ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6891/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 31 decembrie 2010, revizuentul I.I.E. a solicitat, în temeiul art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 1277 din 06 decembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

familie.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat

că prin acțiunea promovată la data de 5 martie 2009, intimata S.T.F., în

calitate de reclamantă, a solicitat instanței obligarea pârâtului la ridicarea

bunurilor depozitate în imobilul situat în șos. O. nr. 226 și anume: o combină

frigorifică marca Polar, un TV color marca Grunding, un colțar de bucătărie;

obligarea pârâtului la plata sumei de 29.950 RON reprezentând chirie pentru depozitarea

bunurilor mobile în imobil; obligarea pârâtului la plata sumei de 59.900 RON

reprezentând daune; obligarea pârâtului la predarea combinei audio Grunding

atribuită acestuia prin Sentința civilă nr. 2505/06 mai 2003.

Prin Sentința civilă

nr. 3971/3 iunie 2009, Judecătoria sectorului 4 București a admis capetele 1 și

4 de cerere, obligând pârâtul să ridice bunurile aflate în imobilul situat în

București, Șos. O. nr. 226, Bl. 13, Sc. A, Et. 5, Ap. 34, sector 4, respectiv

combina frigorifică POLAR, TV color marca DAEWOO, colțar de bucătărie,

atribuite prin Sentința nr. 2505/2003 și să predea reclamantei 1 combină audio

Grunding atribuită acesteia prin aceeași sentință.

Sentința civilă nr.

2505/2003 este o hotărâre de divorț și partaj rămasă definitivă prin Decizia

nr. 437A la 06 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a,

și devenită irevocabilă la data de 2 septembrie 2004, ca urmare a nedeclarării

recursului în termen. Hotărârea de partaj rămasă definitivă constituie titlu

executoriu și este susceptibilă de executare, indiferent dacă în acțiune s-a

cerut sau nu predarea efectivă a bunului și chiar dacă instanța nu a dispus

această predare.

Atât Sentința civilă

nr. 397l/3 iunie 2009, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1277/6 decembrie

2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, cât și

încheierea irevocabilă de la 08 februarie 2010 pronunțată de către Judecătoria

sectorului 4, în dosarul de executare nr. 20863/4/2009 a sentinței, conțin

aceeași obligație de "a face" privitor la aceleași bunuri: combina

frigorifică POLAR, TV. color marca DAEWOO, colțar de bucătărie, aflate în

același loc - apartamentul reclamantei S.T.F. situat în București, Șos. O. nr.

226, bl. 13, ap. 34, sector 4. Faza de judecată și cea de executare silită nu

sunt rupte una de cealaltă, ci sunt numai două forme ale aceleiași hotărâri

chiar dacă fiecare are caractere diferite.

Decizia civilă nr.

1277/06 decembrie 2010, pronunțată în dosarul 2209/4/2009 de Curtea de Apel

București, care menține irevocabil dispozițiile Sentinței nr. 3971/3 iunie

2009, a dus la lipsirea de efectele lucrului judecat a Sentinței de divorț și

partaj nr. 2505/06 mai 2003, pronunțată în dosarul nr. 7582/2002, de către

Judecătoria sectorului 4, aflată în ultima sa fază-executarea silită, fiind

pronunțată cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice.

Prin urmare,

hotărârile potrivnice sunt Sentința nr. 2505/2003, definitivă prin Decizia nr.

437A/06/07/2004, devenită irevocabilă prin nerecurare în termen, fapt constatat

prin Decizia nr. 1033/16 septembrie 2005 și Sentința nr. 3971/3 iunie 2009,

definitivă prin Decizia nr. 270A/26 februarie 2010, devenită irevocabilă prin

Decizia nr. 1277/06 decembrie 2010.

Aceste hotărâri sunt

potrivnice, deoarece conțin dispoziții irevocabile care nu se pot executa

simultan. Astfel:

a) Prin dispozitivul

Sentinței nr. 2505/2003 s-a stabilit că bunurile atribuite intimatei S.T.F.,

printre care se numără și combina Grunding, se află în posesia acesteia din

momentul nașterii stării de indiviziune.

