ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3829/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3829/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 1716 din 2 decembrie 2009, Judecătoria Gherla a admis excepția
necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat în
favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, competența de soluționare a contestației la executare formulată de Școala
cu Clasele I - VIII Cutca împotriva executării silite începute împotriva ei de executorul
judecătoresc L.R.
Pentru a
pronunța această soluție, Judecătoria Gherla a reținut următoarele:
Conform art. 400 C. proc. civ., contestația la executare
privind lămurirea
înțelesului,
întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a
pronunțat hotărârea care se execută.
În cauza de
față contestatoarea a solicitat lămurirea înțelesului titlului
executoriu privind sumele datorate numitului C.S.,
titlu executoriu pronunțat
de Curtea de Apel Cluj, respectiv decizia
civilă nr. 1283/2008.
Curtea de
apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin
sentința civilă nr. 75 din 23 februarie 2010, a dispus disjungerea contestației
la executare având ca obiect lămurirea înțelesului titlului executoriu constând
în decizia civilă 1283/2008 și încheierea civilă de îndreptare a erorii
materiale din 4 februarie 2009 pus în executare în dosarul execuțional nr. 105/2009
al B.E.J. L.R. și a dispus înregistrarea acestei cereri sub un nou număr de
dosar; a admis excepția necompetentei materiale a contestației la executare
introdusă de către contestatoarea Școala cu clasele I-VIII Cutca, având ca
obiect anularea executării silite din dosarul 105/2009 al B.E.J. L.R. și în
consecință a declinat competenta de soluționare a contestației la executare
având ca obiect anularea executării silite însăși in favoarea Judecătoriei
Gherla. Totodată, constatând ivit conflictul de competenta dintre Judecătoria
Gherla si Curtea de Apel Cluj a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție în
vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a
hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că, în ședința publică din data de 23
februarie 2010, Judecătoria Gherla, din oficiu, a dispus disjungerea
contestației la executare având ca obiect actele de executare efectuate în
dosarul execuțional nr. 105/2009 de contestația la executare întemeiată pe
dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., având ca obiect lămurirea înțelesului,
întinderii și aplicării titlului executoriu și înregistrarea acestui petit sub
un nou număr de dosar pe rolul Curții de Apel Cluj.
Pentru
a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut că, fiind vorba despre două
petite între care nu se poate stabili un raport de principal, accesoriu, despre
două contestații la executare cu obiect, finalitate și reglementare diferită și
care mai mult, atrag competența materială diferită de soluționare (contestație
la executare propriu-zisă și contestație la executare vizând lămurirea înțelesului
titlului executoriu) se impune disjungerea celor două contestații la executare și
înregistrarea contestației la executare vizând lămurirea înțelesului titlului
executoriu sub un nou număr de dosar pe rolul Curții de Apel Cluj.
Astfel, în
acest dosar instanța a rămas legal investită doar cu contestația la executare
având ca obiect anularea executării silite însăși și a tuturor actelor de
executare efectuate în dosarul execuțional 105/2009 al B.E.J. L.R. Cu privire
la aceasta contestație, instanța a rămas în pronunțare pe excepția
necompetentei materiale, excepție invocată, din oficiu, de către instanță,
deoarece întâmpinarea depusă de către intimat prin care invoca aceeași excepție
a ajuns la dosarul cauzei după pronunțarea sentinței.
Curtea
de Apel a mai constatat și faptul că soluția de declinare a Judecătoriei Gherla
în favoarea Curții de Apel Cluj este absolut nemotivată cu privire la
contestația având ca obiect anularea executării silite însăși și a tuturor
actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 105/2009 al B.E.J. L.R.,
toate argumentele vizând exclusiv contestația la executare având ca obiect lămurirea
întinderii, aplicării și înțelesului titlului executoriu. În opinia instanței
astfel de argumente ar fi greu de identificat. Dimpotrivă, toate argumentele
converg în vederea atribuirii competentei materiale în favoarea Judecătoriei
Gherla, ca instanță de executare. Astfel, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc.
civ., „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va
face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Pentru
aceste motive, Curtea de Apel a constatat ivit conflictul negativ de competență
înaintând dosarul Înaltei Curți pentru soluționare.
Înalta
Curte, soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3)
și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă
instanță, în favoarea Judecătoriei Gherla.
Pentru
a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în
continuare arătate.
În art. 399 alin.
(1) C. proc. civ., republicat, astfel cum a fost modificat și completat prin
Legea nr. 459/2006, se prevede că „împotriva executării silite, precum și
împotriva oricărui act de executare
se poate
face contestație de către cei interesați și vătămați prin executare”, iar „dacă
nu s-a utilizat procedura
prevăzută
de art. 281
1
, se poate face contestație și în cazul în care sunt
necesare lămuriri cu privire la î
nțelesul, întinderea sau aplicarea
titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză
să înceapă executarea silită ori să îndeplinească
un act de executare în condițiile prevăzute de lege”.
Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la
instanța de executare și,
deși nu se arată în mod expres, rezultă că acest prim alineat are în
vedere contestația la executare propriu-zisă, din moment ce în alin. (2) se
prevede care este instanța competentă să soluționeze contestația la titlu.
Din coroborarea dispozițiilor art. 400 alin. (1) cu dispozițiile art. 373
alin. (2) C. proc. civ., rezultă că instanța de executare este judecătoria în
raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, deci, în ceea ce
privește competența soluționării contestației la executare propriu-zisă,
aceasta aparține întotdeauna J
udecătoriei indiferent că este vorba despre un titlu executoriu în
materie comercială sau în materie civilă.
Art. 400 alin. (2) distinge două situații:
1.
Atunci când se cere lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării
titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, instanța
competentă să se pronunțe este cea care a pronunțat hotărârea care se
execută.
Așadar, dacă titlul îl reprezintă o hotărâre judecătorească,
contestația se va îndrepta la acea instanță care a pronunțat, în respectiva
materie, hotărârea susceptibilă de executare silită
.
De asemenea, când titlul emană de la un alt organ cu activitate
jurisdicțională, acela va fi sesizat cu
contestația la titlu, indiferent de natura litigiului.
2.
Atunci când se cere lămurirea înțelesului, întinderii său aplicării
titlului executoriu care nu emană de la un organ cu activitate jurisdicțională,
art. 400 alin. 2 teza a II-a C. proc. civ., face trimitere la i
nstanța de executare.
Cum această instanță este întotdeauna judecătoria,
conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,
rezultă că aceasta este competentă să
judece în primă instanță contestația la titlu când titlul nu emană de la un
organ de jurisdicție.
Astfel
fiind, pentru argumentele arătate, Înalta Curte constată că, în mod corect
curtea de apel a disjuns contestația la executare având ca obiect lămurirea
înțelesului titlului executoriu constând în decizia nr. 1283/2008 și încheierea
civilă de îndreptare a erorii materiale din 4 februarie 2009 pus în executare
în dosarul execuțional nr. 105/2009 al B.E.J. L.R. și a dispus înregistrarea
acestei cereri sub un nou număr de dosar.
De
asemenea, Înalta Curte constată că, soluția Curții de Apel de a declina
competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Gherla
este corectă.
Prin
urmare, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile
art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.
,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare
având ca obiect anularea executării silite însăși din dosarul nr. 105/2009 al B.E.J.
L.R., în favoarea Judecătoriei Gherla.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei privind pe C.S., B.E.J. L.R. și Școala cu Clasele I-VIII Cutca, în
favoarea Judecătoriei Gherla.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 septembrie 2010.