ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3709/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 756/ F din data 26 iunie 2008 de pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata D.C. la 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și, de asemenea, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe 5 ani a drepturilor prevăzută de art. 65 raportat. la art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 14 august 2006 la zi. În conformitate cu art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a confiscat bastonul de metal folosit la agresiune. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 500 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București dosar nr. 4438/P/2006 din 11 ianuarie 2007 a fost trimisă în judecată, în stare de arest, inculpata D.C. pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. S-a reținut din materialul probator (proces-verbal de sesizare, planșe foto, raport medico - legal de necropsie nr. A 3/1257/2006 privind victima D.E., raport de constatare tehnico științific nr. 211244/2006, 211288/2006, declarații martori) că, în seara zilei de 13 august 2005, inculpata și-a lovit mama, numita D.E., în mod repetat, pe toată suprafața capului, corpului și membrelor, cu un baston metalic, victima decedând în acea seară.

În fapt, s-a reținut că inculpata locuia cu victima, pe care o îngrija de mai bine de 8 ani, aceasta având mai multe boli psihice - epilepsie, demență senilă. Victima, în acea seară, cu toate insistențele inculpatei de a o duce la baie, și-a făcut nevoile în cameră. Această situație, pe un fond de surmenaj, a enervat-o pe inculpată, care a început să-i aplice lovituri cu bastonul pe unde apuca. Victima a fost dusă în baie pentru a fi spălată de inculpată dar, cum aceasta nu reacționa, inculpata s-a enervat și a lovit-o în continuare, aceasta decedând în baie. Din raportul medico - legal de necropsie nr. A3 1257/2006 rezultă că moartea a fost violentă, datorat șocului traumatic și hemoragie, ca o consecință a unor politraumatisme craniene, faciale, echimoze, fracturi costale, rinichi de șoc.

Chiar inculpata a declarat că în urma activității depuse, să spele pe jos, să-i spele hainele, să-i facă victimei baie, refuzul victimei de a ieși din baie i-a produs o stare de surescitare ce a determinat lovirea acesteia. A fost sunată de o vecină care s-a oferit să o ajute, dar a refuzat, și a încercat s-o scoată din baie, chiar să-i dea un medicament. Văzând că victima nu mai reacționează, inculpata a telefonat vecinei, martora M.V., a rugat-o să vină, dar aceasta nu a venit spunând să sune la salvare. În final, inculpata a sunat la salvare. S-au descoperit, cu ocazia cercetărilor la fața locului, victima decedată în baie, urme de sânge peste tot în baie, pe hainele inculpatei (constatându-se că aparțin victimei D.E.).

Au fost audiați și alți martori ce au văzut victima în baie, a fost audiat medicul de la salvare, și asistentul, care arată aceeași situație de fapt. Inculpata era agitată, a recunoscut că a lovit-o pe victimă, enervată de acțiunile acesteia. În cursul cercetării judecătorești inculpata a declarat că regretă sincer ce s-a întâmplat, că era obosită, era târziu, avea probleme la serviciu. Victima s-a ridicat de la televizor și s-a dus în cameră unde și-a făcut nevoile. A dus-o la WC unde s-a așezat pe capac. S-a preocupat să spele în dormitor și când s-a dus în WC era și aceasta plin de excremente. Această situație a enervat-o, fiind într-o stare de tulburare psihică, situație în care a luat un băț și a început să o lovească.

A mai arătat că a luat pastile să-i dea victimei. A luat-o de umeri, s-o bage în baie, dar, sprijinindu-se de chiuvetă, aceasta a căzut (s-a dărâmat chiuveta), s-a lovit în cădere odată cu chiuveta. A reușit să o așeze în baie, a spălat-o peste tot, dar victima nu a vrut să iasă din baie așezându-se cu spatele la inculpată. După ce a spălat-o pe spate, vrând s-o întoarcă aceasta a alunecat și s-a lovit de robinet, a ridicat-o, dar iar a alunecat, lovindu-se, situație care a enervat-o și mai rău, și a luat din nou bățul rupt, să o lovească. Când a văzut că are mâinile vinete, s-a speriat și s-a oprit. în timp ce o lovea, a sunat o vecină s-o ajute, dar nu a fost de acord deoarece ar fi văzut-o pe victimă lovită.

Deoarece o venă de la mână se spărsese, i-a pus leucoplast. După un timp, crezând că victima se va ridica singură, a chemat vecina. Când i-a pus leucoplastul, victima i-a spus s-o lase puțin, că se va ridica singură. Vecina, când a venit și-a văzut-o, a refuzat s-o ajute pe inculpată s-o ridice și i-a spus acesteia să cheme salvarea. Chiar inculpata i-a declarat vecinei că îi este frică să sune la salvare pentru că ea a lovit-o pe victimă. A sunat la salvare, iar până la sosirea acesteia, a încercat să-i dea medicamente și să-i facă respirație gură la gură. Arată că toată această scenă a avut loc între orele 7,30 și 1,00 noaptea. S-au depus la dosar memorii ale inculpatei, cu aprecierile procesuale ale faptei și a situației sale susținând că numai bolile tiroidiene de care suferă, și medicamentele luate seara, au putut determina sau cauza acea stare de tulburare nervozitate care s-o conducă la violente.

