuni traumatice provin din

data faptei, 13 august 2006,

- cele 11 fracturi costale (din totalul de

24) nu au fost provocate de o posibilă cădere,

- existența alimentelor în căile respiratorii

nu constituie cauza decesului, exclusă asfixia mecanică, exclus decesul ca

urmare a afecțiunilor preexistente, în absența leziunilor traumatice nu ar fi intervenit

decesul la data de 13 august 2006.

Împrejurarea, recunoscută în mod constant de

inculpată, în sensul că nu era pentru prima oară când și-a pierdut controlul și

a lovit-o pe mama sa (aflată în imposibilitatea de a se apăra), aplicarea de

numeroase lovituri cu corp dur, timp de cel puțin 4 ore, începând de la 19,30,

până la intervenția vecinei, la ora 23,00 - 23,30 - 00,45, coroborat cu opinia

de specialitate a medicilor care au constatat decesul, în jurul orei 02,00,

intervenit, probabil, în urmă cu 2-3 ore, constituie caracteristica omorului

comis prin cruzimi. În acest sens, a fost invocată și practica Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 1341 din 13 martie 2002,

decizia nr. 3765 din 17 octombrie 1999, sentința penală nr. 504 din 14 aprilie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosar nr. 7725/3/2008,

precum și doctrina, Drept Penal - Parte specială, de Gh. N. și alții, Ed. C.).

S-a susținut că atât în literatura de specialitate, cât și în practica

judiciară, s-a stabilit că la aprecierea unui omor ca fiind săvârșit prin

cruzimi, trebuie să se țină seama și de aspectul de ferocitate cu care s-a

acționat, de natură să trezească oroare în conștiința celor din jur. Astfel,

inculpata a recunoscut că loviturile aplicate au avut loc în mai multe reprize,

pretinzând, cu sadism, că victima nu a simțit durerea, timp în care partea

vătămată îi cerea să o lase să doarmă. De asemenea, din declarațiile martorei,

vecina inculpatei, rezultă că aceasta a fost alarmată doar de țipetele

inculpatei, fapt ce a determinat-o să intervină. Conform propriilor afirmații

ale inculpatei, în fața medicilor legiști, aceasta pretinde că a spălat victima

aproape 4 ore, de la ora 20,00 la ora 00,45, timp în care a bătut-o în reprize

și, pentru că nu mai se putea ține pe picioare, a ridicat-o, trăgând-o de păr

(vasul WC și cada fiind pline de smocuri de păr smuls), după care s-a gândit

să-i administreze și niște medicamente, descleștându-i gura cu un cuțit ruginit,

continuând să-i facă dușuri reci, alternativ cu apă caldă.

Pe de altă parte, situația victimei, în

vârstă de 75 ani și grav bolnavă, aflată în neputință fizică și psihică,

împiedicând-o să reacționeze, să se apere în fața atacului, realizează elementele

circumstanței agravante a omorului, săvârșit profitând de starea de neputință a

victimei de a se apăra [(art. 175 lit. d) C. pen.)], pentru reținerea acestei

agravante fiind suficient ca făptuitorul să fi cunoscut starea victimei și să

fi profitat de ea. S-a mai arătat că la intervenția martorei (vecina), inculpata

și-a întrerupt agresiunea, aceasta ezitând să anunțe salvarea întrucât victima

era învinețită toată, a spălat de sânge corpul decedatei, în baie și locuință

pentru a estompa urmele de sânge și implicit ale violenței scenei crimei (în

acest sens, fiind invocată practica judiciară: Curtea de Casație și Justiție, secția

penală, decizia nr. 2296 din 21 septembrie 1995, decizia nr. 881 din 02 aprilie

1992).

În consecință, se arată în motivele de apel

ale Ministerului Public, partea vătămată suferea de afecțiuni grave, care o

aduseseră într-o relație de dependență față de inculpată, aceasta nu se deplasa

decât însoțită, iar vecinii nu o mai văzuseră de câteva luni, exact de când

inculpata începuse să-i aplice „corecții", întrucât nu mai făcea față stresului

de la serviciu și îngrijirii propriei mame.

