ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2057/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 1 pronunțată la data de 12 ianuarie 2010, în Dosarul penal nr. 2263/88/2009, Tribunalul Tulcea, în temeiul art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpata N.M., fiica lui I. și M., la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) și (3) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatei începând cu data de 12 ianuarie 2010. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu 11 iunie 2009 și până la rămânerea definitivă a hotărârii.

A confiscat de la inculpată 3 cuțite. A obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 3000 lei, din care suma de 400 lei, reprezentând onorarii avocați oficiu, se va avansa din fondurile M.J. către Baroul de Avocați Tulcea pentru avocați S.A. (urmărirea penală) și C.C. (fond), câte 200 lei fiecare." Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 27/28 mai 2009, pe fondul unui conflict spontan, inculpata N.M. l-a înjunghiat cu un cuțit pe concubinul ei, victima N.C., producându-i leziuni ce au condus la deces. Situația de fapt s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: raportul medico-legal de necropsie din 28 mai 2009 în care s-a arătat că moartea victimei N.C.

în vârstă de 55 ani, datează din 28 mai 2009, a fost violentă, din cauza hemoragiei interne (hemotorax stâng asociat cu hemopericard), consecința unei plăgi înjunghiate penetrante toracice, leziune ce a putut fi produsă prin lovire cu corp dur tăietor înțepător, posibil cuțit cu un singur tăiș, cu vârful și lama ascuțite, manevrat din anterior spre posterior și de la dreapta la stânga, iar sângele (recoltat de la cadavru) conținea 2,10% alcool și aparținea grupei A II RH pozitiv; declarațiile martorilor P.D., P.T., M.G.L., M.M., M.P. și D.I.; declarațiile inculpatei care recunoaște altercația cu victima, dar, contrar probelor, atribuie lezarea acesteia unui accident. B. Împotriva hotărârii de condamnare, inculpata N.M.

a declarat apel motivând, prin apărător, că a acționat în legitimă apărare în condițiile art. 44 alin. (1) sau ale art. 44 alin. (3) C. pen., victima fiind cea care a atacat-o. Prin Decizia penală nr. 28/P din 11 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de inculpata N.M. împotriva sentinței penale susmenționate, s-a desființat în parte sentința atacată și s-a înlăturat măsura confiscării celor trei cuțite; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, menținându-se și starea de arest a inculpatei. Instanța de apel a reținut pe baza probelor administrate în primă instanță, precum și în cursul urmăririi penale, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică corespunzătoare, dovedindu-se cu certitudine că, în noaptea de 27/28 mai 2009, fiind în stare de ebrietate, victima N.C.

a enervat-o pe inculpata N.M. care, pe fondul conflictului ivit spontan, a aplicat o lovitură cu un cuțit victimei, producându-i leziuni ce au condus la deces, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „omor" prev. de art. 174 C. pen. Deși, inițial, inculpata a afirmat în prezența martorilor că „s-a enervat și l-a înjunghiat pe concubinul ei N.C.", ulterior, a susținut, în fața autorităților judiciare, că „a fost un accident, victima trăgând de cuțit". S-a apreciat de către instanța de control judiciar că această apărare, invocată și în apel, este contrazisă de declarațiile martorilor P.D., P.T., M.M. și M.P.

care, la solicitarea inculpatei, s-au deplasat la apartamentul părților, au văzut că inculpata avea un cuțit asupra ei cu care afirma că a aplicat o lovitură victimei pentru că a enervat-o și nu a mai suportat, iar în dormitor victima sângera în zona inimii, fiind întinsă pe pat; aceste declarații sunt întărite de concluziile raportului de necropsie din 28 mai 2009 întocmit de Serviciul medico-legal Tulcea care, descriind mecanismul de producere al rănii - din anterior spre posterior și de la dreapta la stânga - exclude autoaccidentarea; declarația inculpatei că ar fi încercat dezarmarea victimei nu este confirmată de vreo probă și este puțin credibilă, dată fiind inferioritatea sa fizică raportat la constituția fizică a victimei, precum și la starea sa de temere manifestată față de aceasta tocmai din cauza comportamentului agresiv, inculpata prezentând leziuni de violență suferite în urma violențelor exercitate de victimă asupra sa cu câteva zile în urmă, conform raportului medico-legal întocmit de Serviciul medico-legal Tulcea.