A fost audiată martora M.V. care a descris aceeași situație de fapt. Faptul că a auzit țipetele inculpatei și și-a dat seama că n-o poate scoate pe mama sa din baie. A sunat-o s-o ajute, dar a fost refuzată, ca apoi, după 20 de minute, să-i ceară ajutorul, că s-a dus sus, a văzut victima în baie, nu vorbea, avea multiple lovituri, îi curgea un fir de sânge din gură, și a tras concluzia că se instalase semnele cadaverice, și a refuzat s-o ajute pe inculpată. I-a sugerat să cheme salvarea, iar aceasta i-a declarat că-i e frică să vină salvarea s-o vadă așa. A sunat la salvare, apoi a părăsit casa și nu a mai revenit, știe că de 8 ani o îngrijea deosebit pe victimă, chiar martora ajutând-o la îngrijirea ei: a fost la spital, a stat cu aceasta, a dus-o la munte pe victimă.

Au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu care au menținut declarațiile date. Medicul de pe salvare a constatat urmele, poziția victimei și intervenția decesului în jurul orei 12,00. Arată că inculpata încerca și după venirea salvării s-o resusciteze pe victimă nevenindu-i că creadă că mama sa a decedat. S-au solicitat și admis ca probe în apărare: situația medicală a inculpatei, raportul de expertiză, care să stabilească dacă boala de care suferă inculpata putea să-i producă stare psihoitică, tulburări psihice, stare de enervare excesivă, suplimentul la raportul medico - legal de necropsie, raport medico-legal psihiatric a inculpatei, s-au atașat actele medicale ale inculpatei, actele medicale ale defunctei D.E.

Au fost audiați martori în circumstanțe. Din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică rezultă că inculpata suferea de stare depresivă anxioasă, păstrând capacitățile psihice de apreciere critică a consecințelor faptelor sale. A fost avizat de Comisia superioară de avizare a I.M.L. raportul de expertiză de necropsie, pe care îl validează și prin răspunsul din data de 1 februarie 2008. S-au depus la dosar o serie răspunsuri ale medicilor legiști față de cererea de apărării, cu privire la cauzele leziunilor, vechimea lor, și dacă puteau provoca decesul, s-a completat raportul medico - legal psihiatric al inculpatei și cu un nou diagnostic - tulburări anxioase, situațional juridic, și hipertiroidism.

Analizând întreg materialul probator, prima instanță a reținut ca dovedită situația de fapt expusă în actul de sesizare, astfel: În seara de 13 iulie 2006, inculpata care locuia cu mama sa, victima D.E., enervată de deranjamentul făcut de victimă: a făcut pe jos în dormitor, a făcut în baie, pe jos, deși o așezase pe WC, a dărâmat chiuveta și a alunecat, a luat un baston de metal, aplicându-i acesteia multiple lovituri în toate zonele corpului. Cu greu a reușit s-o urce în cadă dar, și aici, a alunecat de două ori, s-a lovit și nu a reușit să o scoată din baie, ceea ce a enervat-o din nou, începând s-o lovească pe victimă.

Instanța a reținut că inculpata a aplicat o multitudine de lovituri victimei cu un obiect dur, că în urma gesturilor violente încercarea de a o duce în baie s-a soldat cu prinderea chiuvetei de victimă, ceea ce a determinat căderea chiuvetei, că, prin această cădere și spargere, victima a suferit leziuni pe lângă cele produse de inculpată, dar în legătură directă cu acțiunea inculpatei.

După introducerea în baie a victimei cu forța de către inculpată, aceasta a alunecat de 2 ori, situație în care este posibilă ruperea coastelor și leziunile deschise la cap. S-a apreciat de instanța de fond că a existat „un conglomerat de lovituri”, unele date de inculpată, care probabil că, prin ele însele, nu puteau produce ruperea coastelor, hemoragii interne, dar că prin acțiunea inculpatei, acțiune dură de a pune în baie pe victimă, s-au produs și alte leziuni grave care, producându-se într-o perioadă relativ mare, de la orele 7,00 la 12,00 noaptea, au condus la decesul victimei. Cauza morții a fost violentă, datorită hemoragiei interne determinată de fracturile costale fracturi produse prin repetatele căderi lângă chiuvetă, în baie, fiind determinate de actele inculpatei.

