ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7285/2011

Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele: Judecătoria Roman, prin Sentința civilă nr. 2427 din 30 septembrie 2009 a respins excepția privind autoritatea de lucru judecat. A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind anularea încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2008 a Judecătoriei Roman, pronunțată în Dosarul nr. 100/291/2005. A respins contestația la titlu și contestația la executare formulate de V.V. în contradictoriu cu intimata SC A.R. SA și terțul poprit R.B. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat ca fiind neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de contestator, deoarece toate sentințele civile menționate de acesta sunt anterioare Hotărârii nr. 2694/2005 a Judecătoriei Roman, iar respectiva excepție ar fi putut fi ridicată la judecarea căilor de atac promovate împotriva sentinței civile ce se execută.

Invocând dispozițiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ., judecătoria a reținut că pe calea unei contestații la executare pot fi formulate apărări de fond numai dacă titlul executoriu nu este emis de o instanță judecătorească și numai dacă împotriva acestuia nu putea fi formulată nicio cale de atac. Referitor la solicitarea anulării încheierii din 1 octombrie 2008, instanța a constatat că nu există niciun motiv de anulare, fiind respectate prevederile art. 374 și 376 C. proc. civ. În ceea ce privește lămurirea și îndreptarea titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 2694 din 7 decembrie 2005, judecătoria a constatat că prin motivele formulate, contestatorul a considerat că nu datorează sumele stabilite, aspect ce putea fi invocat în căile de atac exercitate împotriva respectivei hotărâri, în acest sens fiind și dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc.

civ. Cât privește actele de executare efectuate de executor în Dosarul nr. 257/2008, s-a constatat că au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materie în baza unui titlu executoriu valabil, neexistând astfel motive de anulare. În legătură cu suspendarea executării, instanța a constatat că s-a pronunțat la 10 martie 2009, prin respingerea acesteia, încheierea fiind casată și trimisă cauza spre rejudecare, astfel încât respectiva cerere a fost soluționată de un alt complet. Prin Decizia nr. 247/RC din 10 martie 2010 a Tribunalului Neamț, secția civilă, s-a respins recursul declarat de contestatorul V.V. împotriva Sentinței civile nr. 2427 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Roman în contradictoriu cu intimatele SC A.R.

SA și R.B. SA, ca nefondat. S-au constatat ca nefondate criticile vizând necitarea executorului judecătoresc M.I., în condițiile în care contestatorul a stabilit cadrul procesual prin indicarea părților în contradictoriu cu care înțelege să se judece. Nu au fost primite nici criticile referitoare la necomunicarea încheierii de amânare inițială a pronunțării, la faptul că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 3 și 5 C. proc. civ., precum și cele privind încălcarea prevederilor art. 304 alin. (2) din cod la soluționarea cererii având ca obiect suspendarea executării.

Nefondate au fost găsite de către tribunal și motivele de recurs referitoare la faptul că sentința cuprinde motive contradictorii cu privire la încheierea de învestire cu formulă executorie a Hotărârii nr. 2964/2005 și cele privind faptul că instanța, interpretând greșit acțiunea dedusă judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia. Tribunalul a reținut, de asemenea, că excepția autorității de lucru judecat, invocată de contestator, a fost în mod legal, corect și temeinic respinsă de instanța de fond, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 1201 C. civ., între hotărârile judecătorești neexistând tripla identitate de obiect, părți și cauză, respectiv deși părțile sunt aceleași, în ceea ce privește obiectul și cauza acestea diferă: contestație la executare (Sentința civilă nr. 2427/2009) și întoarcerea executării (Sentința civilă nr. 2694/2005).

Nu a fost primit nici motivul de recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a contestației la titlu asupra Sentinței civile nr. 2694/2005, constatându-se în plus că respectiva hotărâre este clară, neimpunându-se a se aduce lămuriri asupra dispozitivului acesteia. Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire V.V., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, schimbarea în tot a hotărârii Tribunalului Neamț, casarea Sentinței civile nr. 2427/2009 a Judecătoriei Roman, admiterea contestației la executare și repunerea în drepturile inițiale executării silite și de întoarcere a executării sumei de 1565 RON, necuvenite reclamantei ca drept salarial, cât și ca raport juridic de muncă între părți (conform dosar executare nr. X/2003), cu dobânda la ziua plății.

A arătat că nici Tribunalul Neamț și nici Judecătoria Roman nu au sesizat faptul că suma executată de 1275,8 RON a mai făcut obiectul unor contestații la executare, atât anterior pronunțării Sentinței civile nr. 2694/2005, cât și ulterior acesteia, de asemenea și anterior Deciziei civile nr. 247/RC/2010 a fost pronunțată de Tribunalul Neamț, Decizia civilă nr. 106/RC din 3 februarie 2010 cu autoritate de lucru judecat, pentru aceeași perioadă a sumei ce face obiectul contestației.