S-a mai reținut că starea de enervare a inculpatei, aflată și sub influența alcoolului, este credibilă având în vedere declarațiile martorului M.G.L. care a confirmat certurile dintre victimă și inculpată, precum și foaia de observație clinică la internarea acesteia în noaptea de după comiterea omorului. Ca atare, în acest context, nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (1), (2) și (3) C. pen., instanța de apel concluzionând că reacția inculpatei nu a fost pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa ci pentru că s-a enervat, datorită conduitei autoritare a victimei, nu a mai suportat și a înțepat-o cu cuțitul. Instanța de apel a apreciat neîntemeiate și celelalte critici, apelul formulat de către inculpată fiind însă admisibil cu privire la aplicarea art. 118 lit. b) C. pen.

potrivit cu care „se confiscă bunurile folosite la comiterea faptei dacă aparțin infractorului"; or, în cauză, s-a procedat la confiscarea a 3 cuțite, deși inculpata a folosit doar unul și niciunul dintre acestea nu îi aparțineau, fiind ale victimei. Totodată, s-a îndreptat și omisiunea instanței de fond, de a face aplicarea art. 88 C. pen. și pentru deducerea duratei reținerii din pedeapsă, de la 10 iunie 2009 la 11 iunie 2009 conform ordonanței nr. 541/P/2009 emisă de procuror. C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări deși a săvârșit fapta în legitimă apărare - întrucât nu a avut intenția de a ucide, ci doar s-a apărat de atacul victimei - solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen. Totodată, a arătat că martorii audiați în cauză au sosit la locul faptei după incident, deci nu au perceput în mod direct cum s-au derulat faptele, solicitând, în subsidiar, reținerea ca fiind incidente a dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen. Tot în subsidiar, inculpata a criticat hotărârile pronunțate și pentru netemeinicie, solicitând să se rețină contextul în care a comis fapta, în sensul celor arătate pe parcursul întregului proces, precum și circumstanțele sale personale și să se reducă pedeapsa aplicată ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 lit. a) - c) C. pen. Examinând recursul inculpatei prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată următoarele: 1. Apărarea în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la atitudinea agresivă a victimei, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei. Potrivit art. 44 C. pen., „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul". Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond precum și cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări, întrucât, chiar dacă am admite că versiunea prezentată de inculpată este reală, presupusa acțiune exercitată de victimă asupra cuțitului, în același timp cu inculpata, nu poate fi considerată un atac în sensul art. 44 C. pen. Aceasta demonstrează că nu este îndeplinită nici condiția esențială privitoare la apărare, respectiv ca acțiunea de apărare să fie necesară pentru respingerea atacului, întrucât, din moment ce nu subzistă pericolul ce poate decurge dintr-un act iminent sau în desfășurare, nu subzistă nici necesitatea înlăturării lui.

Totodată, în condițiile în care nu s-a dovedit existenta unui stări de legitimă apărare, nu se poate susține nici că inculpata a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-ar fi produs atacul, nefiind aplicabile așadar nici dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen. Pe de altă parte, nefiind întrunite condițiile legitimei apărări, nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru reținerea circumstanței atenuante a depășirii limitelor legitimei apărări, prev. de art. 73 alin. (1) lit. a) C. pen., care presupune aceleași condiții de existență, cu deosebirea că, în acest caz, apărarea nu este proporțională cu atacul, fiind mult mai puternică. 2. Recursul declarat de inculpată nu este întemeiat nici în privința criticii vizând individualizarea pedepsei.

Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că circumstanțele personale invocate de inculpată în prezentul recurs - constând în împrejurarea că nu are antecedente penale și a avut anterior o conduită bună în societate - au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei într-un cuantum orientat la minimul special prevăzut de lege iar solicitarea ce face obiectul prezentului recurs, respectiv de a se reține circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. și, pe cale de consecință, a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată, întrucât în raport de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, instanța de fond a dozat corespunzător cuantumul pedepsei aplicate inculpatei iar lipsa antecedentelor penale, invocată de apărarea acesteia, nu poate constitui automat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei. Pe de altă parte, apărarea nu a arătat motivele pentru care ar putea fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. b), c) C. pen., iar din actele dosarului Curtea, în baza propriului examen, nu constată incidența vreuneia dintre aceste circumstanțe. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpată ca nefondat, constatând că aceasta a comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa și că nu sunt motive care să justifice reducerea pedepsei, aceasta fiind aptă să asigure reeducarea inculpatei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurenta- inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.M. împotriva Deciziei penale nr. 28/ P din 11 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 10 iunie 2009 la 26 mai 2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2010.