În plus, instanța de fond a reținut că inculpata a recunoscut că au mai existat situații când a lovit-o pe victimă, dovadă fiind echimozele de pe victimă mai vechi decât cele produse în acea seară. În final, instanța de fond a apreciat că acțiunea îndelungată a inculpatei de a lovi victima, apoi aceea de a o urca în baie, au determinat căderile repetate cu producerea acelor facturi care au determinat decesul violent. A fost înlăturată apărarea inculpatei, care arată că nu loviturile aplicate au determinat, au fost cauza, decesului, ci o serie mare de urmări, determinate de căderile atât în dreptul chiuvetei, cât și în baie, au determinat fracturi, apoi hemoragia internă. Din punct de vedere subiectiv, prima instanță a reținut intenția indirectă de omor.

Instanța de fond a reținut, în favoarea inculpatei, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., constând în următoarele împrejurări: „Tragedia victimei, bolnavă, insuportabilă pentru cei din jur, greu de îngrijit, să moară de mâna propriei fiice, care a îngrijit-o 8 ani, dar și drama inculpatei care, de 8 ani, și-a consacrat viața pentru a-și îngriji mama. Este de neimaginat drama acestei inculpate care a muncit singură, care nu s-a căsătorit pentru că avea pe mama sa în grijă, care nu și-a format o familie proprie pentru a se dedica mamei sale și după 8 ani de chin, s-o lase nervii, oboseală, stresul serviciului, stres și oboseală accentuate de o boală insidioasă, Tiroida, și să-i aplice violențe, să provoace căderi cu urme grave asupra victimei și în final decesul”.

Instanța a avut în vedere, la stabilirea pedepsei, „această dramă, sacrificiul propriei vieți a inculpatei în slujba victimei, și, de asemenea, starea aproape psihotică generată de boală, nervi, oboseală, stres, în care s-au produs violențe apoi decesul” și că „inculpata a avut o atitudine sinceră, de regret, nevenindu-i să creadă, nici după 2 ani de la arestare, că și-a omorât mama, proces de conștiință mai grav decât orice pedeapsă ar aplica justiția. Intelectuală, fără a avea antecedente penale, având o vârstă care s-o apropie de pensionare, fără familie care să aibă grija de avere, locuință”. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata. În motivele de apel ale procurorului, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte: În mod greșit instanța de fond a încadrat juridic fapta în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

(omor asupra unei rude apropiate), incidente fiind în cauză și agravantele prevăzute de art. 175 lit. d) și art. 176 alin. (l) lit. a) C. pen. Lovirea victimei cu un obiect contondent (baston metalic), timp de câteva ore (9,30 - 23,45 - 00,45), cu urmarea decesului victimei prin șoc traumatic și hemoragie survenit în condițiile unui politraumatism cu intense hematoame, în cadrul unei agresionări a mamei de către fiică, și urmată apoi de lovituri dure, aflate la limita schingiuirii (bucăți de păr smulse), timp în care victima o ruga să fie lăsată să doarmă, constituie infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen.

Din declarația inculpatei reiese că, urmare a bolii de care suferea victima, aceasta neputându-și satisface necesitățile fiziologice la toaletă, inculpata a suferit un acces de furie care a determinat-o să o lovească, în mod repetat, peste toată suprafața corpului, cu un baston metalic, provocându-i decesul. Intervalul de timp în care victima a fost agresionată este confirmat de martora M.V., vecina inculpatei, care a sunat, în jurul orei 23,00 - 23,45 - 00,45 să întrebe ce se întâmplă (auzind țipete), eventual să dea o mână de ajutor, cunoscând situația. În faza de urmărire penală această martoră a declarat că inculpata i-a mărturisit că de 3 ore se chinuie să scoată victima din cadă. În prezența vecinei, și ulterior a medicilor de la salvare, inculpata a efectuat (în opinia procurorului, a simulat) manevre de resuscitare, deși victima era decedată.

Revenind la cauza decesului din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. A3/1257 din 08 ianuarie 2007 reiese că moartea a fost violentă, datorându-se șocului traumatic și hemoragie, consecința a multiple plăgi la nivelul capului, hematome masive la membre, fracturi costale determinate de lovire repetată cu un obiect alungit. Ulterior, aceste concluzii au fost avizate de C.S.M.L.

(aviz nr. El/9674/01 februarie 2008, în sensul că: - proveniența celor 50 de leziuni traumatice constatate este de origine traumatică, mecanismul de producere fiind de lovire cu cop dur alungit, determinând decesul prin soc traumatic și hemoragie, - cele 50 de leziuni traumatice provin din data faptei, 13 august 2006, - cele 11 fracturi costale (din totalul de 24) nu au fost provocate de o posibilă cădere, - existența alimentelor în căile respiratorii nu constituie cauza decesului, exclusă asfixia mecanică, exclus decesul ca urmare a afecțiunilor preexistente, în absența leziunilor traumatice nu ar fi intervenit decesul la data de 13 august 2006. Împrejurarea, recunoscută în mod constant de inculpată, în sensul că nu era pentru prima oară când și-a pierdut controlul și a lovit-o pe mama sa (aflată în imposibilitatea de a se apăra), aplicarea de numeroase lovituri cu corp dur, timp de cel puțin 4 ore, începând de la 19,30, până la intervenția vecinei, la ora 23,00 - 23,30 - 00,45, coroborat cu opinia de specialitate a medicilor care au constatat decesul, în jurul orei 02,00, intervenit, probabil, în urmă cu 2-3 ore, constituie caracteristica omorului comis prin cruzimi.