În motivele de apel ale procurorului, s-a

criticat și greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, sub

aspectul cuantumului, prin aplicarea formală a prevederilor art. 74 lit. a) C.

pen., reținerea nelegală a altor circumstanțe atenuante arătate doar în

motivare. S-a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante judiciare a bunei

conduite înainte de săvârșirea infracțiunii deoarece, în motivarea acestei

circumstanțe atenuante, prima instanță a insistat pe drama inculpatei, fiica

bună, care și-a sacrificat viitorul pentru a o îngriji pe mama sa, grav

bolnavă, în motivare fiind reținute, în mod nelegal, și celelalte circumstanțe

atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. b) și c), deși acestea

nu se regăsesc în minută. Este de necontestat că „munca obosește”, că pe

inculpată o încearcă anumite afecțiuni de sănătate, că inculpata se afla într-o

stare de disconfort, cel puțin psihic, dar toate la acestea la un loc nu îi

justifică „accesul de furie”, ce a determinat uciderea mamei sale cu o

ferocitate ieșită din tiparele unor asemenea fapte, atât de reprobabile

umanității. Astfel, în opinia procurorului, instanța a reținut greșit că

inculpata a avut o atitudine „sinceră”, de regret (în sensul că: „nu a

internat-o ca să își vadă de viață”), de neacceptare a uciderii mamei sale. Or,

se susține în motivele de apel, dacă se analizează declarațiile inculpatei din

ambele faze procesuale, instanța va constata că aceasta încearcă să își

minimalizeze actele de agresiune, rușinea sau, mai degrabă, teama că se va

descoperi abominabila faptă. Această atitudine este observată și de medicii

care au analizat dacă discernământul inculpatei a fost abolit momentul faptei:

„emotivitate minimă, tendințe schizoide și impulsive, un profil pulsional al

unui Eu incapabil să-și socializeze nevoia de agresivitate întâlnit în

reacțiile criminale, supraevaluarea propriei persoane în raport cu ceilalți

semeni, impulsivitate, mare capacitate de apărare”. Împrejurarea că inculpata

este intelectuală, în cazul de față se întoarce împotriva sa, întrucât nivelul

ridicat de educație nu trebuia să-i permită un asemenea comportament sadic și o

astfel de abordare a modului de a-și trata o mamă, care nu mai era în toate

facultățile mintale. în opinia procurorului, acest aspect, cel mult, putea fi

evaluat, teoretic, la stabilirea pedepsei, foarte puțin, spre limita inferioară

de 15 ani închisoare (fiind invocată practica judiciară: Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, decizia nr. 603 din 01 februarie 2002, decizia nr. 2673

din 04 iunie 2003).”

În concluzie, în motivele de apel ale

Ministerului Public, sub aceste aspecte, s-a solicitat înlăturarea

circumstanțelor atenuante, aceea prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., care nu

se poate reține în contextul grav al săvârșirii infracțiunii de omor (calitatea

părților de rude apropiate, victima în vârstă, grav bolnavă, aflată în grija

inculpatei, număr impresionabil de plăgi traumatice ce denotă ferocitate), a celorlalte

două circumstanțe atenuante judiciare reținute, nelegal, doar în considerente,

și aplicarea unei pedepse mai severe.

În motivele de apel ale inculpatei, sentința

a fost criticată sub următoarele aspecte:

S-a susținut că situația de fapt, reținută de

către instanța de fond, este în contradicție totală cu actele și lucrările

dosarului.

