ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6891/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 31 decembrie 2010, revizuentul I.I.E. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 1277 din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin acțiunea promovată la data de 5 martie 2009, intimata S.T.F., în calitate de reclamantă, a solicitat instanței obligarea pârâtului la ridicarea bunurilor depozitate în imobilul situat în șos.

O. nr. 226 și anume: o combină frigorifică marca Polar, un TV color marca Grunding, un colțar de bucătărie; obligarea pârâtului la plata sumei de 29.950 RON reprezentând chirie pentru depozitarea bunurilor mobile în imobil; obligarea pârâtului la plata sumei de 59.900 RON reprezentând daune; obligarea pârâtului la predarea combinei audio Grunding atribuită acestuia prin Sentința civilă nr. 2505/06 mai 2003. Prin Sentința civilă nr. 3971/3 iunie 2009, Judecătoria sectorului 4 București a admis capetele 1 și 4 de cerere, obligând pârâtul să ridice bunurile aflate în imobilul situat în București, Șos. O. nr. 226, Bl. 13, Sc. A, Et. 5, Ap. 34, sector 4, respectiv combina frigorifică POLAR, TV color marca DAEWOO, colțar de bucătărie, atribuite prin Sentința nr. 2505/2003 și să predea reclamantei 1 combină audio Grunding atribuită acesteia prin aceeași sentință.

Sentința civilă nr. 2505/2003 este o hotărâre de divorț și partaj rămasă definitivă prin Decizia nr. 437A la 06 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a, și devenită irevocabilă la data de 2 septembrie 2004, ca urmare a nedeclarării recursului în termen. Hotărârea de partaj rămasă definitivă constituie titlu executoriu și este susceptibilă de executare, indiferent dacă în acțiune s-a cerut sau nu predarea efectivă a bunului și chiar dacă instanța nu a dispus această predare. Atât Sentința civilă nr. 397l/3 iunie 2009, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1277/6 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, cât și încheierea irevocabilă de la 08 februarie 2010 pronunțată de către Judecătoria sectorului 4, în dosarul de executare nr. 20863/4/2009 a sentinței, conțin aceeași obligație de "a face" privitor la aceleași bunuri: combina frigorifică POLAR, TV.

color marca DAEWOO, colțar de bucătărie, aflate în același loc - apartamentul reclamantei S.T.F. situat în București, Șos. O. nr. 226, bl. 13, ap. 34, sector 4. Faza de judecată și cea de executare silită nu sunt rupte una de cealaltă, ci sunt numai două forme ale aceleiași hotărâri chiar dacă fiecare are caractere diferite. Decizia civilă nr. 1277/06 decembrie 2010, pronunțată în dosarul 2209/4/2009 de Curtea de Apel București, care menține irevocabil dispozițiile Sentinței nr. 3971/3 iunie 2009, a dus la lipsirea de efectele lucrului judecat a Sentinței de divorț și partaj nr. 2505/06 mai 2003, pronunțată în dosarul nr. 7582/2002, de către Judecătoria sectorului 4, aflată în ultima sa fază-executarea silită, fiind pronunțată cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice.

Prin urmare, hotărârile potrivnice sunt Sentința nr. 2505/2003, definitivă prin Decizia nr. 437A/06/07/2004, devenită irevocabilă prin nerecurare în termen, fapt constatat prin Decizia nr. 1033/16 septembrie 2005 și Sentința nr. 3971/3 iunie 2009, definitivă prin Decizia nr. 270A/26 februarie 2010, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1277/06 decembrie 2010. Aceste hotărâri sunt potrivnice, deoarece conțin dispoziții irevocabile care nu se pot executa simultan. Astfel: a) Prin dispozitivul Sentinței nr. 2505/2003 s-a stabilit că bunurile atribuite intimatei S.T.F., printre care se numără și combina Grunding, se află în posesia acesteia din momentul nașterii stării de indiviziune. Prin dispozitivul Sentinței nr. 3971/3 iunie 2009 a fost obligat revizuentul să-i predea intimatei combina Grunding atribuită prin Sentința nr. 2505/2003, deoarece instanța a constatat că acest bun se afla în posesia acestuia la data pronunțării Sentinței nr. 2505/2003.

b) Prin încheierea de la 8 februarie 2010 din dosarul de executare nr. 20863/4/2009 a fost admisă cererea de executare silită a titlului executoriu - Sentința civilă nr. 2505/2003, împotriva debitoarei S.T.F., care a fost obligată să predea silit bunurile atribuite revizuentului prin decizia de partaj. c) Prin dispozitivul Sentinței nr. 3971/3 iunie 2009 a fost obligat revizuentul să preia silit de la reclamantă bunurile atribuite prin Sentința nr. 2505/2003, fiind obligați amândoi să execute în natură obligația de "a face" privind aceleași bunuri. Temeiul de drept invocat în susținerea cererii de revizuire îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Examinând cererea de revizuire prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte a constatat următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate face dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Invocarea acestui motiv de revizuire presupune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunțată în cauză.

După cum rezultă din cererea de revizuire formulată de revizuentul I.I.E., acesta a solicitat să se constate că Decizia civilă nr. 1277 din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este contradictorie, potrivnică cu Sentința civilă nr. 2505/06 mai 2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București. În speță, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii, enunțate mai sus, deoarece în dosarul nr. 2209/4/2009 (nr. vechi 1268/2010) al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 1277 din 06 decembrie 2010, au figurat ca părți, reclamanta S.T.F.

și pârâtul I.I.E. Dosarul a avut ca obiect "obligația de a face și pretenții". În dosarul nr. 7582/2003 al Judecătoriei sectorului 4 București, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2505/06 mai 2003, definitivă și irevocabilă, au figurat aceleași părți, în calitate de reclamant și pârât, iar dosarul a avut ca obiect "desfacerea căsătoriei prin divorț și partaj de bunuri comune". După cum s-a arătat în considerentele ce preced, condițiile de admisibilitate a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., impun să existe hotărâri judecătorești definitive, potrivnice, date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Acest caz de revizuire este incident dacă s-a încălcat puterea lucrului judecat, făcând astfel, imposibilă executarea simultană a două sau mai multe hotărâri și se sancționează cu nelegalitatea ultimei hotărâri și imposibilitatea executării ei.

De fapt, acest motiv de revizuire este prevăzut pentru situația în care aceeași cauză purtată între aceleași părți cu același obiect, a făcut obiectul a mai multor acțiuni diferite și s-au pronunțat hotărâri ireconciliabile. În speță, se observă că hotărârile judecătorești invocate ca fiind potrivnice nu au fost pronunțate în una și aceeași cauză, neexistând identitate de obiect, între acestea. Lipsa identității de obiect face ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă, pentru neîndeplinirea unei condiții esențiale de admisibilitate a cererii, nefiind vorba de una și aceeași pricină, în sensul legii, în care să fi fost pronunțate hotărârile potrivnice. Se constată că revizuentul, în speță, a invocat și încălcarea principiului puterii lucrului judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar în aceeași pricină, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Prin urmare, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Așa cum s-a arătat în considerentele ce preced, nu s-a încălcat principiul puterii de lucru judecat, nefiind vorba despre aceeași pricină, având același obiect și aceeași cauză juridică. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuientul I.I.E., constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Conform art. 274 C. proc. civ., dată fiind culpa procesuală a revizuentului, care a căzut în pretenții, Înalta Curte va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 RON către intimată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr. 107/22 septembrie 2011. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul I.I.E.

împotriva Deciziei civile nr. 1277 din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Obligă revizuentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 RON către intimată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2011.