În acest sens, a fost invocată și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 1341 din 13 martie 2002, decizia nr. 3765 din 17 octombrie 1999, sentința penală nr. 504 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosar nr. 7725/3/2008, precum și doctrina, Drept Penal - Parte specială, de Gh. N. și alții, Ed. C.). S-a susținut că atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară, s-a stabilit că la aprecierea unui omor ca fiind săvârșit prin cruzimi, trebuie să se țină seama și de aspectul de ferocitate cu care s-a acționat, de natură să trezească oroare în conștiința celor din jur. Astfel, inculpata a recunoscut că loviturile aplicate au avut loc în mai multe reprize, pretinzând, cu sadism, că victima nu a simțit durerea, timp în care partea vătămată îi cerea să o lase să doarmă.

De asemenea, din declarațiile martorei, vecina inculpatei, rezultă că aceasta a fost alarmată doar de țipetele inculpatei, fapt ce a determinat-o să intervină. Conform propriilor afirmații ale inculpatei, în fața medicilor legiști, aceasta pretinde că a spălat victima aproape 4 ore, de la ora 20,00 la ora 00,45, timp în care a bătut-o în reprize și, pentru că nu mai se putea ține pe picioare, a ridicat-o, trăgând-o de păr (vasul WC și cada fiind pline de smocuri de păr smuls), după care s-a gândit să-i administreze și niște medicamente, descleștându-i gura cu un cuțit ruginit, continuând să-i facă dușuri reci, alternativ cu apă caldă.

Pe de altă parte, situația victimei, în vârstă de 75 ani și grav bolnavă, aflată în neputință fizică și psihică, împiedicând-o să reacționeze, să se apere în fața atacului, realizează elementele circumstanței agravante a omorului, săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra [(art. 175 lit. d) C. pen.)], pentru reținerea acestei agravante fiind suficient ca făptuitorul să fi cunoscut starea victimei și să fi profitat de ea.

S-a mai arătat că la intervenția martorei (vecina), inculpata și-a întrerupt agresiunea, aceasta ezitând să anunțe salvarea întrucât victima era învinețită toată, a spălat de sânge corpul decedatei, în baie și locuință pentru a estompa urmele de sânge și implicit ale violenței scenei crimei (în acest sens, fiind invocată practica judiciară: Curtea de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 2296 din 21 septembrie 1995, decizia nr. 881 din 02 aprilie 1992). În consecință, se arată în motivele de apel ale Ministerului Public, partea vătămată suferea de afecțiuni grave, care o aduseseră într-o relație de dependență față de inculpată, aceasta nu se deplasa decât însoțită, iar vecinii nu o mai văzuseră de câteva luni, exact de când inculpata începuse să-i aplice „corecții", întrucât nu mai făcea față stresului de la serviciu și îngrijirii propriei mame.

În motivele de apel ale procurorului, s-a criticat și greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, sub aspectul cuantumului, prin aplicarea formală a prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., reținerea nelegală a altor circumstanțe atenuante arătate doar în motivare. S-a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante judiciare a bunei conduite înainte de săvârșirea infracțiunii deoarece, în motivarea acestei circumstanțe atenuante, prima instanță a insistat pe drama inculpatei, fiica bună, care și-a sacrificat viitorul pentru a o îngriji pe mama sa, grav bolnavă, în motivare fiind reținute, în mod nelegal, și celelalte circumstanțe atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. b) și c), deși acestea nu se regăsesc în minută.

Este de necontestat că „munca obosește”, că pe inculpată o încearcă anumite afecțiuni de sănătate, că inculpata se afla într-o stare de disconfort, cel puțin psihic, dar toate la acestea la un loc nu îi justifică „accesul de furie”, ce a determinat uciderea mamei sale cu o ferocitate ieșită din tiparele unor asemenea fapte, atât de reprobabile umanității. Astfel, în opinia procurorului, instanța a reținut greșit că inculpata a avut o atitudine „sinceră”, de regret (în sensul că: „nu a internat-o ca să își vadă de viață”), de neacceptare a uciderii mamei sale. Or, se susține în motivele de apel, dacă se analizează declarațiile inculpatei din ambele faze procesuale, instanța va constata că aceasta încearcă să își minimalizeze actele de agresiune, rușinea sau, mai degrabă, teama că se va descoperi abominabila faptă.