S-a susținut că din procesul - verbal de

constatare la fața locului și din concluziile raportului de necropsie,

comunicate de medicii legiști, rezultă faptul că moartea victimei s-a putut produce

prin lovire repetată cu un corp dur. Ulterior, raportul medico - legal de

necropsie a fost modificat în sensul că moartea victimei a fost violentă, s-a

datorat șocului traumatic și hemoragie, iar leziunile s-ar fi putut produce

prin loviri repetate cu un corp dur și corp dur alungit cu legătură directă de

cauzalitate în tanatogeneză. După un an și trei luni de la trimiterea

inculpatei în judecată, pe baza completării raportului de necropsie, făcută de

aceeași medici legiști, s-a stabilit că nu există o legătură de cauzalitate, în

mod științific, între loviturile repetate și deces. în susținerea nevinovăției

inculpatei, apărarea a menționat următoarele posibile cauze ale morții

victimei:

și multiplelor afecțiuni cronice de care suferea victima, respectiv accidente

vasculare cerebrale repetate, sechele a două infarcte de miocard suferite în

jurul vârstei de 50 de ani, o intervenție chirurgicală pe creier, insuficiență

cardio respiratorie, Alzheimer ș.a. Apărarea susține că din actele și lucrările

dosarului reiese că victima, înainte de deces, a avut un comportament specific

instalării agoniei înaintea morții, respectiv relaxarea totală a sfincterelor,

pierderea echilibrului, căderea și lovirea de obiectele din locuință, privirea

fixă, relaxare totală, lipsa răspunsului la stimuli etc.

alimente în plămâni. Dovada că decesul victimei s-ar fi putut datora și

asfixiei prin ingerarea accidentală de alimente pe traseul traheobronșic ar

rezulta din declarațiile martorilor M.A. și R.T.B., cărora le-a atras atenția

fața victimei, care avea urechile și ochii umflați, aspect întâlnit în cazul

asfixiilor mecanice sau accidentale. În opinia apărării, față de concluziile

medicilor legiști, în sensul că decesul ar fi survenit prin disfuncție

ventilatorie, consecință a fracțiunilor costale, inculpata nu poate fi

răspunzătoare de respectivele fracturi întrucât bastonul de aluminiu cu care

i-a aplicat lovituri victimei, nu era apt să producă fracturi costale, datorită

greutății foarte reduse a acestuia. S-a susținut că fracturile au fost

rezultatul căderilor repetate ale victimei peste cadă, în timp ce inculpata

încerca să o ridice pentru a o spăla și a fragilității osoase specifice

vârstei, potrivit actelor medicale existente la dosarul cauzei.

miocardic. Apărarea a susținut că moartea neviolentă a fost confirmată chiar de

examenul histopatologic efectuat de către medicii legiști. Acest aspect rezultă

și din opinia separată a expertului medico-legal dr. M.C. Apărarea a opiniat că

este exclusă moartea violentă prin șoc traumatic și hemoragie sau datorată

rinichiului de șoc ori fracturilor costale, învederând faptul că, deși în

concluziile primului raport medico-legal de necropsie se indica drept cauză a

morții șocul traumatic și hemoragie, la examenul intern al cadavrului nu s-a

descoperit nicio leziune a organelor interne cu potențial tanatogenerator.

Astfel, completarea raportului medico-legal de necropsie, în sensul că nu

există legătură de cauzalitate între loviturile repetate și deces, conturează

fără echivoc nevinovăția inculpatei.

De asemenea, apărarea a susținut că nici

latura subiectivă a infracțiunii nu este îndeplinită întrucât inculpata nu a

avut intenția de a suprima viața mamei sale, și nu a acționat nici măcar cu

intenție indirectă, acest fapt rezultând din declarațiile personalului

ambulanței din care reiese faptul că inculpata a încercat să-și resusciteze mama

și să-i administreze medicamente pentru a o salva.

Apărătorul a apreciat că instanța de fond a

înlăturat nemotivat completările raportului medico-legal de necropsie și a

condamnat inculpata pentru săvârșirea unei infracțiuni ale cărei elemente

constitutive lipsesc.

