ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2057/2010

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 1

pronunțată la data de 12 ianuarie 2010, în Dosarul penal nr. 2263/88/2009,

Tribunalul Tulcea, în temeiul art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpata N.M.,

fiica lui I. și M., la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art.

71 alin. (1) și (3) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64

alin. (1) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art.

350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatei începând cu

data de 12 ianuarie 2010.

În temeiul art.

88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii și a

arestului preventiv, începând cu 11 iunie 2009 și până la rămânerea definitivă

a hotărârii.

A confiscat

de la inculpată 3 cuțite.

A obligat

inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 3000

lei, din care suma de 400 lei, reprezentând onorarii avocați oficiu, se va

avansa din fondurile M.J. către Baroul de Avocați Tulcea pentru avocați S.A. (urmărirea

penală) și C.C. (fond), câte 200 lei fiecare."

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 27/28

mai 2009, pe fondul unui conflict spontan, inculpata N.M. l-a înjunghiat cu un

cuțit pe concubinul ei, victima N.C., producându-i leziuni ce au condus la

deces.

Situația de

fapt s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: raportul medico-legal de

necropsie din 28 mai 2009 în care s-a arătat că moartea victimei N.C. în vârstă

de 55 ani, datează din 28 mai 2009, a fost violentă, din cauza hemoragiei

interne (hemotorax stâng asociat cu hemopericard), consecința unei plăgi

înjunghiate penetrante toracice, leziune ce a putut fi produsă prin lovire cu

corp dur tăietor înțepător, posibil cuțit cu un singur tăiș, cu vârful și lama

ascuțite, manevrat din anterior spre posterior și de la dreapta la stânga, iar

sângele (recoltat de la cadavru) conținea 2,10% alcool și aparținea grupei A II

RH pozitiv; declarațiile martorilor P.D., P.T., M.G.L., M.M., M.P. și D.I.;

declarațiile inculpatei care recunoaște altercația cu victima, dar, contrar

probelor, atribuie lezarea acesteia unui accident.

B. Împotriva

hotărârii de condamnare, inculpata N.M. a declarat apel motivând, prin

apărător, că a acționat în legitimă apărare în condițiile art. 44 alin. (1) sau

ale art. 44 alin. (3) C. pen., victima fiind cea care a atacat-o.

Prin Decizia penală

nr. 28/P din 11 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de inculpata N.M.

împotriva sentinței penale susmenționate, s-a desființat în parte sentința

atacată și s-a înlăturat măsura confiscării celor trei cuțite; s-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate, menținându-se și starea de arest a

inculpatei.

Instanța de

apel a reținut pe baza probelor administrate în primă instanță, precum și în

cursul urmăririi penale, prima instanță a stabilit în mod corect situația de

fapt și încadrarea juridică corespunzătoare, dovedindu-se cu certitudine că, în

noaptea de 27/28 mai 2009, fiind în stare de ebrietate, victima N.C. a

enervat-o pe inculpata N.M. care, pe fondul conflictului ivit spontan, a

aplicat o lovitură cu un cuțit victimei, producându-i leziuni ce au condus la

deces, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „omor"

prev. de art. 174 C. pen.

Deși,

inițial, inculpata a afirmat în prezența martorilor că „s-a enervat și l-a

înjunghiat pe concubinul ei N.C.", ulterior, a susținut, în fața

autorităților judiciare, că „a fost un accident, victima trăgând de

cuțit". S-a apreciat de către instanța de control judiciar că această

apărare, invocată și în apel, este contrazisă de declarațiile martorilor P.D.,

P.T., M.M. și M.P. care, la solicitarea inculpatei, s-au deplasat la

apartamentul părților, au văzut că inculpata avea un cuțit asupra ei cu care

afirma că a aplicat o lovitură victimei pentru că a enervat-o și nu a mai

suportat, iar în dormitor victima sângera în zona inimii, fiind întinsă pe pat;

aceste declarații sunt întărite de concluziile raportului de necropsie din 28

mai 2009 întocmit de Serviciul medico-legal Tulcea care, descriind mecanismul

de producere al rănii - din anterior spre posterior și de la dreapta la stânga

- exclude autoaccidentarea; declarația inculpatei că ar fi încercat dezarmarea

victimei nu este confirmată de vreo probă și este puțin credibilă, dată fiind

inferioritatea sa fizică raportat la constituția fizică a victimei, precum și

la starea sa de temere manifestată față de aceasta tocmai din cauza

comportamentului agresiv, inculpata prezentând leziuni de violență suferite în

urma violențelor exercitate de victimă asupra sa cu câteva zile în urmă,

conform raportului medico-legal întocmit de Serviciul medico-legal Tulcea. S-a

mai reținut că starea de enervare a inculpatei, aflată și sub influența

alcoolului, este credibilă având în vedere declarațiile martorului M.G.L. care

a confirmat certurile dintre victimă și inculpată, precum și foaia de

observație clinică la internarea acesteia în noaptea de după comiterea

omorului.