Această atitudine este observată și de medicii care au analizat dacă discernământul inculpatei a fost abolit momentul faptei: „emotivitate minimă, tendințe schizoide și impulsive, un profil pulsional al unui Eu incapabil să-și socializeze nevoia de agresivitate întâlnit în reacțiile criminale, supraevaluarea propriei persoane în raport cu ceilalți semeni, impulsivitate, mare capacitate de apărare”. Împrejurarea că inculpata este intelectuală, în cazul de față se întoarce împotriva sa, întrucât nivelul ridicat de educație nu trebuia să-i permită un asemenea comportament sadic și o astfel de abordare a modului de a-și trata o mamă, care nu mai era în toate facultățile mintale.

în opinia procurorului, acest aspect, cel mult, putea fi evaluat, teoretic, la stabilirea pedepsei, foarte puțin, spre limita inferioară de 15 ani închisoare (fiind invocată practica judiciară: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 603 din 01 februarie 2002, decizia nr. 2673 din 04 iunie 2003).” În concluzie, în motivele de apel ale Ministerului Public, sub aceste aspecte, s-a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante, aceea prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., care nu se poate reține în contextul grav al săvârșirii infracțiunii de omor (calitatea părților de rude apropiate, victima în vârstă, grav bolnavă, aflată în grija inculpatei, număr impresionabil de plăgi traumatice ce denotă ferocitate), a celorlalte două circumstanțe atenuante judiciare reținute, nelegal, doar în considerente, și aplicarea unei pedepse mai severe.

În motivele de apel ale inculpatei, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte: S-a susținut că situația de fapt, reținută de către instanța de fond, este în contradicție totală cu actele și lucrările dosarului. S-a susținut că din procesul - verbal de constatare la fața locului și din concluziile raportului de necropsie, comunicate de medicii legiști, rezultă faptul că moartea victimei s-a putut produce prin lovire repetată cu un corp dur. Ulterior, raportul medico - legal de necropsie a fost modificat în sensul că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat șocului traumatic și hemoragie, iar leziunile s-ar fi putut produce prin loviri repetate cu un corp dur și corp dur alungit cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză.

După un an și trei luni de la trimiterea inculpatei în judecată, pe baza completării raportului de necropsie, făcută de aceeași medici legiști, s-a stabilit că nu există o legătură de cauzalitate, în mod științific, între loviturile repetate și deces. în susținerea nevinovăției inculpatei, apărarea a menționat următoarele posibile cauze ale morții victimei: 1. moartea naturală datorată vârstei înaintate și multiplelor afecțiuni cronice de care suferea victima, respectiv accidente vasculare cerebrale repetate, sechele a două infarcte de miocard suferite în jurul vârstei de 50 de ani, o intervenție chirurgicală pe creier, insuficiență cardio respiratorie, Alzheimer ș.a.

Apărarea susține că din actele și lucrările dosarului reiese că victima, înainte de deces, a avut un comportament specific instalării agoniei înaintea morții, respectiv relaxarea totală a sfincterelor, pierderea echilibrului, căderea și lovirea de obiectele din locuință, privirea fixă, relaxare totală, lipsa răspunsului la stimuli etc. 2. moartea accidentală prin aspirarea de alimente în plămâni. Dovada că decesul victimei s-ar fi putut datora și asfixiei prin ingerarea accidentală de alimente pe traseul traheobronșic ar rezulta din declarațiile martorilor M.A. și R.T.B., cărora le-a atras atenția fața victimei, care avea urechile și ochii umflați, aspect întâlnit în cazul asfixiilor mecanice sau accidentale.

În opinia apărării, față de concluziile medicilor legiști, în sensul că decesul ar fi survenit prin disfuncție ventilatorie, consecință a fracțiunilor costale, inculpata nu poate fi răspunzătoare de respectivele fracturi întrucât bastonul de aluminiu cu care i-a aplicat lovituri victimei, nu era apt să producă fracturi costale, datorită greutății foarte reduse a acestuia. S-a susținut că fracturile au fost rezultatul căderilor repetate ale victimei peste cadă, în timp ce inculpata încerca să o ridice pentru a o spăla și a fragilității osoase specifice vârstei, potrivit actelor medicale existente la dosarul cauzei. 3. moartea neviolentă, datorată unui infarct miocardic. Apărarea a susținut că moartea neviolentă a fost confirmată chiar de examenul histopatologic efectuat de către medicii legiști.

Acest aspect rezultă și din opinia separată a expertului medico-legal dr. M.C. Apărarea a opiniat că este exclusă moartea violentă prin șoc traumatic și hemoragie sau datorată rinichiului de șoc ori fracturilor costale, învederând faptul că, deși în concluziile primului raport medico-legal de necropsie se indica drept cauză a morții șocul traumatic și hemoragie, la examenul intern al cadavrului nu s-a descoperit nicio leziune a organelor interne cu potențial tanatogenerator. Astfel, completarea raportului medico-legal de necropsie, în sensul că nu există legătură de cauzalitate între loviturile repetate și deces, conturează fără echivoc nevinovăția inculpatei.