În final, apărătorul a solicitat respingerea

apelului declarat de Ministerul Public ca nefondat, admiterea apelului

inculpatei și, în baza dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) și d) C. proc. pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 219 din 9 septembrie 2008,

Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 756 din 26 iunie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a desființat parțial

sentința și, în fond, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174

– art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174

– art. 175 lit. c) și d) și art. 176 alin. (l) lit. a) C. pen., text în baza căruia

a condamnat pe inculpata D.C. la 8 ani închisoare, urmare aplicării

prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Prin aceeași decizie, a fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpată și a fost obligată la 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a dedus din pedeapsă durata măsurilor

preventive de la 14 august 2006 la 09 septembrie 2008 și a fost menținută

starea de arest a acesteia.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de

apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a stabilit o corectă situație

de fapt, care corespunde probelor administrate, precum și vinovăția inculpatei

la comiterea faptei ce a avut drept consecință decesul mamei sale.

Potrivit raportului de necropsie și avizului

dat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București, leziunile

și șocul traumatic ce au condus la deces s-au produs prin loviri repetate cu

corp dur și corp dur alungit, fiind exclusă căderea. Totodată, decesul a avut

loc la 45-60 minute de la ultima masă.

Aceste constatări științifice se coroborează

cu procesele verbale de sesizare și de cercetare la fața locului, cu

declarațiile martorilor M.V., M.A., R.T.B., și chiar cu declarațiile inculpatei

care a recunoscut lovirea victimei cu un baston metalic.

În acest context probatoriu, instanța de prim

control judiciar a apreciat că susținerile inculpatei sunt neîntemeiate, iar

considerațiile cu privire la posibilele cauze ale morții nu au, de asemenea,

niciun suport probatoriu.

Vârsta înaintată a victimei, bolile de care

suferea, sau împrejurarea unei morți prin asfixiere cu alimente, sunt

contrazise de raportul de necropsie și avizarea acestuia cu privire la cauzele

morții precum și de declarațiile la care s-a făcut referire mai sus.

Neîntemeiate sunt și susținerile inculpatei

cu privire la neîndeplinirea elementului subiectiv deoarece, în raport de

numărul de lovituri, frecvența acestora și aptitudinea obiectului contondent,

fapta s-a comis cu intenție indirectă, inculpata putând să aprecieze, la

nivelul omului diligent, că loviturile aplicate, raportat și la vârsta și

suferințele victimei, ar fi putut fi letale.

Instanța de apel a apreciat că este

întemeiată critica Ministerului Public cu privire la greșita încadrare juridică

a faptei, în cauză fiind incidente prevederile art. 175 lit. d) și art. 176 alin.

(1) lit. a) C. pen.

Lovirea victimei cu un obiect contondent timp

de câteva ore, cu urmarea decesului victimei prin șoc traumatic și hemoragie

survenit în condițiile unui politraumatism cu intense hematoame și urmată de

lovituri dure aflate la limita schingiuirii (bucăți de păr smulse), deși

victima o ruga să fie lăsată să doarmă, constituie infracțiunea de omor prevăzută

de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen. și art. 176 lit.

a) C. pen. Inculpata a recunoscut că a lovit-o pe victimă cu un baston metalic,

și a spălat-o timp de 4 ore, iar intervalul de timp în care a avut loc

agresiunea este confirmată de martora M.V. Inculpata a bătut-o în reprize pe

victimă și, pentru că nu se mai putea ține pe picioare, a ridicat-o, trăgând-o

de păr, după care s-a gândit să-i administreze și niște medicamente,

descleștându-i gura cu un cuțit ruginit și continuând să-i facă dușuri reci,

alternativ cu apă caldă.

S-a reținut că numai la intervenția martorei,

vecina părților, inculpata și-a întrerupt agresiunea, aceasta ezitând să anunțe

salvarea, întrucât victima era învinețită toată, a spălat de sânge corpul

decedatei, în baie și locuință pentru a înlătura urmele de sânge și, implicit,

ale violenței faptei. Pe de altă parte, situația victimei, în vârstă de 75 ani

și grav bolnavă, aflată în neputință fizică și psihică, împiedicând-o să

reacționeze să se apere în fața atacului, se circumscrie agravantei omorului

săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, prevăzută

de art. 175 lit. c) C. pen.

