ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1188/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Timiș reclamanta Primăria Comunei P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice Timișoara, obligarea pârâtului

în calitatea sa de ordonator secundar de credite, să procedeze la deblocarea sumei

reprezentând diferența, în sumă de 724.335,80 RON, din cota de 47% din impozitul

pe venit achitat de către agenții economici cu sediul fiscal în Comuna P., în conformitate

cu dispozițiile art. 32 alin. (1) și (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele

publice locale și să vireze în contul Primăriei P. aceste sume de bani, precum și

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamanta

a arătat că Primăriei P. - unitate administrativ teritorială, în conformitate cu

dispozițiile art. 32 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, i

se aloca anual o cota de 47% din impozitul pe venit achitat de către marii contribuabili

aflați în raza de competență a reclamantei, de către Ministerul Finanțelor Publice.

Întrucât începând cu luna

noiembrie a anului 2007 reclamantei nu i s-a virat în cont această cotă prevăzută

în mod imperativ de către legiuitor, reclamanta prin adresa din 24 iunie 2009 a

solicitat informații Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală

de Administrare a Marilor Contribuabili privitoare la cota alocată. Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili,

prin adresa din 06 iulie 2009 a informat-o că i-a fost virată în contul deschis

la Trezoreria Municipiului Timișoara suma totală de 1.065.878,22 RON reprezentând

47% din cota defalcată din impozitul pe venit pentru bugetele locale, sumă calculată

pentru perioada noiembrie 2007 - mai 2009.

Reclamanta a susținut

că această sumă nu a fost virată în contul său, motiv pentru care a efectuat demersuri

în vederea clarificării situației, cu rezultate contradictorii în ceea ce privește

cuantumul sumei virate și instituția în conturile căreia se găsește în prezent suma

ce face obiectul litigiului.

Prin precizarea și completarea

de acțiune depusă pentru termenul de judecată din 16 iunie 2010 reclamanta a arătat

că înțelege să cheme în judecată, alături de Administrația Finanțelor Publice Timișoara

și pe Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală,

D.G.F.P. a Municipiului București, Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică,

Serviciul Î.E.V., Biroul Î.E.V.C.M., Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, Activitatea de Trezorerie

și Contabilitate Publică, Trezoreria Municipiului Timișoara și Serviciul Î.E.V.B.

Prin sentința civilă

nr. 1297 din data de 29 septembrie 2010 Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței

sale materiale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea

Curții de Apel Timișoara.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul Timiș a apreciat, prin prisma dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care

reclamanta înțelege să

se judece cu o autoritate publică centrală, suma solicitată fiind în cuantum de

724.335,80 RON, peste pragul de 500.000 RON prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004,

competența de soluționare a cererii revine Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ.

Curtea de Apel Timișoara,

prin sentința civilă nr. 523 din 23 noiembrie 2010, a admis excepția necompetenței

sale materiale, ridicată de către această instanță din oficiu și a declinat competența

de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș.

În motivarea acestei hotărâri,

Curtea a reținut că prin cererea formulată reclamanta a solicitat tocmai obligarea

pârâților să procedeze la deblocarea unei sume de bani, fiind nemulțumită de răspunsul

primit de autoritățile publice la această solicitare.

Curtea a apreciat că obiectul

acțiunii de față este unul neevaluabil în bani, fiind incidente prevederile

art. 10 din Legea nr. 554/2004 referitoare la stabilirea competenței materiale în

contencios administrativ conform criteriului autorității față de care se formulează

pretenția în concret, condiții în care, întrucât cererea de obligare la deblocarea

sumei de bani și respectiv la virarea sumei în contul reclamantei este formulată

în contradictoriu cu o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei

revine Tribunalului Timișm, secția contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul

negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc.

civ., Curtea de Apel Timișoara a decis înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Examinând conflictul negativ

de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului

și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului

Timiș, secția de contencios administrativ.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că, așa cum a reținut Curtea de Apel Timișoara,

prezenta cauză are, în esență, ca obiect, obligarea unei autorități la efectuarea

unei operațiuni administrative, fiind astfel incidente dispozițiile art. 10

alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 ce delimitează competența de soluționare

a cauzei funcție de nivelul autorității emitente sau ce urmează a fi obligată la

emiterea sau efectuarea unui act.

În speță nu ar putea fi

reținută incidența criteriului valoric de stabilire a competenței, întrucât suma

în litigiu nu are natura celor enumerate, în mod limitativ, de textul normativ.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) și (6) din Legea

nr. 273/2006 privind finanțele publice locale,

„d

in impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la

nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale se alocă lunar, în termen de

5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de

47% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe al căror teritoriu

își desfășoară activitatea plătitorii de impozite (...). Operațiunile de virare

la bugetele locale a cotelor cuvenite din impozitul pe venit se efectuează de Ministerul

Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene”.

Conform înscrisurilor

dosarului, suma ce face obiectul prezentului litigiu, reprezentând cota de 47% din

impozitul pe venit încasat la bugetul de stat, a fost virată de către ordonatorul

principal de credite, reclamanta precizându-și acțiunea, pentru termenul din 23

noiembrie 2010, în sensul că, în continuare, înțelege să se judece în contradictoriu

cu Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Trezoreria Municipiului Timișoara.

În condițiile în care

reclamanta și-a exercitat corespunzător dreptul legal de a stabili cadrul procesual,

în virtutea principiului disponibilității, prin prisma dispozițiilor art. 32

alin. (6) din Legea nr. 273/2006 cât și față de finalitatea cererii reclamantei,

anume punerea efectivă la dispoziție a sumei ce face obiectul prezentei cauze, reiese

faptul că pârâții considerați ca titulari, în mod direct, a obligației pretinse

de către reclamantă și care ar urma să execute, în mod nemijlocit, dispozițiile

instanței în acest sens, sunt, în speță, Administrația Finanțelor Publice Timișoara

și Trezoreria Municipiului Timișoara, instituții ce au calitatea de autorități publice

locale.

Competența materială în

ceea ce privește soluționarea pe fond a prezentei cauze urmează deci a fi stabilită

față de acești pârâți și în concluzie, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza

I din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare în primă instanță

a cauzei revine Tribunalului Timiș, Înalta Curte soluționând conflictul negativ

de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei P. în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală,

D.G.F.P. a Municipiului București, Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică,

Serviciul Î.E.V., Biroul Î.E.V.C.M., Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, Activitatea de Trezorerie

și Contabilitate Publică, Trezoreria Municipiului Timișoara și Serviciul Î.E.V.B.,

în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2011.