De asemenea, apărarea a susținut că nici latura subiectivă a infracțiunii nu este îndeplinită întrucât inculpata nu a avut intenția de a suprima viața mamei sale, și nu a acționat nici măcar cu intenție indirectă, acest fapt rezultând din declarațiile personalului ambulanței din care reiese faptul că inculpata a încercat să-și resusciteze mama și să-i administreze medicamente pentru a o salva. Apărătorul a apreciat că instanța de fond a înlăturat nemotivat completările raportului medico-legal de necropsie și a condamnat inculpata pentru săvârșirea unei infracțiuni ale cărei elemente constitutive lipsesc. În final, apărătorul a solicitat respingerea apelului declarat de Ministerul Public ca nefondat, admiterea apelului inculpatei și, în baza dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc.

pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. Prin decizia penală nr. 219 din 9 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus următoarele: A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 756 din 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a desființat parțial sentința și, în fond, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și d) și art. 176 alin. (l) lit. a) C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpata D.C.

la 8 ani închisoare, urmare aplicării prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată și a fost obligată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive de la 14 august 2006 la 09 septembrie 2008 și a fost menținută starea de arest a acesteia. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, care corespunde probelor administrate, precum și vinovăția inculpatei la comiterea faptei ce a avut drept consecință decesul mamei sale.

Potrivit raportului de necropsie și avizului dat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București, leziunile și șocul traumatic ce au condus la deces s-au produs prin loviri repetate cu corp dur și corp dur alungit, fiind exclusă căderea. Totodată, decesul a avut loc la 45-60 minute de la ultima masă. Aceste constatări științifice se coroborează cu procesele verbale de sesizare și de cercetare la fața locului, cu declarațiile martorilor M.V., M.A., R.T.B., și chiar cu declarațiile inculpatei care a recunoscut lovirea victimei cu un baston metalic. În acest context probatoriu, instanța de prim control judiciar a apreciat că susținerile inculpatei sunt neîntemeiate, iar considerațiile cu privire la posibilele cauze ale morții nu au, de asemenea, niciun suport probatoriu.

Vârsta înaintată a victimei, bolile de care suferea, sau împrejurarea unei morți prin asfixiere cu alimente, sunt contrazise de raportul de necropsie și avizarea acestuia cu privire la cauzele morții precum și de declarațiile la care s-a făcut referire mai sus. Neîntemeiate sunt și susținerile inculpatei cu privire la neîndeplinirea elementului subiectiv deoarece, în raport de numărul de lovituri, frecvența acestora și aptitudinea obiectului contondent, fapta s-a comis cu intenție indirectă, inculpata putând să aprecieze, la nivelul omului diligent, că loviturile aplicate, raportat și la vârsta și suferințele victimei, ar fi putut fi letale. Instanța de apel a apreciat că este întemeiată critica Ministerului Public cu privire la greșita încadrare juridică a faptei, în cauză fiind incidente prevederile art. 175 lit. d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Lovirea victimei cu un obiect contondent timp de câteva ore, cu urmarea decesului victimei prin șoc traumatic și hemoragie survenit în condițiile unui politraumatism cu intense hematoame și urmată de lovituri dure aflate la limita schingiuirii (bucăți de păr smulse), deși victima o ruga să fie lăsată să doarmă, constituie infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen. Inculpata a recunoscut că a lovit-o pe victimă cu un baston metalic, și a spălat-o timp de 4 ore, iar intervalul de timp în care a avut loc agresiunea este confirmată de martora M.V. Inculpata a bătut-o în reprize pe victimă și, pentru că nu se mai putea ține pe picioare, a ridicat-o, trăgând-o de păr, după care s-a gândit să-i administreze și niște medicamente, descleștându-i gura cu un cuțit ruginit și continuând să-i facă dușuri reci, alternativ cu apă caldă.

S-a reținut că numai la intervenția martorei, vecina părților, inculpata și-a întrerupt agresiunea, aceasta ezitând să anunțe salvarea, întrucât victima era învinețită toată, a spălat de sânge corpul decedatei, în baie și locuință pentru a înlătura urmele de sânge și, implicit, ale violenței faptei. Pe de altă parte, situația victimei, în vârstă de 75 ani și grav bolnavă, aflată în neputință fizică și psihică, împiedicând-o să reacționeze să se apere în fața atacului, se circumscrie agravantei omorului săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.