În ceea ce privește greșita aplicare a unor

circumstanțe atenuante, curtea de apel a apreciat că, dincolo de gravitatea

deosebită a faptei, la individualizarea pedepsei trebuie să se țină cont și de

fondul pe care s-a comis fapta, în sensul dependenței victimei de inculpată,

eforturilor depuse de inculpată și sacrificiile suportate de aceasta pentru

a-și îngriji mama bolnavă („urmare a acestei vieți de uzură și izolare, inculpata

a comis fapta în stare de depresie dar cu discernământ păstrat în raport de

fapta reținută”).

Împotriva deciziei au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata, motivele fiind

menționate în partea introductivă a prezentei decizii.

I) asupra recursului declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București:

- în motivele de recurs, a fost invocat cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile

fiind criticate sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante și aplicării

unei pedepse reduse în raport cu gradul de pericol social concret al faptei.

S-a solicitat casarea ambelor hotărâri, înlăturarea circumstanțelor atenuante

și aplicarea unei pedepse situată între limitele prevăzute de textul incriminator.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte apreciază că în mod legal au

fost reținute în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, având în vedere că

acestea constatau în acele împrejurări care, în raport cu făptuitorul și fapta

săvârșită, prezintă un caracter de excepție ce impune reținerea acestora în

sensul prevăzut de art. 74 C. pen.

Prima instanță, așa cum s-a menționat, a

reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, împrejurări legate de

contextul uman al săvârșirii faptei și de atitudinea de regret, circumstanțe

reținute și de către instanța de apel.

II) asupra recursului declarat de inculpată:

- în motivele scrise de recurs, dezvoltate cu

ocazia dezbaterilor, apărătorul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 12, 17, 18 și 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatei nu este fondat.

- s-a susținut că instanțele nu s-au

pronunțat asupra completării raportului de necropsie.

Critica nu este întemeiată.

- în urma demersurilor procedurale ale

instanței de fond, I.N.M.L. Mina Minovici din București (C.S.M.L.), a înaintat

avizul nr. E 1/9674/2007 din 1 februarie 2008, la care a fost anexat raportul

medico-legal de necropsie (completare), dosar primă instanță. La dosar a fost

depusă de apărare și o „opinie expertală”.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales a

declarat, expres, că „renunță la efectuarea suplimentului la raportul de

necropsie, având în vedere argumentarea medicilor legiști”, după care,

instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri, a dispus trecerea la

dezbateri.

Din examinarea părții expozitive a sentinței

rezultă că instanța de fond a avut în vedere toate actele medico-legale

existente la dosarul cauzei, inclusiv ultimul aviz și completarea raportului.

În apel, a fost obținut un nou aviz al C.S.M.L.,

cu ocazia dezbaterilor reținându-se că inculpata și apărătorul ales nu mai au

alte cereri. Din examinarea părții expozitive a deciziei rezultă că instanța de

apel a avut în vedere actele medico-legale existente la dosar.

Împrejurarea că ambele instanțe au dat o altă

interpretare conținutului și concluziilor actelor medico-legale, alta decât cea

dată de apărare, nu este de natură să justifice incidența cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

- neîntemeiată este și critica referitoare la

existența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.

Ambele instanțe au avut în vedere fapta

pentru care inculpata a fost trimisă în judecată (fapta în materialitatea ei,

astfel cum a rezultat din probatoriul administrat).

Din examinarea dispozițiilor art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., rezultă însă că este legală schimbarea încadrării

juridice a faptei, dispusă în condițiile legii (cele prevăzute de art. 334 C. proc.

pen.).

Potrivit rechizitoriului, fapta inculpatei a

fost încadrată juridic în dispozițiile art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

Condamnarea inculpatei în primă instanță s-a

dispus în temeiul acestui text incriminator [(art. 174 – art. 175 lit. c) C.

pen.)].