A considerat că în această situație este evident că atât Sentința civilă nr. 2694/2005 a Judecătoriei Roman cât cea pronunțată în recurs, nr. 247/RC/2010 a Tribunalului Neamț sunt potrivnice Sentințelor civile nr. 767/2003, nr. 784/2005, nr. 1385/2006, nr. 3653/2008 ale Judecătoriei Roman, Deciziilor civile nr. 543/RC/2003, nr. 106/RC/2010, nr. 129/RC/2010 nr. 200/C/2003 și deciziei penale nr. 41/R/2005 ale Tribunalului Neamț și Deciziilor civile nr. 1508/2004 și nr. 603/2004 ale Curții de Apel Bacău.

A precizat că identitatea de obiect a cauzelor menționate ca potrivnice trebuia examinată de instanța de recurs în legătură cu specificul prestației bănești prestabilite în sarcina contestatoarei, în prezent reclamantă, prin titlurile executorii în baza cărora s-au efectuat acte de executare prin poprire, respectiv drepturi salariale care prin natura lor sunt obligații cu executare succesivă în timp, fiind astfel evidentă identitatea de obiect în sensul dispozițiilor art. 1201 C. civ. A arătat totodată că autoritatea lucrului judecat din hotărârile menționate ca fiind potrivnice Deciziei civile nr. 247/RC/2010 se regăsește și prin judecarea plângerii penale împotriva executorului judecătoresc P.S.

Prin Decizia nr. 935/RC din 9 noiembrie 2010, Tribunalul Neamț, secția civilă, a respins excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimata SC A.R. SA, ca neîntemeiată. A admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de aceeași intimată și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 247/RC din 10 martie 2010 a Tribunalului Neamț, formulată de V.V. Tribunalul a constatat totodată că prin precizările la acțiune, revizuentul a indicat, la solicitarea instanței, hotărârile potrivnice, respectiv Deciziile nr. 603 din 23 septembrie 2004 și nr. 1508 din 5 noiembrie 2003 ale Curții de Apel Bacău, precum și Decizia civilă nr. 106/RC din 3 februarie 2010. În raport de aceste precizări, instanța a invocat dubla necompetență materială, constatând că se impune disjungerea cererii principale, motiv pentru care s-au format două dosare separate.

Astfel, în Dosarul nr. 4884/103/2010, Tribunalul Neamț, secția civilă, a pronunțat Decizia nr. 937/RC din 9 noiembrie 2010, prin care a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului. În conformitate cu dispozițiile art. 158 raportat la art. 323 alin. (2) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de V.V. împotriva Deciziei civile nr. 247/RC din 10 martie 2010 a Tribunalului Neamț pentru contrarietate cu Deciziile civile nr. 1508 din 5 noiembrie 2003 și nr. 603 din 23 septembrie 2004 ale Curții de Apel Bacău, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță căreia i s-a înaintat dosarul. În ceea ce privește tardivitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii, invocată de intimata SC A.R.

SA prin concluziile scrise, se reține că acest aspect a fost tranșat irevocabil de către Tribunalul Neamț, secția civilă, prin Decizia nr. 935/RC din 9 noiembrie 2010. Cererea de revizuire urmează însă a fi respinsă în considerarea argumentelor ce succed. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei de drept al cererii sale, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. Prin urmare, prin reglementarea cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri. Aceasta presupune ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Prin ipoteză, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost invocată, pentru că în situația contrară, dacă părțile s-au prevalat de rezultatul primei hotărâri, iar instanța a doua oară învestită a considerat că nu funcționează excepția autorității de lucru judecat, nu mai poate fi vorba de cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Aceasta întrucât hotărârea instanței care a statuat asupra inexistenței excepției autorității de lucru judecat, realizând o evaluare proprie în acest sens, se bucură ea însăși de putere de lucru judecat. În speță însă, instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită a analizat excepția autorității de lucru judecat în raport de care s-a pretins existența stării de contrarietate.

Astfel, Tribunalul Neamț, prin Decizia civilă nr. 247/RC/2010 a analizat excepția autorității de lucru judecat, constatând că aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care a menținut soluția de respingere a acesteia pronunțată de Judecătoria Roman, prin Sentința civilă nr. 2427/2009. Împrejurarea că excepția a fost respinsă luându-se în considerare inexistența elementului de identitate referitor la obiect și cauză nu înseamnă nepronunțarea asupra acestui aspect. În realitate, revizuentul este nemulțumit de modalitatea în care instanța s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat prin hotărârea supusă revizuirii, tinzând la obținerea unui control de legalitate asupra acesteia.

Or, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac nu se exercită un veritabil control judiciar asupra hotărârii supuse revizuirii (din punct de vedere al legalității soluției), ci doar se verifică dacă s-a nesocotit puterea de lucru judecat rezultată dintr-o hotărâre anterioară. Cum, potrivit considerentelor expuse anterior, la judecarea cauzei s-a invocat și soluționat excepția autorității de lucru judecat, calea revizuirii împotriva hotărârii pronunțate în aceste condiții nu este deschisă deoarece se opune însăși puterea de lucru judecat dedusă din rezolvarea acestei excepții prin hotărâre irevocabilă. Raportând cererea de revizuire formulată de V.V., la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege. Pentru cele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de V.V. împotriva Deciziei nr. 247/RC din 10 martie 2010 a Tribunalului Neamț, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011. Procesat de GGC - GV