În ceea ce privește greșita aplicare a unor circumstanțe atenuante, curtea de apel a apreciat că, dincolo de gravitatea deosebită a faptei, la individualizarea pedepsei trebuie să se țină cont și de fondul pe care s-a comis fapta, în sensul dependenței victimei de inculpată, eforturilor depuse de inculpată și sacrificiile suportate de aceasta pentru a-și îngriji mama bolnavă („urmare a acestei vieți de uzură și izolare, inculpata a comis fapta în stare de depresie dar cu discernământ păstrat în raport de fapta reținută”). Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata, motivele fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii. I) asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București: - în motivele de recurs, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., hotărârile fiind criticate sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante și aplicării unei pedepse reduse în raport cu gradul de pericol social concret al faptei. S-a solicitat casarea ambelor hotărâri, înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse situată între limitele prevăzute de textul incriminator. Recursul nu este fondat. Înalta Curte apreciază că în mod legal au fost reținute în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, având în vedere că acestea constatau în acele împrejurări care, în raport cu făptuitorul și fapta săvârșită, prezintă un caracter de excepție ce impune reținerea acestora în sensul prevăzut de art. 74 C. pen. Prima instanță, așa cum s-a menționat, a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, împrejurări legate de contextul uman al săvârșirii faptei și de atitudinea de regret, circumstanțe reținute și de către instanța de apel.

II) asupra recursului declarat de inculpată: - în motivele scrise de recurs, dezvoltate cu ocazia dezbaterilor, apărătorul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 12, 17, 18 și 14 C. proc. pen. Recursul inculpatei nu este fondat. - s-a susținut că instanțele nu s-au pronunțat asupra completării raportului de necropsie. Critica nu este întemeiată. - în urma demersurilor procedurale ale instanței de fond, I.N.M.L. Mina Minovici din București (C.S.M.L.), a înaintat avizul nr. E 1/9674/2007 din 1 februarie 2008, la care a fost anexat raportul medico-legal de necropsie (completare), dosar primă instanță. La dosar a fost depusă de apărare și o „opinie expertală”. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales a declarat, expres, că „renunță la efectuarea suplimentului la raportul de necropsie, având în vedere argumentarea medicilor legiști”, după care, instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri, a dispus trecerea la dezbateri.

Din examinarea părții expozitive a sentinței rezultă că instanța de fond a avut în vedere toate actele medico-legale existente la dosarul cauzei, inclusiv ultimul aviz și completarea raportului. În apel, a fost obținut un nou aviz al C.S.M.L., cu ocazia dezbaterilor reținându-se că inculpata și apărătorul ales nu mai au alte cereri. Din examinarea părții expozitive a deciziei rezultă că instanța de apel a avut în vedere actele medico-legale existente la dosar. Împrejurarea că ambele instanțe au dat o altă interpretare conținutului și concluziilor actelor medico-legale, alta decât cea dată de apărare, nu este de natură să justifice incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. - neîntemeiată este și critica referitoare la existența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. Ambele instanțe au avut în vedere fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată (fapta în materialitatea ei, astfel cum a rezultat din probatoriul administrat). Din examinarea dispozițiilor art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., rezultă însă că este legală schimbarea încadrării juridice a faptei, dispusă în condițiile legii (cele prevăzute de art. 334 C. proc. pen.). Potrivit rechizitoriului, fapta inculpatei a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. Condamnarea inculpatei în primă instanță s-a dispus în temeiul acestui text incriminator [(art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.)].

Apelul Ministerului Public a vizat, în primul rând, greșita încadrare juridică a faptei (pct. l din motivele scrise de apel) întrucât nu s-a dat relevanță juridică unor împrejurări care agravează fapta de omor, solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen. (omor săvârșit asupra unei rude apropiate, profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra și săvârșit prin cruzimi). Au fost invocate actele medico-legale existente la dosar, doctrina și jurisprudența, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Critica referitoare la greșita încadrare juridică a faptei a fost susținută de procuror cu ocazia dezbaterilor în apel, apărătorul punând concluzii sub toate aspectele.

În urma examinării acestei critici, instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecata, astfel cu s-a arătat în decizia atacată. În concluzie, se constată că instanța de apel s-a pronunțat, pe de o parte, asupra faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, în materialitatea ei, iar pe de altă parte, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., chestiunea de drept cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei a fost cunoscută apărării încă de la înregistrarea dosarului pe rolul curții de apel și a fost pusă în discuție contradictorie cu ocazia dezbaterilor, instanța de apel dispunând, motivat, schimbarea încadrării juridice a faptei.

În urma efectuării expertizei psihiatrice a inculpatei s-a stabilit că aceasta, la data faptelor, avea păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social-negative ale faptei comise, discernământul fiind păstrat în raport cu fapta. - criticile referitoare la încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 174 - art. 175 lit. c) și d) - art. 176 lit. a) C. pen., sunt neîntemeiate. Pe de o parte, împrejurările care relevă existența circumstanțelor prevăzute de art. 175 lit. c) și d) C. pen., rezultă, de necontestat, din actele și lucrările dosarului (legătura de rudenie mamă-fiică și starea extrem de precară a sănătății fizice și psihice a victimei).

Pe de altă parte, două sunt aspectele noțiunii de „cruzimi”, unul intrinsec actului de ucidere, care constă în folosirea de procedee inumane și inutile de chinuire a victimei înainte de a muri, și unul extrinsec actului de ucidere, rezonanța socială a actului, constând în faptul că inspiră oroare și groază persoanelor care iau cunoștință de el și de metodele folosite. Specific cruzimilor este folosirea unor metode cauzatoare de suferințe prelungite și de maximă intensitate, realizând astfel, alături de rezultatul constând în suprimarea vieții victimei, și un al doilea rezultat, constând în chinuirea ei fizică sau morală.