Prin dispozitivul

Sentinței nr. 3971/3 iunie 2009 a fost obligat revizuentul să-i predea

intimatei combina Grunding atribuită prin Sentința nr. 2505/2003, deoarece

instanța a constatat că acest bun se afla în posesia acestuia la data pronunțării

Sentinței nr. 2505/2003.

b) Prin încheierea de

la 8 februarie 2010 din dosarul de executare nr. 20863/4/2009 a fost admisă

cererea de executare silită a titlului executoriu - Sentința civilă nr.

2505/2003, împotriva debitoarei S.T.F., care a fost obligată să predea silit

bunurile atribuite revizuentului prin decizia de partaj.

c) Prin dispozitivul

Sentinței nr. 3971/3 iunie 2009 a fost obligat revizuentul să preia silit de la

reclamantă bunurile atribuite prin Sentința nr. 2505/2003, fiind obligați

amândoi să execute în natură obligația de "a face" privind aceleași

bunuri.

Temeiul de drept

invocat în susținerea cererii de revizuire îl constituie dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Examinând cererea de

revizuire prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct.

7 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată

de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate face dacă există

hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Invocarea acestui

motiv de revizuire presupune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să

fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea

proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a

fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară

anularea celei de a doua hotărâri pronunțată în cauză.

După cum rezultă din

cererea de revizuire formulată de revizuentul I.I.E., acesta a solicitat să se

constate că Decizia civilă nr. 1277 din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este contradictorie,

potrivnică cu Sentința civilă nr. 2505/06 mai 2003 pronunțată de Judecătoria

sectorului 4 București.

În speță, nu sunt

îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii, enunțate mai sus,

deoarece în dosarul nr. 2209/4/2009 (nr. vechi 1268/2010) al Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în

care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 1277 din 06 decembrie 2010, au figurat ca

părți, reclamanta S.T.F. și pârâtul I.I.E. Dosarul a avut ca obiect "obligația

de a face și pretenții".

În dosarul nr.

7582/2003 al Judecătoriei sectorului 4 București, în care s-a pronunțat

Sentința civilă nr. 2505/06 mai 2003, definitivă și irevocabilă, au figurat

aceleași părți, în calitate de reclamant și pârât, iar dosarul a avut ca obiect

"desfacerea căsătoriei prin divorț și partaj de bunuri comune".

După cum s-a arătat

în considerentele ce preced, condițiile de admisibilitate a revizuirii

întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., impun să existe hotărâri

judecătorești definitive, potrivnice, date în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate. Acest caz de revizuire este incident

dacă s-a încălcat puterea lucrului judecat, făcând astfel, imposibilă

executarea simultană a două sau mai multe hotărâri și se sancționează cu

nelegalitatea ultimei hotărâri și imposibilitatea executării ei.

De fapt, acest motiv

de revizuire este prevăzut pentru situația în care aceeași cauză purtată între

aceleași părți cu același obiect, a făcut obiectul a mai multor acțiuni

diferite și s-au pronunțat hotărâri ireconciliabile.

În speță, se observă

că hotărârile judecătorești invocate ca fiind potrivnice nu au fost pronunțate

în una și aceeași cauză, neexistând identitate de obiect, între acestea.

Lipsa identității de

obiect face ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă,

pentru neîndeplinirea unei condiții esențiale de admisibilitate a cererii,

nefiind vorba de una și aceeași pricină, în sensul legii, în care să fi fost

pronunțate hotărârile potrivnice.

Se constată că

revizuentul, în speță, a invocat și încălcarea principiului puterii lucrului

judecat.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește

în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului

judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar în

aceeași pricină, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin urmare, instanța

competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalității și

temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre

hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai

dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii

lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează

la anularea ultimei hotărâri.

Așa cum s-a arătat în

considerentele ce preced, nu s-a încălcat principiul puterii de lucru judecat,

nefiind vorba despre aceeași pricină, având același obiect și aceeași cauză

juridică.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată

de revizuientul I.I.E., constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de

admisibilitate a cererii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Conform art. 274 C.

proc. civ., dată fiind culpa procesuală a revizuentului, care a căzut în

pretenții, Înalta Curte va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată

în sumă de 400 RON către intimată, reprezentând onorariu de avocat conform

chitanței nr. 107/22 septembrie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul I.I.E. împotriva

Deciziei civile nr. 1277 din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă revizuentul la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 RON către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 06 octombrie 2011.