Apelul Ministerului Public a vizat, în primul

rând, greșita încadrare juridică a faptei (pct. l din motivele scrise de apel)

întrucât nu s-a dat relevanță juridică unor împrejurări care agravează fapta de

omor, solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută

de art. 174 - art. 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen. (omor săvârșit

asupra unei rude apropiate, profitând de starea de neputință a victimei de a se

apăra și săvârșit prin cruzimi). Au fost invocate actele medico-legale

existente la dosar, doctrina și jurisprudența, inclusiv a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Critica referitoare la greșita încadrare

juridică a faptei a fost susținută de procuror cu ocazia dezbaterilor în apel,

apărătorul punând concluzii sub toate aspectele.

În urma examinării acestei critici, instanța

de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata

a fost trimisă în judecata, astfel cu s-a arătat în decizia atacată.

În concluzie, se constată că instanța de apel

s-a pronunțat, pe de o parte, asupra faptei pentru care inculpata a fost

trimisă în judecată, în materialitatea ei, iar pe de altă parte, a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., chestiunea de drept cu privire

la schimbarea încadrării juridice a faptei a fost cunoscută apărării încă de la

înregistrarea dosarului pe rolul curții de apel și a fost pusă în discuție

contradictorie cu ocazia dezbaterilor, instanța de apel dispunând, motivat,

schimbarea încadrării juridice a faptei.

În urma efectuării expertizei psihiatrice a

inculpatei s-a stabilit că aceasta, la data faptelor, avea păstrată capacitatea

psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor

social-negative ale faptei comise, discernământul fiind păstrat în raport cu

fapta.

- criticile referitoare la încadrarea

juridică a faptei în dispozițiile art. 174 - art. 175 lit. c) și d) - art. 176 lit.

a) C. pen., sunt neîntemeiate.

Pe de o parte, împrejurările care relevă

existența circumstanțelor prevăzute de art. 175 lit. c) și d) C. pen., rezultă,

de necontestat, din actele și lucrările dosarului (legătura de rudenie

mamă-fiică și starea extrem de precară a sănătății fizice și psihice a

victimei).

Pe de altă parte, două sunt aspectele

noțiunii de „cruzimi”, unul intrinsec actului de ucidere, care constă în

folosirea de procedee inumane și inutile de chinuire a victimei înainte de a

muri, și unul extrinsec actului de ucidere, rezonanța socială a actului,

constând în faptul că inspiră oroare și groază persoanelor care iau cunoștință

de el și de metodele folosite. Specific cruzimilor este folosirea unor metode

cauzatoare de suferințe prelungite și de maximă intensitate, realizând astfel,

alături de rezultatul constând în suprimarea vieții victimei, și un al doilea

rezultat, constând în chinuirea ei fizică sau morală.

În partea expozitivă a deciziei atacate,

instanța de prim control judiciar a argumentat convingător, în fapt și în

drept, imperativele reținerii variantei agravate de omor (omor calificat și

deosebit de grav) Înalta Curte apreciind, pe de o parte, că nu este necesară

reiterarea acestora, iar pe de altă parte, că fapta inculpatei, pe fondul

stării extrem de precare de sănătate fizică și psihică a victimei, realizează

condițiile circumstanței agravante prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., neîntemeiată

este și critica apărării în sensul că fapta ar fi trebuit încadrată juridic în

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. (lovituri cauzatoare de moarte).

În cazul infracțiunii prevăzute de art. 183

C. pen., forma de vinovăție cu care acționează făptuitorul este intenția generală

de vătămare corporală, iar nu intenția de omor, rezultatul mai grav (moartea

victimei) fiind imputat acestuia în baza culpei, latură subiectivă

caracterizată prin forma de vinovăție mixtă, praeterintenție, vinovăția

acestuia rezultând din modul de săvârșire a faptelor.

În cauză, în raport cu obiectul vulnerant

folosit, cu durata în timp a agresiunii, cu multitudinea și intensitatea

loviturilor aplicate victimei (așa cum rezultă din numărul, natura leziunilor

și gravitatea acestora constatate în urma efectuării necropsiei), pe fondul

stării precare fizice a acesteia, este justificată reținerea intenției de omor

a inculpatei, iar nu a intenției generale de vătămare corporală.