Ca atare, în

acest context, nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (1), (2) și (3) C.

pen., instanța de apel concluzionând că reacția inculpatei nu a fost pentru a

înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa ci

pentru că s-a enervat, datorită conduitei autoritare a victimei, nu a mai

suportat și a înțepat-o cu cuțitul.

Instanța de

apel a apreciat neîntemeiate și celelalte critici, apelul formulat de către

inculpată fiind însă admisibil cu privire la aplicarea art. 118 lit. b) C. pen.

potrivit cu care „se confiscă bunurile folosite la comiterea faptei dacă

aparțin infractorului"; or, în cauză, s-a procedat la confiscarea a 3

cuțite, deși inculpata a folosit doar unul și niciunul dintre acestea nu îi

aparțineau, fiind ale victimei.

Totodată, s-a

îndreptat și omisiunea instanței de fond, de a face aplicarea art. 88 C. pen.

și pentru deducerea duratei reținerii din pedeapsă, de la 10 iunie 2009 la 11

iunie 2009 conform ordonanței nr. 541/P/2009 emisă de procuror.

C. Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpata care a criticat-o pentru

nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări deși a săvârșit fapta în

legitimă apărare - întrucât nu a avut intenția de a ucide, ci doar s-a apărat

de atacul victimei - solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Totodată, a

arătat că martorii audiați în cauză au sosit la locul faptei după incident,

deci nu au perceput în mod direct cum s-au derulat faptele, solicitând, în

subsidiar, reținerea ca fiind incidente a dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen.

Tot în

subsidiar, inculpata a criticat hotărârile pronunțate și pentru netemeinicie,

solicitând să se rețină contextul în care a comis fapta, în sensul celor

arătate pe parcursul întregului proces, precum și circumstanțele sale personale

și să se reducă pedeapsa aplicată ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 lit.

a) - c) C. pen.

Examinând

recursul inculpatei prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la

atitudinea agresivă a victimei, nu poate fi primită, probele administrate în

cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice

reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei. Potrivit art. 44

C. pen., „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită

în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care

săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust

îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care

pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau

temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului

și cu împrejurările în care s-a produs atacul". Or, așa cum în mod corect

a reținut instanța de fond precum și cea de apel, din probele dosarului rezultă

că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări, întrucât, chiar dacă am

admite că versiunea prezentată de inculpată este reală, presupusa acțiune

exercitată de victimă asupra cuțitului, în același timp cu inculpata, nu poate

fi considerată un atac în sensul art. 44 C. pen. Aceasta demonstrează că nu

este îndeplinită nici condiția esențială privitoare la apărare, respectiv ca

acțiunea de apărare să fie necesară pentru respingerea atacului, întrucât, din

moment ce nu subzistă pericolul ce poate decurge dintr-un act iminent sau în

desfășurare, nu subzistă nici necesitatea înlăturării lui.

Totodată, în

condițiile în care nu s-a dovedit existenta unui stări de legitimă apărare, nu

se poate susține nici că inculpata a depășit limitele unei apărări

proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-ar fi

produs atacul, nefiind aplicabile așadar nici dispozițiile art. 44 alin. (3) C.

pen.

Pe de altă

parte, nefiind întrunite condițiile legitimei apărări, nu sunt îndeplinite nici

condițiile pentru reținerea circumstanței atenuante a depășirii limitelor

legitimei apărări, prev. de art. 73 alin. (1) lit. a) C. pen., care presupune

aceleași condiții de existență, cu deosebirea că, în acest caz, apărarea nu

este proporțională cu atacul, fiind mult mai puternică.

declarat de inculpată nu este întemeiat nici în privința criticii vizând

individualizarea pedepsei. Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că circumstanțele

personale invocate de inculpată în prezentul recurs - constând în împrejurarea

că nu are antecedente penale și a avut anterior o conduită bună în societate -

au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei într-un cuantum orientat la

minimul special prevăzut de lege iar solicitarea ce face obiectul prezentului

recurs, respectiv de a se reține circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.

74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. și, pe cale de consecință, a se coborî

pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată, întrucât în

raport de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum a

fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, instanța de fond a

dozat corespunzător cuantumul pedepsei aplicate inculpatei iar lipsa

antecedentelor penale, invocată de apărarea acesteia, nu poate constitui

automat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ce se

referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei. Pe de

altă parte, apărarea nu a arătat motivele pentru care ar putea fi reținute

circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. b), c) C.

pen., iar din actele dosarului Curtea, în baza propriului examen, nu constată

incidența vreuneia dintre aceste circumstanțe.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpată ca nefondat,

constatând că aceasta a comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa și că

nu sunt motive care să justifice reducerea pedepsei, aceasta fiind aptă să

asigure reeducarea inculpatei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și

o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform

dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen. se va computa

durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același

cod recurenta- inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata N.M. împotriva Deciziei penale nr. 28/

P din 11 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

Deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reținerii și arestării

preventive de la 10 iunie 2009 la 26 mai 2010.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 mai 2010.