ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5552/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

dispoziția nr. 6436 din 21 decembrie 2001 emisă de R.N.P., I.C.A.S., s-a

stabilit ca nu este posibilă restituirea, în natură, a clădirilor specificate

în notificările înregistrate la Biroul executorului judecătoresc B.A.D, din 30

octombrie 2001, deoarece aceste clădiri se află pe teritoriul Arboretumului

Simeria, fiind rezervație științifică și monument al naturii și a fost propusă

acordarea de despăgubiri bănești, după evaluarea imobilelor prin expertiză.

Prin sentința nr. 131 din 16 februarie 2005, pronunțată

de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a fost respinsă contestația, ca

fiind tardiv formulată, sentință ce a fost anulată, urmare admiterii apelului

contestatorului, O.L., prin decizia nr. 350/A din 12 mai 2005, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, și a fost fixat termen pentru

soluționarea fondului la data de 16 iunie 2005.

Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei Curții

de Apel a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 2053 din 23 februarie

2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Evocând fondul, Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a

pronunțat decizia nr. 196/A din 12 octombrie 2006, prin care a fost respinsă

contestația, ca neîntemeiată, decizie ce a fost casată, cu trimiterea cauzei,

spre rejudecare, aceleiași Curți de Apel, prin decizia nr. 6156 din 28

septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Fiind astfel reinvestită, Curtea de Apel București,

secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, a pronunțat decizia nr. 1/A din 22 ianuarie 2010, prin care, fiind

evocat fondul a fost admisă contestația restrânsă, a fost anulată dispoziția nr.

6436 din 21 decembrie 2001 emisă de pârâtă, a fost dispusă restituirea, în

natură a imobilului solicitat prin notificare, a fost obligată intimata să-i

restituie în natură contestatorului terenul în suprafață de 691.558 mp (69 ha

și 1.558 mp) cu construcții în suprafață construită de 864 mp, reprezentând

clădirea principală, atelierul, accesul la beci, căsuța portarului, anexă, grajd,

căsuța grădinarului, clădire locuință muncitori, imobil situat în Simeria, a

fost omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de expert C.Ș. și a fost

obligată intimata să-i achite contestatorului suma de 8.025 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul I.C.A.S.

București, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

susținând, în esență, că a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 297,

art. 261, art. 315 C. proc. civ., Legii nr. 47/2007, art. 5 din Legea nr. 18/1991,

astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005; că nu au

fost respectate îndrumările date prin decizia de casare cu trimitere, spre

rejudecare, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală; că a fost calificat imobilul ca fiind amplasat în

intravilanul unei localități, fără nicio motivare; că pe terenul revendicat se

află clădiri vechi, păduri, cursuri de apă, alei de vizitare, căi de acces și

este declarat monument al naturii, fiind rezervație dendrologică; că în cauză

nu este aplicabilă Legea nr. 10/2001 și că imobilul se afli în proprietatea

Statului Român și în administrarea M.A.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor

urma.

Conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de

casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate,

precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru

judecătorii fondului, or, Curtea de Apel reinvestita cu soluționarea fondului

litigiului nu s-a conformat îndrumărilor date din decizia de casare cu

trimitere.

Prin considerentele deciziei nr. 6156 din 28

septembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, s-a stabilit că instanța de apel nu a

verificat situația juridică și de fapt a terenului pe care sunt situate

construcțiile; că a fost reținută aplicabilitatea art. 8 din Legea nr. 10/2001,

fără a fi stabilită în prealabil situația de fapt; ca este necesară efectuarea

unei expertize pentru identificarea imobilelor solicitate prin notificări și

stabilirea amplasamentului acestora și că pentru capătul de cerere subsidiar

privind acordarea de despăgubiri bănești este necesară efectuarea unei

expertize prin care să fie stabilită valoarea de circulație a imobilelor,

deoarece prevederile art. 16 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu se

aplică în speță, raportat la data soluțiorării notificării.

Nerespectarea acestor îndrumări de către instanța de trimi

ere atrage casarea deciziei atacate.

Este adevărat că la dosarul Curții de Apel se află

declarația autentificată prin care reclamantul a învederat că renunță la

capătul de cerere privitor la acordarea despăgubirilor bănești și că solicită

restiturea în natură a imobilelor, însă instanța nu a stabilit dacă această

renunțare a fos; făcută în temeiul art. 246 C. proc. civ., situație în care era

necesară învoirea părții adverse, sau în temeiul art. 247 din același cod.

Totodată, instanța de apel nu a fost preocupată dacă

o astfel de precizare, de fapt o modificare a acțiunii este admisibilă în acea

fază procesuală, respectiv după admiterea recursului și casarea cu trimitere

sprs rejudecare.

In consecință, recursul urmează a fi admis, conform art.

313 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza,

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Având în vedere motivul ce determină casarea

deciziei, urmează a fi analizate cu ocazia rejudecării, celelalte critici

formulate de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul I.C.A.S. împotriva

deciziei nr. 1/A din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a

-VII- a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie

2010.