- sunt neîntemeiate și criticile privind

existența unei grave erori în stabilirea situației de fapt.

Conform art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt,

având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de

condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor

reținute cu probele administrate.

Înlăturarea motivată a unor probe din

ansamblul probator, inclusiv a celor referitoare la apărarea inculpatei, este o

prerogativă a organelor judiciare prevăzută expres în art. 356 lit. c) C. proc.

pen. De asemenea, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au

valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul

judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării

adevărului.

Din examinarea motivelor de recurs, susținute

și cu ocazia dezbaterilor, se constată că apărarea nu menționează care sunt

acele aspecte ale situației de fapt aflate în contradicție cu probele

administrate, ci, printr-o interpretare proprie a conținutului actelor medico-legale,

se concluzionează cu privire la nevinovăția inculpatei. Se susține că între

acțiunea inculpatei și moartea victimei nu ar exista legătură de cauzalitate,

și că moartea acesteia ar fi, după caz, naturală (datorită vârstei înaintate și

afecțiunilor cronice), accidentală (prin aspirarea de alimente în plămâni)

nonviolentă (prin infarct miocardic) ori nonviolentă (cu etiogeneză

necunoscută).

Potrivit raportului medico-legal de

necropsie, moartea numitei D.E. a fot violentă și s-a datorat șocului traumatic

și hemoragie consecința unui politraumatism soldat cu multiple plăgi

epicraniene și faciale, echimoze și hematoame masive ale membrelor și toracic

cu echimoze, hematoame, fracturi costale hemitoracic bilateral, pubian și

rinichi de șoc. Leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au putut

produce prin lovituri repetate cu corp dur și corp alungit cu legătură directă

de cauzalitate în tanatogneză. Moartea și leziunile pot data din 13 august 2006.

Raportul medico-legal este completat cu planșe foto.

În completarea acestuia, a fost obținut

avizul Comisiei de avizare și control din cadrul I.N.M.L. - București, avizul

Comisiei superioare de medicină legală din carul I.N.M.L. - București,

completare raport.

Împrejurarea că instanțele nu au acordat

relevanța cerută de inculpată „opiniei expertale” întocmită de expertul

apărării nu justifică pretinsa eroare de fapt. De altfel, așa cum rezultă din

actele dosarului, apărarea a renunțat la efectuarea unui supliment de expertiză

prin examinarea susținerilor din această „opinie expertală”.

În raport cu aspectele stabilite prin actele

medico-legale menționate, care nu au relevat posibila existență a unor dubii cu

privire la împrejurările și cauzele morții victimei, coroborate cu restul

probelor administrate, inclusiv declarațiile inculpatei, se constată că ambele

instanțe au reținut corect legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatei și

moartea victimei.

- este neîntemeiată și critica cu privire la

individualizarea pedepsei.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care

reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracțiunea pentru care inculpata a fost

condamnată este pedepsită cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la

25 de ani.

În favoarea acesteia au fost reținute

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. (printre care, contextul

uman al săvârșirii faptei, datele personale ale inculpatei și regretul

acesteia) ceea ce a justificat reducerea pedepsei sub minimul special al

textului incriminator.

Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată

inculpatei este mult redusă sub minimul special de 15 ani închisoare, o nouă

reducere a cuantumului nefiind justificată, acesta răspunzând cerințelor art. 72

C. pen. și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., precum și principiului proporționalității.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

9

pct. 15 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondate, ambele recursuri.

Din pedeapsa pe care o va executa inculpata

se va deduce, conform art. 88 C. pen., durata măsurilor preventive.

Potrivit art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat,

cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Ministerului

Public urmând să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata D.C. împotriva

deciziei penale nr. 219 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei,

durata reținerii și arestării preventive de la 14 august 2006 la 17 noiembrie

2008.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de

250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

noiembrie 2008.