În partea expozitivă a deciziei atacate, instanța de prim control judiciar a argumentat convingător, în fapt și în drept, imperativele reținerii variantei agravate de omor (omor calificat și deosebit de grav) Înalta Curte apreciind, pe de o parte, că nu este necesară reiterarea acestora, iar pe de altă parte, că fapta inculpatei, pe fondul stării extrem de precare de sănătate fizică și psihică a victimei, realizează condițiile circumstanței agravante prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., neîntemeiată este și critica apărării în sensul că fapta ar fi trebuit încadrată juridic în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. (lovituri cauzatoare de moarte).

În cazul infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., forma de vinovăție cu care acționează făptuitorul este intenția generală de vătămare corporală, iar nu intenția de omor, rezultatul mai grav (moartea victimei) fiind imputat acestuia în baza culpei, latură subiectivă caracterizată prin forma de vinovăție mixtă, praeterintenție, vinovăția acestuia rezultând din modul de săvârșire a faptelor. În cauză, în raport cu obiectul vulnerant folosit, cu durata în timp a agresiunii, cu multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate victimei (așa cum rezultă din numărul, natura leziunilor și gravitatea acestora constatate în urma efectuării necropsiei), pe fondul stării precare fizice a acesteia, este justificată reținerea intenției de omor a inculpatei, iar nu a intenției generale de vătămare corporală.

- sunt neîntemeiate și criticile privind existența unei grave erori în stabilirea situației de fapt. Conform art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate. Înlăturarea motivată a unor probe din ansamblul probator, inclusiv a celor referitoare la apărarea inculpatei, este o prerogativă a organelor judiciare prevăzută expres în art. 356 lit. c) C. proc. pen. De asemenea, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Din examinarea motivelor de recurs, susținute și cu ocazia dezbaterilor, se constată că apărarea nu menționează care sunt acele aspecte ale situației de fapt aflate în contradicție cu probele administrate, ci, printr-o interpretare proprie a conținutului actelor medico-legale, se concluzionează cu privire la nevinovăția inculpatei. Se susține că între acțiunea inculpatei și moartea victimei nu ar exista legătură de cauzalitate, și că moartea acesteia ar fi, după caz, naturală (datorită vârstei înaintate și afecțiunilor cronice), accidentală (prin aspirarea de alimente în plămâni) nonviolentă (prin infarct miocardic) ori nonviolentă (cu etiogeneză necunoscută). Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea numitei D.E.

a fot violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecința unui politraumatism soldat cu multiple plăgi epicraniene și faciale, echimoze și hematoame masive ale membrelor și toracic cu echimoze, hematoame, fracturi costale hemitoracic bilateral, pubian și rinichi de șoc. Leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovituri repetate cu corp dur și corp alungit cu legătură directă de cauzalitate în tanatogneză. Moartea și leziunile pot data din 13 august 2006. Raportul medico-legal este completat cu planșe foto. În completarea acestuia, a fost obținut avizul Comisiei de avizare și control din cadrul I.N.M.L. - București, avizul Comisiei superioare de medicină legală din carul I.N.M.L.

- București, completare raport. Împrejurarea că instanțele nu au acordat relevanța cerută de inculpată „opiniei expertale” întocmită de expertul apărării nu justifică pretinsa eroare de fapt. De altfel, așa cum rezultă din actele dosarului, apărarea a renunțat la efectuarea unui supliment de expertiză prin examinarea susținerilor din această „opinie expertală”. În raport cu aspectele stabilite prin actele medico-legale menționate, care nu au relevat posibila existență a unor dubii cu privire la împrejurările și cauzele morții victimei, coroborate cu restul probelor administrate, inclusiv declarațiile inculpatei, se constată că ambele instanțe au reținut corect legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatei și moartea victimei.

- este neîntemeiată și critica cu privire la individualizarea pedepsei. În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnată este pedepsită cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

În favoarea acesteia au fost reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. (printre care, contextul uman al săvârșirii faptei, datele personale ale inculpatei și regretul acesteia) ceea ce a justificat reducerea pedepsei sub minimul special al textului incriminator. Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatei este mult redusă sub minimul special de 15 ani închisoare, o nouă reducere a cuantumului nefiind justificată, acesta răspunzând cerințelor art. 72 C. pen. și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., precum și principiului proporționalității. Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385 9 pct. 15 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri.

Din pedeapsa pe care o va executa inculpata se va deduce, conform art. 88 C. pen., durata măsurilor preventive. Potrivit art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Ministerului Public urmând să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata D.C. împotriva deciziei penale nr. 219 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 14 august 2006 la 17 noiembrie 2008. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2008.